Să încep cu începutul...
Am înțeles de la tine, dar am modificat la mine. Ce înţeles...
Am făcut pace cu mine, dar am jucat război cu tine. Ce joc...de cărţi.
Am căutat la mine, ce nu găseam la tine, dar mai mult m-am pierdut. Ce sens. Sens unic.
Am distribuit de la mine, dar s-a blocat la tine. De unde intermediar?
Am pus de la mine, deoparte, de la tine mai puţin. Ce joc zgârcit...
Am ieșit în statistici ca tine, dar datele sunt la mine...
M-am simţit ca mine, dar mereu a fost ca tine. Ce dezacord!
Am pornit de la sine, mișcări voluntare. Ce inițiativă!
Am participat cu gândul, am stat la rând, dar s-a făcut coadă. Ce dilemă!
Am mâncat la mine, ca să nu fac deranj la tine. Ce inoportun.
Am câștigat cu tine, dar am și pierdut. Ce șansă, ce oportunitate. Ce ratat!
M-am scos mereu bine, dar tu m-ai pus într-o lumină proastă. Ce cadru anost.
M-am prezentat cu tine într-o doară, am rămas la tine, prost ambalată.
Am pus de o amintire, tu mi le-ai suflat și pe acelea, dar la tort. Ce dorinţă.
Am pus tot la un loc, dar tu m-ai dat deoparte. Ce vedere proastă.
Am răscolit prin mine, să produc fluxuri, dar tu nu-mi ești reflux, ci angoasă.
Am echilibrat la mine, dar tot la tine a căzut mai greu. Ce balanță!
Am scăzut mereu din mine, s-a plusat la tine. Ce echidistanţă!
Am scos bani din nimic, dar tu ești o pierdere. Nu mă ajuți cu nimic, pentru că mereu ai avut tot.
M-am gândit la mine, dar tot la tine a rămas răspunsul, ce întrebare.
Am dezvăluit din mine, pentru tine nu a fost îndeajuns.
M-ai lăsat în mulțime, cu un gol în plus.
Am pus mereu pe primul rând, nevoia de mine,
Am șters mereu ultimul cuvânt, să nu dau de mine.
M-am pierdut în iluzii deșarte, dar tot tu m-ai ghidat spre calea cea dreaptă.
Am găsit totul, chiar și într-o săgeată, care duce la dreapta,
De aici, acolo. De aici, dincolo.
Am pus semne peste tot, ca să nu fiu doar eu, ghidul.
Am pornit cu stângul, m-am lovit de dreptul. Am nimerit strada, ba chiar și centrul.
Dacă nu eram acolo, se duceau toate dincolo,
Dacă eram doar aici, se surpau toate pe dincolo.
Am fost doar un semn pe o stradă, am pornit de la un îndemn, făcut cineva
Dar am fost dat deoparte, să nu încurc calea spre ea.
Am fost pe aici, dar alţii m-au trimis într-acolo,
E ca și cum ai trece de la chitară electrică la cea solo.
Am pornit, dar te întrebi ce m-a făcut să stau,
Când altele mă dureau, iar tu nu ziceai nici fâs,
Am preferat să zic eu pas, să nu mă pierd la apus.
Am făcut modificări pe hârtie, dar tot eu le restaurez,
Am schimbat până și versurile la melodie,
De ce nu aș putea schimba totul din mers?
Deoarece nu-s lăsat, că-s un altu'
Care rupe site-ul, nu patu'.
Deoarece sunt ăla care mai mereu sunt în deplasare,
În interes de serviciu ceva, poate cade și ceva moka.
Dacă nu, da. Dacă da, de ce nu?
Dar mereu mă întorc acasă,
Deoarece timpul nu mă lasă,
Mă simt mereu rupt de mine,
Dar nu de realitate,
Sunt mereu ochi și urechi la actualitate.
Mă povestesc mereu într-un jurnal sau atlas.
Am fost mereu hârtie pentru cei ce au avut ceva de spus, chiar și mâzgălit. Sens îndoit.
Am fost mereu suport pentru cei care au știut să mă aibă,
Nu doar să mă scoată la tablă,
Când nu am știut lecţia pe de rost, învăţată.
Sunt doar o hartă, dar îmi lipsesc culorile,
Sunt doar o artă, dar îmi lipsesc muzele,
Mă poţi ajuta tu, să-mi găsesc creioanele colorate și să nu le mai împart cu nimeni,
Pentru că greu se mai găsește culoare, ca a ta. Între cer și pământ.
Poate sunt eu prea egoistă, dar au fost și alţii înaintea mea,
S-au bucurat și nu mi-au spus,
Și-au băgat piciorul în ea și mai mult de atât,
I-au șters de pe buze, zâmbetul,
Ca să-i redea surâsul.
Au picurat lacrimile,
Ca să apreciem și plânsul.
Dar au uitat să ne spună, că orice ar fi,
Nu uita de-a tăi vii, ale ţării făclii,
Aura și talentul, ca să nu le fumăm cu Kent-ul.
Să încep cu începutul,
Că de prezentat, m-am prezentat de atâtea ori,
Nu știu ce n-a fost bine, poate n-am stârnit fiori, ropote de aplauze,
Dar am fost pentru alte cauze,
De inimă bună, inimă de copil,
Pentru unii, ciocolată vândută la kil.
M-am prezentat pe atâtea scene, dar le-am uitat și numărul,
Cred că am ajuns să fiu eu acela,
Chemat într-un rând repetat,
Până învăţ, să mă dezvăţ
De imaginea lumii și să fiu eu, imaginea mea.
Din bucăţi și din ruine, construim "arme" depline.
Dar cum să promovez, când mi se spune că în tot eșuez,
Cu toate că, eu am tot încercat,
Nu m-am dat chiar peste cap.
Dar măcar mi-a ieșit ceva, de-o ţigară, de-o cafea.
Mă macin cam mult, cred că am ieșit din râșniţă,
Sunt un nou sortiment,
Mă scurg în mod latent,
De ce mă chemi la tine,
Când tu ești aroma,
Să-mi pierd gustul?
Să nu-ţi mai știu ţinutul?
Unde ai fost ultima oară,
Când inimă îmi zbiară.
Am început cu începutul, pentru că toate au durat,
Chiar și sfârșitul unui punct.
Dacă l-am fi transformat într-un sufix,
Poate nu l-am fi știut,
Pe acela care schimbă doar în cifre,
Ce altul a scris în litere.
Eu nu schimb valoarea, doar o accentuez,
Chiar și la machiaj, cam eșuez,
Ce să fac, toate îmi plac,
Dar mereu mă complac,
Că îmi lipsește decizia,
Ca să nu înceapă incizia.
De la un punct la altul,
De când am început să măsurăm asfaltul,
Am dat numai de gropi,
Atunci de ce te întrebi,
Cu mine, ce vrei să începi?
La o casă, ai nevoie de pereţi,
Dacă ți-e răcoare în suflet, de ce mă îngheţi?
Ți-am fost ceva, dar m-ai pierdut,
Când nu ai preferat ceva pe dedesubt,
Eu sunt la suprafață și mereu am fost.
M-am ridicat și în picioare pentru cei ce mă vor jos,
Nu ofer prilej și nici ocazie,
Ci doar terapie și demonstrație.
Poate nu am fost mereu de cuvânt,
Dar mă simt pe al meu Pământ,
De el, mă leg, când nu am de ce mă lega,
Când mă simt pustiu, singuratic,
Tot el îmi ţine de umbră, cald,
Eu îl apreciez, așa cum a fost lăsat.
Într-o casă, ai nevoie de resurse și utilități
De la producători, distribuitori și terţi.
Tu, unde mă ţii, când toate cad
Și sunt doar o ruină?
La tine pe cer,
La tine în inimă.
Mai mult nu sper, decât să cer ajutor,
Când norii nu mai au apă, de atâta vreme.
Când nisipul se cerne, când natura învaţă a discerne.
Comentarii
Trimiteți un comentariu