Omul de hartie. Cadru și stare pentru viata
Omul de hartie, pentru ca viata l-a făcut cadru și cale. Sa nu se îndoaie la fiecare cuvânt, la fiecare vânt pornit cu înverșunare, la fiecare furtuna, pe care nu o poate stăpâni nici cu calitatea vocii, nici cu puterea bratelor, pentru că e furtuna de ganduri. El, omul de hartie, de aceea, în statornicia lui, duce un zbucium sufletesc de neclintit. Pe metrul patrat sau pe mare, în mințile oamenilor si totuși nu a încetat să alunece decât în propriile dezamăgiri, refulari și tăceri, ce l-au făcut cineva. Și asta, pentru că nu-si abandonează orașul, pentru că viata l-a făcut si cadru și stare. Și aleargă poate dupa vise iluzorii, după un oraș pierdut demult în negura timpului, după scrieri mereu rătăcite, în neant, dar inima lui mereu rămâne acasă, și printre carti, la patrimoniul lui de suflet. Omul de hartie nu numai ca nu a încetat să existe, dar pasii lui sunt într o continuua etapa de "ars poetica". Si pana unde să cutreiere, când ...