My wanted place

Frumuseţea se află mereu între două bariere. Aceasta te poate pune în avantaj, cât și dezavantaj. Poate reprezenta un atu sau chiar un as în mânecă, dar ce ne facem când nu mai e nimeni ca noi? Preferi să urci pe podium, să admiri frumusețea de la înălțime sau cobori să te bucuri de priveliștea la pas? Orice cale ai alege, nimeni nu face pașii în locul tău sau poate da, atunci când se simte mai frumoasă decât tine. Eu prefer să aștept liftul, așa oscilez între frumusețea interioară și cea exterioară. Nu știu la ce nivel, am fost blocată. Una în lipsa alteia, se simt incomplete. Mai că se și îmbrăţișează. Au și multe puncte în comun, dar se simt diametral opuse, ca la ascendent și descendent. Le diferențiază luna, după modul în care le luminează tenul. Indiferent că e latura interioară sau exterioară, strălucirea și luminozitatea arată diferit. Le-am putea despărţi vreodată? Doar dacă le trimit în călătorie, ca pe două surori.     Frumuseţea are mereu un scenariu frumos,

http://shiningheartforu.blogspot.com/2021/03/mi-am-gasit-jumatatea-la-outlet-se.html Mi-am găsit jumătatea la Outlet. Se privea în oglindă.  E o zi ca oarecare. M-am așezat în faţa mașinii de cusut, să depăn amintiri. Timpul nu așteaptă și deșiră ultimele file ale lunii martie. Luna aceasta, am fost cam ocupată cu croieli, rochii la comandă și alte ţesături. Mi-am pierdut capul printre materiale, dar tot eu mi-l scot cu ac și degetar, cum făcea mamaia mea. Astăzi, nu mai e printre noi. Am rămas cu amintirea ei și cu aţele folosite la ţesut și cu andrelele, la care tot ea, mi-a arătat cum se împletește. Mi-ar fi plăcut să înţeleg mai mult, tehnica, dar atunci mă plictiseam repede. Eram destul de mică.     E un întreg proces, prin care materialul trece prin clepsidra timpului și ţese pattern-uri din vremuri moderne sau demult apuse. E o alergare după prinderea unuia după altul și îmbinarea lor, într-o compoziție compactă și netedă. Răbdarea cu care m

Pe ultima sută de metri, am economisit 30 de lei. Unde mi-am aruncat ultima dată, banii? Pe fereastră, dar nu orice fereastră, ci fereastra de la net. A uitat-o, cineva deschisă. Cum resursele bănești sunt și date de intrare și date de ieșire au cam încurcat sensul și am ieșit mai mult pe minus. Dacă i-aș fi educat, de prima dată, când au ieșit din buzunar, fără voia mea, acum s-ar fi aflat pe podium la educație financiară. Eu credeam că ei ar trebui să mă înveţe mai mult pe mine, deoarece cântăresc mai mult. Au și un caracter valoric, însă cel numerar e mai de la începuturi. Monedele, fiind un mijloc de schimb cuantificabile până în zilele noastre, cât și o balanță de plată. Cât valorezi în valută? Să verific " punguța cu doi bani ", să văd cât e de profitabilă. În ultimii ani, am cam lăsat să se adune și s-ar putea să se fi devalorizat suma. Eu sunt mai pe modul economie, nu prea mă aprind repede după cheltuieli impulsive pentru că nu sunt genul. Nic

E ora 9, dimineaţa. Patul e încă nefăcut, pernele sunt împrăștiate, dar mintea ce mai așteaptă? Să fie gătită. Cum se întreabă ea, așa matinală, asta doar când vrea ea, să mai scoată din colecția sa de rețete, încă nedescoperite. Îi stă pe creier, că nu știe cum o cheamă pe aia nouă, de nu și-o amintește nimeni. E așa de rătăcită prin căile vieții, că nici ea nu mai știe ce nume poartă. Ultimul meu neuron treaz la ora asta, tot coace ceva, dar încă nu le scoate pe hârtie. E vocea care tot caută prin arhivă, să vadă ce s-a mai făcut sau gătit prin alte părţi. Poate mă mai inspir și eu.    Dintotdeauna, am visat să am o rețetă a mea, doar de mine știută, dar de toţi căutată, ţinută sub lacăt. O carte cu vorbe condimentate, care alese cu grijă devin adevărate bijuterii culinare. La ora asta din zi, mintea mea nu mai reproduce decât imagini despre cum va arăta rețetq mea preferată și unde să o încadrez. Am atâtea obiective cu ele, că la capătul minţii mele e chiar

Din ultimele economii, am zis să-mi consolidez casa. Nu știu, cât e de rentabil în aceasta perioadă, dar mă avânt precum corabia pe valuri. Oare, cum i-o fi interiorul de atâţia vizitatori. La câte spălări a îndurat de-a lungul vremii, mă mir că mai are culoare. De unde să le iau?      La acest capitol, mă blochez mereu. Cum vine vorba de interior și amenajări interioare, zici că mi-ai atins coarda sensibilă, m-ai împroșcat cu vopsea.  Ultimul strat, mi-a acoperit și ultimul nivel de acceptare.     Deja, mă strâng pereţii, simt că nu mai pot să respir. Simt, cum tavanul parcă aplanează deasupra mea cu o greutate simțitoare. Și eu...eu ce, stau și mă mir, cum n-am luat-o razna. Încă, mă mai menţin pe aici. Hashtag #rezist. Cât? Nu mai știu. Până la următoarea renovare sau găurit în perete.     Când e zi și vară afară, trag jaluzelele , deoarece nu suport să-mi bată soarele-n geam. Cel mult, să-mi atingă faţa, cu razele lui.    De cele mai multe ori, acești patru pereţi de

Viaţa e pură matematică. E o sumă de trăiri, e un cumul de emoţii, care mai de care, la care aplici principiul de sortare. E un produs, deoarece nimic ce se înmulțește, nu dă cu minus...în sistem. E un perimetru, deoarece mă exprim atât pe lungime, cât și pe lățime. Pe o axă xOy, în funcție de timp, încep să mă dezvolt. Nu am spaţiu, deoarece atât îmi permit la momentul actual. Dacă îmi calculez viaţa la arie, s-ar putea să te depășesc cu câteva hectare. Dar deja, îngrămădite pe alt domeniu, cel agrar. Eu prefer să mi-o trăiesc modular. Mi-e mai ușor așa, pe compartimente, o montez și mut mai ușor. Dar încă nu am obţinut-o, de abia am început cu măsurătorile, planul și schițele. Pe ultima, cred că am pierdut-o. La câte, am pe aici! Dezordine, la drumul mare.        Nu mai e niciun mit, ca viaţa se desfășoară pe repede-nainte. Exact ca un pergament. Rulez planuri. Ultima schiţă, mi-a rămas ancorată în memorie. Cred că am pus-o în vreun sertar și am pierdut cheia

Unde să mă duc, că nu am nici măcar acoperiș. O iau toate la vale și nu le găsesc opreliști. Prin crăpătura din perete, îmi intră toate. Timpul, vremea și musafirii. Vântul, ploaia și nevoia. Am nevoie de o bandă de izoler, din aia neagră sau bej, să peticesc pe ici, pe colo.           S-a surpat mai tot, de la ultima "c onsolidare ", făcută cu bani publici. Cine să opună rezistenţă, că nu mai știm, cine ne susține? Pe înăuntru, e vopsit gardul, pe-afară, leopardul. E cu pete, deoarece cu linii au fost cam toate, toate numai zebrate. De la ultima curățenie, cred că mai mult am scos, decât am băgat. Am început să scutur covoarele, mochetele, carpetele și lucrurile de stofă. Am dat afară și praful de pe tobă, dar nu găsesc acel nimic, pe care toată lumea îl caută.            Am crezut, că trebuie să răstorn tot, ca să găsesc sursa prăfuirii și plafonării mele sociale. Nu pot să ies, că mă simt blocată, de toate câte mă așteaptă. Să le calc, să le spăl, s