Când crezi că ai terminat temele de acasă, începe SuperBlog-ul. Unde e linia de finish?
Mai mereu, m-am pierdut prin ciorne, prin ciorne cu parfum de melancolie și dor. Dor de mine, dor de versiunile mele anterioare, pentru că mereu cea de faţă nu a fost bună sau corespunzătoare. Am încercat să mă updatez de fiecare dată, să modific ce a mai rămas uman sau poetic din mine. Am lăsat gândurile să se scurgă, amintirile să se creeze și timpul să le dea contur. Dar unde am rămas cu etichetele? Cred că am lipit prea multe pe borcane sau pe coperțile de la școală, dar cine mai folosește așa ceva, când sunt așa de multe coperți cu tematici și pattern-uri diferite. Revenind la SuperBlog, aș putea spune că am tot descoperit pattern-uri diferite, pe care le-am aplicat sau pe care le-am schimbat la viaţa mea. Unele s-au lipit bine, altele s-au dezlipit și au lăsat loc de altele. Mereu mi-au plăcut zilele cu teme, deoarece am avut ceva de spus, ceva de adăugat. Am scris cu pix albastru, am corectat cu roșu și în cele din urmă, am șters...