My wanted place

Despre români și etichetă Român ești sau te naști. Cu drepturi depline sau nu. În rest, ești carnivor sau vegetal, așa cum te-a lăsat natura. E tot un fel de eticheta de diferențiere, dar una binecunoscută. De la ce firmă sau brand, contează în egală măsură cu prețul asociat acestuia. Unde-i lege, nu-i tocmeala. Români au fost inventivi și se pricep la reţete fel de fel și-și demonstrează talentele în fiecare zi. Gastronomice sau nu. Din punct de vedere economic, talentul e subapreciat sau supraapreciat, dar mereu există o cale de mijloc. Dar nu știu de ce pare mereu calea aia ușoară, nedemonstrativă. Talentul are etichetă, iar fontul și cifrele arată că valoarea e și număr și literă. Depinde cum le ordonezi și cum le așezi în format fizic sau print. Cifrele și numerele, ne fac mari, atâta timp, cât se ţine cont de rating și public, mai ales cel plătit din banii publici sau privaţi. Nu știu exact, cum stau lucrurile, deci nu mă bag. Dincolo de cifre, suntem doar cuvinte ros

Când ești sub cerul liber, te acoperă perdeaua de nori. Când ești sub soare, te acoperă mângâierea lui. Când ești la tine acasă, privești artificiale de pe tavan, dar cum ar fi să privești viaţa din alt unghi sau altă zonă?     Viaţa e pe Pământ și dincolo de el, aș crede eu. Nu mai știu, cine a demonstrat asta. Tot un visător sau un curios, cred. Viaţa e privită, dintr-un unghi și de cele mai multe ori, greșit sau eronat. Cred că instrumentul nu e bun sau aproximările. Privită din altă zonă, viaţa poate părea altfel, dacă știi să o vezi altfel în fiecare zi. Poţi porni de la modul de la cum este EA, în fiecare zi: bună, rea, încurcată, anapoda și să-ţi faci păreri despre ea.       Poţi începe de la modul, în care se îmbracă și la cum pășește, cu stângul sau cu dreptul, dar nu musai, nu este o regulă. Se repară, pe parcurs. Poţi începe de la propria casă, de unde ai plecat și te-ai întors, cu drag sau nu. Dar măcar, cineva te-a așteptat în prag. Poţi începe, de la modul, în

M-am ales cu bujori. Catalogul, mă așteaptă, să mai dau o pagină, e luna mai. Am ales o floare, pusa la presat, să o pun pe pagină. E una dintre zecile de flori, ce le vezi pe marginea drumului. Ea e una dintre alese: Bujorul . Nu am ales, întâmplător această floare, pentru că mi-e dor de ei în obraji și nu doar, ca și machiaj. Mi-e dor de mine în floarea vârstei. Mi-e dor să am petale și perenitate.          De la bujori, am trecut la tine, la chipul tău senin, la ochii tăi privitori și albaștrii, precum o floare de nu-mă-uita. Asta, pentru că ea nu este niciodată uitată. Noi am uitat-o de fiecare dată, când i-am uitat ordinul, șirul sau numele. Ne-am aflat mereu pe strada ei, dar nu am știut numele. Oare de ce? Deoarece acesta e șters de timpuri și se impregnează mai greu în timp și este rostit mai rar pe buze? Ori cerneală s-a irosit și am șters cu buretele?        De fiecare dată, am iluzii, pentru că numele ei devine mereu altul, dar ceea ce face sau ce ce este, rămâne

Mereu ai uitat să începi de la primul copil din tine, deoarece după, vine al doilea. Mereu ai uitat să pornești de la prima, deoarece după, urmează a doua oară. Ai fost primul, atunci când ai fost premiat cu coroniță. Ai fost prima, atunci când nu erai urmărit de nimeni, decât secondat.         Așa e și cu ziua de 1 Iunie. Pentru unii, e doar o zi, doar UNA, pentru alţii, e o zi ca oricare alta, în timp ce pentru alţii, e un dar ceresc. E ziua primului copil, adus pe lume. E ziua în care, nu mai pot fi un oarecare, deoarece mă știu toţi după nume sau ziua onomastică și-mi urează genericul :" La mulţi ani! "         Ce amintiri am cu primul copil din mine sunt cele mai importante. Începând cu anii de școală, în care împărțeam bomboane colegilor, până când renunţăm a mai fi copii. ( dacă îmi iese ) Pentru ziua de 1 iunie, nu ar trebui să existe etichete, decât de preţ. Cu cât dai sau vinzi copilul din tine, e o întrebare, ce nu și are rostul sau sensul. Adică, se p

Mai mereu am avut o apetenţă, pentru cum se fac lucrurile. Știi, atunci când achiziționezi un lucru de la supermarket și nu știi de cine e făcut, darămite care este proveniența acestuia.  A se citi eticheta, vă rog. Scrie cu litere de o șchioapă și boldat: " Made in Romania! ", " Made in Turkey! , " Made in China! " sau ", " Made in India ", cel mai des.       Obișnuiam să urmăresc emisiuni de tipul " How is do it? " pe Discovery. Mă pasiona să știu etapele procesului tehnologic.      Pe buzele copiilor, stă mereu întrebarea " Dar di cine-i făcut ?", că nu văd, că nu scrie pe etichetă, nici un nume de producător sau furnizor. Mulţi știm de preparatele de casă, gen cozonaci, produse de patiserie și altele. Mereu m-a interesat provenienţa și sursa produselor, ca să știu, ce mănânc sau ce beau. Nu mai zic de termenul de valabilitate sau perioade de garanție.         Revenind la partea textilă și la cât de împletite su

Eram de o șchioapă, când am făcut primii pași în educație. Mai precis, aveam puţin peste 1,50. Nu eram mignona clasei, dar nu știu dacă m-a avantajat sau nu, vreodată, înălțimea. Dar cea din ochii tăi , cu siguranță, da. De mică, stăteam să transform cm în m, să cunosc echilibrul perfect. Mereu, mi-a dat cu multe zerouri în cap. Bine că am capul mare, dacă îl aveam mic, nu era bine.  Eram plinuță. În perioada adolescentină, am avut oscilații de greutate, până m-am stabilizat cât de cât.      Am depășit de multe ori pragul de atenție... se pun kilograme , că oricum nu se punea nimeni în locul meu. Am avut de tras cu kilogramele în plus și cu etichetele, ce derivă din acest impediment social. Anxietățiile mele au fost subiect de presă, TV sau blog . Au fost citite, dar și răspândite virtual. Cred că nu am băgat pe nimeni în boală. Dacă era suna sau telefona sau măcar trimitea un SMS de înștiințare.          Eram de o șchioapă, când am făcut primul pas la școală. Era prima

Mai mult decât mine, ce pot să fiu? Mai mult decât mine, ce pot să exprim? Mai mult decât ce-am fost, nu pot fi, Că m-aș rătăci printre povestiri.  Mai mult decât atât nu pot însemna, Pentru că au însemnat alţii înainte și nu a fost îndeajuns, Eu nu mă pot decât resemna sau consemna mai jos, de un rând, dar nu de ultimul cuvânt. Mai mult decât atât nu pot cere, Nu m-am născut să fac avere, Dar îmi permit, să spun că m-am născut în paradis, Chiar dacă e doar unul creat sau procreat, Însemn totul pentru lume, într-un cadru detaliat. Pot fi mai mult decât o poză într-un album? Pentru că, m-am tot săturat să o ard cu scrum. Pot fi mai mult decât o scrisoare pierdută Rătăcită în grabă, Pot fi mai mult decât o pagină albă? Pot exista mai mult, ca și suport, Se poate vorbi sau povesti mai multe despre al meu port? Sunt gânduri, ce oscilează prin mine, Sunt stihuri de sensuri pline, Tu, cui mă lași pe mine, Decât la întâmplare, să te întreb mai poţi fără mine sau și prezenţa ta doa

Am fost o dată, bucuria. Alţii, m-au intitulat tristeţea, pentru că nu știu să mă aprecieze.  Am fost o dată tristeţea, pentru că atât mi-am permis, să fiu ziua vesel, noaptea trist. Am fost o dată, supărarea, alţii au dat în mine, ca să nu dea în ei. Am fost rând pe rând, de fiecare dată câte ceva, doar că am avut momente când am mai pierdut lupta cu ea, starea mea de obicei sau cu ele. Mi-am ales, câte o zi sau câte o lună pentru fiecare.  Mi-e dor să fiu bucuria lui X, ca să nu mai fiu eu, vinovată pentru tot. Mi-e dor, să fiu bucuria lui X, să-l / să o consolez, când e trist. Mi-e dor să aud, că însemn ceva, oricât de puţin, de parcă cer prea mai mult. Mi-e dor să fiu bucurie, pentru că prea am fost melancolie pentru unii și nostalgie pentru alţii. Mi-e dor să fiu SIMPLU, că prea am fost COMPLICAT. Mi-e dor să fiu eu, să mă plac, așa cum sunt. Simplu, pe pământ sau cu capu-n nori.  Mi-e dor de vremuri triste, că prea bune au fost bune, uneori. Mi-e dor să exist, să BUCU

Dragă învățătoare, te apreciez pentru că m-ai învăţat să nu te uit. Atunci când pun virgulă, chiar și punct. M-ai învăţat să pun numerele pe rând și literele în șir. M-ai învăţat să mă descriu atât pe mine, cât și pe alţii. Să fac relaţii, să am răbdare în tot și-n toate, cu gramatica nu e de joacă. Ea te alege și te întoarce, dar te îmbracă și la patru ace. Cred că tu m-ai vrut marinar, pentru a mă lupta cu valurile de cuvinte ce vin spre tine, o lecție învăţată de la o altă mamă, Niculina.( Nina ). Dulce să-i fie inima și glasul. M-ai pus șef de promoție, să-mi aleg de mic cercul de prieteni. De fiecare dată, m-am uitat în stânga și-n dreapta să știu pe cine am: pe mama și pe tata.      Te apreciez pentru modul în care ne-ai învăţat să desenăm o floare, să nu rupem a ei petale. Să o creștem în mediul nostru și să nu o părăsim, fiind de altă natură sau culoare. Știu că le preferi în orice formă: ghiveci sau buchet, doar să-ţi fie oferite corect. Plângi când inima îţi este

   Am momente când sunt blank sau Blanche. Mă simt defazată sau pur și simplu, nu am ce afișa. Am tot rulat în fundal, scripturi despre mine, despre alţii, am derulat anunțuri, pe stânga și pe dreapta. Bine că am avut text bine indexat. Mi-a fost de ajutor și nenea Google. Fără el, aș fi fost un antreprenor mititel, dacă nu-mi lăsam gândurile în Cloud. De acasă, am tot plecat să scriu pagini, să titrez titluri, din care nu au lipsit noutatea , senzaționalul și inovaţia.      Am structurat și creat articole atât pe stilul meu, cât și pe stilul altora. Mi s-au furat din cuvinte, le-am dat cu împrumut, le-am închiriat pentru o pagină, le-am restituit cu rest, am primit și ban, dar măcar lucrurile au avut sens și înţeles, câtuși de puţin. Astfel, nu-mi permit să vă reţin prea mult. Poate aveţi și voi alte treburi, de aceea nu-mi permit în a vă plictisi cu rândurile și gândurile mele, adesea încâlcite.       Mi-am permis să fiu mai mult în mentenanță, decât în vacanță. Lucruri