Dragă învățătoare, te apreciez...

Dragă învățătoare, te apreciez pentru că m-ai învăţat să nu te uit. Atunci când pun virgulă, chiar și punct. M-ai învăţat să pun numerele pe rând și literele în șir. M-ai învăţat să mă descriu atât pe mine, cât și pe alţii. Să fac relaţii, să am răbdare în tot și-n toate, cu gramatica nu e de joacă. Ea te alege și te întoarce, dar te îmbracă și la patru ace. Cred că tu m-ai vrut marinar, pentru a mă lupta cu valurile de cuvinte ce vin spre tine, o lecție învăţată de la o altă mamă, Niculina.( Nina ). Dulce să-i fie inima și glasul. M-ai pus șef de promoție, să-mi aleg de mic cercul de prieteni. De fiecare dată, m-am uitat în stânga și-n dreapta să știu pe cine am: pe mama și pe tata.

     Te apreciez pentru modul în care ne-ai învăţat să desenăm o floare, să nu rupem a ei petale. Să o creștem în mediul nostru și să nu o părăsim, fiind de altă natură sau culoare. Știu că le preferi în orice formă: ghiveci sau buchet, doar să-ţi fie oferite corect. Plângi când inima îţi este descuiată și mai pleacă o fată din "breaslă". O tânără speranță, ce iubește copiii și duce mai departe vocea acestora. Ecoul lor răsună în inimile noastre. De noi, depinde dacă le auzim sau nu. Dacă le permitem, să pătrundă în lumea noastră.
        Te apreciez pentru modul în care ne-ai arătat lumea ta măruntă, împăturită precum o hârtie într-un plan micro și ne-ai desfășurat din minunățiile ei în plan macro. Am creat bărcuțe, cu care să ne salvăm unii pe alţii, să ne purtăm pe ale vieții valuri. Am creat solniţe, să aflăm că gustul se află mereu în patru camere.
       Te apreciez pentru că ne-ai lăsat să facem avioane pe hârtie, să jucăm ţomanap și jocul cu pâinile. Mai mult ne-ai oferit, decât ne-ai luat. Te mai regăsim într-o poză din albumul de promoție, la loc de cinste și la urmă și-n cuvintele de regăsire sau reîntâlnire.
       Au fost promoții diverse, dar tu ne-ai răbdat pe toţi. Ne-ai așteptat să creștem și să-ţi MULŢUMIM! Pentru fiecare gest, ce ne-a ajutat să devenim MAI BUNI, MAI EDUCAŢI, MAI PREGATITI, MAI MÂNDRII, că știm, unde ne-am născut. În ţara noastră, numită România, de care ne leagă atâtea amintiri și lucruri frumoase, dar și mai puţin bune. Dar ce se mai aude de al nostru patrimoniu cultural, de identitatea noastră națională, de rodul ei bogat și sănătos?

     Dragă învățătoare, dragă mamă, anii și-au urmat cursul, tu ai îmbătrânit dar tot mai ai nepoței care să-ţi amintească, să-ţi păstreze memoria vie și nostalgică. Ai noștrii sunt plecați cu treaba, dar tot ei se întorc acasă, dacă se mai întorc, să te bucure, mamă.
      Tot îţi mai trimit o carte poștală de peste Prut sau de peste mări și ţări, să nu-ţi se uite scrisul, dragă bunică și amprenta timpului, pe care l-ai "pierdut" cu noi. Noi l-am "recuperat" altfel. Așa cum am putut, așa cum au fost vremurile sau cât ne-au ţinut picioarele. Ce-am fost noi pe aici, am ţinut morțiș să lăsăm dovezi și mărturii generației viitoare. Mă scuzați, știu că pare un limbaj uitat de lume, într-un colţ de suflet, dar nu privesc la "moartea naţiunii" și nici nu vreau să privesc și nici să mă deosebesc în vreun fel, că nu sunt exponat în vitrină.
       E o poveste alb-negru. Noi avem nevoie de culoare. Avem nevoie să ne înmuiem din nou, penelul pentru a crea ceva durabil, așa cum am făcut și anii trecuți. Și a fost bine, ca să nu fie rău. Am creionat, alături de dvs, primele ramuri ale copacilor, încă neînfrunziţi. Am decupat forme din hârtie glasse sau creponată și le-am lipit pe caiet pentru a crea decorul, ce poate ne lipsea acasă. O casă, un gard, un căţel, un soare, norii de pe cer.

         Atunci erau doar niște simple forme, prin care ne manifestam iubirea, protecția și grija. Nu ne salvam în Cloud sau nu ne vedeam pe Skype. Aveam amintiri din vacanță sau din săptămâna "Altfel". Aveam ce povesti cu colegii, nu doar să facem schimb de poze sau numere de telefon.
Îmi amintesc într-una din zilele destinate activităților altfel, am făcut cu clasa salam de biscuiți. Am contribuit cu toţi, cu părticica noastră de ajutor, să iasă mai bun și mai bine. Ne-am bucurat cu toţi, de același gust, al copilăriei.
       Dragă învățătoare, chiar dacă telefonul nu a mai sunat, tu ai fost și vei rămâne un ceas pentru care clipele nu au stat, ci s-au povestit frumos, într-o cărtică cu poezii sau ghicitori. Și acolo, ne vom aminti de tine, chiar dacă ne-am îndepărtat, dar cu sufletul rămânem tot acasă. Acasă, ne amintim cine am fost și cine am devenit, ce timp am pierdut și cât timp am irosit, crezând că suntem mai buni decât tine. Dar cu ce-am rămas, decât cu al tău glas, care ne îmbie, precum o ciocârlia, care își adună din nou copiii, pentru a crea cercuri de ape, ropote de aplauze și mesaje de mulţumire.

   La mulți ani, dragă învăţatoare! 

Sissi te învaţă să-ţi araţi aprecierea mai des! Împreună cu Mirela Retegan( cofondatorul Gașca Zurli), susțin campania "Învățătoarea anului" 2021, însă consider că gestul și aprecierea nu are vârstă și nici timp, așa că demonstrează cât mai ai timp. 

   Cu drag și recunoștiință,
   A ta elevă, Diana Niţă