Planeta Pământ-casa mea sau casa tuturor?

Când ești sub cerul liber, te acoperă perdeaua de nori. Când ești sub soare, te acoperă mângâierea lui. Când ești la tine acasă, privești artificiale de pe tavan, dar cum ar fi să privești viaţa din alt unghi sau altă zonă?

    Viaţa e pe Pământ și dincolo de el, aș crede eu. Nu mai știu, cine a demonstrat asta. Tot un visător sau un curios, cred. Viaţa e privită, dintr-un unghi și de cele mai multe ori, greșit sau eronat. Cred că instrumentul nu e bun sau aproximările. Privită din altă zonă, viaţa poate părea altfel, dacă știi să o vezi altfel în fiecare zi. Poţi porni de la modul de la cum este EA, în fiecare zi: bună, rea, încurcată, anapoda și să-ţi faci păreri despre ea. 

     Poţi începe de la modul, în care se îmbracă și la cum pășește, cu stângul sau cu dreptul, dar nu musai, nu este o regulă. Se repară, pe parcurs. Poţi începe de la propria casă, de unde ai plecat și te-ai întors, cu drag sau nu. Dar măcar, cineva te-a așteptat în prag. Poţi începe, de la modul, în care îţi spune bine ai venit, mai stai puţin, nu pleca, pentru că e greu să-i spui la revedere. Dar totuși, i-a zis Eminescu în poezia sa. Eu nu mai prejos decât el, dar las să spună alţii, mai bine. Nu mă laud cu nimeni, decât dacă merită, iar meritele nu sunt doar ale mele, ci ale tuturor. Pentru că meritați, altceva.

     Ar putea fi în materie de frumuseţe, dar aici nu există tipare, pentru că eu o prefer pe ea, așa cum este. Așa cum am observat-o, de-a lungul timpului, de-a lungul anilor, neschimbată, dar schimbătoare ca vremea. O prefer pe ea, în detrimentul copiilor, care încearcă să pară altcineva, doar de teama că ai pleca. Dar tu stai mai mult ca oricine....în inimă și sufletul meu, ţi-am găsit o casă, nu mai știu, a câta. Ies la fereastră, să te privesc, de pe partea cealaltă a străzii, pe bulevard sau cum vii pe potecă. Tu, îmi zâmbești sau dai din cap, în semn că mă aștepţi acasă. 

       Prin tine, văd lumea mai frumoasă, dar nu mai știu cu ce ochi. Am privit la tine, cât nu am privit la alţii. Am privit la noi, cât să nu ne despartă alţii. Au ei, prostul ăsta obicei, dar toate au și-un temei. Am stabilit cu lumea din împrejur, că trebuie să mă raportez mereu la tine. Să-mi fii spaţiu, în care îmi desfășor planurile, să-mi fii aria, în care îmi văd interesele și mai departe....poate scrie în carte sau în niște rânduri uitate într-un sertar. 

        Ești precum o casă, pentru mine, pentru că timpul stă o clipă și mai așteaptă un moment, să te văd și să te mai aștept un minut și o secundă...ce izbândă. Mereu m-am întrebat, ce păstrează pereţii, pentru că atunci când braţele lipsesc, până și ei te împresoară cu căldură sau răcoarea lor. Câtă înțelegere și dezacord într-un perimetru pătrat. Câtă copilărie, când camera devine un cub, în care îmi desfășor planurile ,pe o axă xy și am și un obiectiv despre tine, despre noi, despre o nouă lume. 

       Mi-e și teamă să zugrăvesc pereţii, să spălăcesc trecutul trăit cu tine, doar pentru că altul e trendul. Nu e de ajuns. E necesar de mai mult, să fac o așa schimbare. Nimic nu mă convinge, doar tu. 

      Tu ești seninul. Tu ești decizia, ce mă stimulează. Tu ești puterea mea convingătoare.  

       Ești raza de soare, după ce schimb culorile. Ești ploaia, care îmbină nuanțele și le transformă în pastelate nenumărate. Nu mi-am ales multe culori din paletă, deoarece nu doresc să obosesc ochii și traiul zilnic, dar poate am fost o prezenţă prea obositoare în viaţa ta, atunci când tu ai preferat liniștea.

Trag un scaun, să mă odihnesc un pic. Dar nu prea mult, că am de purces la drum. Alături de prietenul meu imaginar sau de-o viaţă, începem să trasăm direcţii pe plan vertical sau orizontal. Chiar și cu tuș invizibil, tot se agaţă cineva de ele, dacă nu de pânza de păianjen. 

       Dacă aș zice, cu alte cuvinte, un introvertit este mai "inside the box", pentru că mai mult construiește pe dinăuntru. Fiecare dintre noi, avem un erou interior, care așteaptă să iasă la lumină. Al tău, care e? Începe cu pereţii și culorile, agaţă niște cadre foto, apoi se amplasează pe sine în centru, pentru a privi întrat cameră sau imagine. E ca și cum ai vedea un glob, în plan detaliat, la o altă scară, printr-o altfel de mapare sau reprezentare. 

       Chiar și la un astfel de nivel de interiorizat, se mai produc cutremure, de mici sau mari dimensiuni. Dar nu-i nimic, schimbăm plăcile și decorul și gata. Însă, dacă ar fi totul atât de simplu, dacă nu ne-am lupta cu eroziunea timpului și rezistenţa materialelor, multe am realiza într-un timp mai scurt. 

        Pentru susținere și rezistenţă, mereu găsim un suport, dar mai greu găsim un prieten, în al adevăratul sens al cuvântului. Un prieten, care să ne înțeleagă nevoile și să ne ajute să ne dezvoltăm și să evoluăm armonios. Doi prieteni de nădejde din spaţiul online și nu numai sunt: magazinul și librăriile Bon Ami.

        Când te simţi la tine acasă, aproape că nu mai ai nevoie de cheie, decât de un sistem securizat și sigur, de la Barrier sau alt partener autorizat. Pentru a simţi, cum viaţa, te trece prin toate cele 4 stări ale existenţei sale. Mai mult, decât atât, conferă protecție și siguranță, cât și practicabilitate.

*sursa foto: pixabay