Postări

Ceaiul de pe urma...

Imagine
Eram ceaiul de pe urmă...Un pic obosit, dar plin de efervescenṭă . Eram ceaiul, pe care nu-l poți uita pe noptieră sau pe o carte, deoarece puterea de absorbție e mare. Nu pentru că i-ar fura filele cărții, aromele, dar ar fi prea puternic, fiind și singura carte de joc. Eram ceaiul, pe care îl așteptai cu 30 de minute, înainte ca filmul să înceapă, înainte ca inima să pâlpâie a viaṭă încercată pe toate planurile. Eram un ceai, pe care nu l-am înțeles, decât într-un MAI târziu, decât un SEPTEMBRIE devreme. Am fost dimineața, pe care ṭi-ai putut-o sau nu permite, dacă mai renunțai la tine sau la ceaiul, pe care l-am numit, eu mai stai. Mai stai la o ceașca de cuvinte, exact ca replay-ul pe repede-nainte. Mai rămâi puțin prin toate tipurile de ce-ai de mâncare sau ce-ai de îmbrăcat astăzi. Eram ceaiul, pe care nici vremea nu-l mai așteaptă, deoarece orele s-au tot scurs pe ceas și eu am rămas tot ceaiul de pe urma...buzelor tale. Eram ceaiul pe care nici timpul nu-l mai intel...

În căutarea sensului pierdut. Un pui de adevar.

Imagine
Farfuria zburătoare sau când o zbura p̶o̶r̶c̶u̶ puiu.   Era o zi ca oricare alta, posibil ușor scoasă din context, decât că mi o amintesc ca pe o zi ușoară, în care timpul chiar se mișca alene pe cadranul ceasului. Știam că timpul acesta, poate nu se va mai întoarce vreodată, exact ca o clepsidră care își pierde nisipul de prea multe curgerii ale vremii...alunecând în contratimp, una cu praf roz, mai ceva ca culoarea puiului bine gătit. De aceea, puiul de calitate ia timp.    La întoarceri, s-o fi priceput și puiul ce stă pe a lui farfurie zburătoare, de zici că are cele mai bune antene și chiar aplicații de tip bumerang. Întoarce replicile prin toate părtile, mai puțin, acolo unde chiar necesită spațiu de depozitare și aerisire. Citez un om în viaṭă: "Tu, pentru toate ai o replică sau găsești răspuns la toate...păi nu?" Doar puiul prinde aripi, atunci cănd crește în condiții benefice și într-un mediu propice creșterii armonioase. De la far...

Harta unei iubiri ne(conditionate)

Imagine
Eram pierduți prin toate partile, harta unui labirint întortocheat era fix ce ne mai lipsea din acest puzzle. O camera obscura, cu lumini retractile, și manusi roșii aruncate pe jos. Pierdeam timp prin toate partile, mai puțin în locul în care l-am considerat acasă și preferatul meu. Nu găseam rost în existenta mea, decât castigandu-mi existenta decât prin joc de mima. Mimând detalii despre existenta mea pe alte plaiuri, intr-un labirint al iubirii ne(conditionate). Eram curios despre culorile tale, asa cum ai fost tu de ale mele, dar le-ai ascuns într un halat de protectie invizibil..poate nu știu, dacă este o putere de la HP, dar asa mi ar fi plăcut sa cred. E viata pe care am nascocit-o cu propriile manusi magice, o viata cu care as fi creat un Univers paralel cu lumea în care trăiesc, aparent.      E vineri, felinarele de pe o strada paralela cu mine, erau aprinse. Lumina licarea, prin toate partile, numai un colțișor de umbra mai întrezaream intr-un culo...

Marea dezordine de a(casa)! Oare exista doar în vis?

Imagine
Marea dezordine de a(casa)! Oare exista doar în vis? Mi-au luat ani să înțeleg că acasa, e mai mult decat ceea ce am construit pana acum..mi am dat seama ca îmbrățișările ei valorează mai mult decât orice timp. I-as fi cerut mai multe, dar am respirat împreună același aer ne(prietenos) pe alocuri, dar magic, care  simte ce zici   E aerul de acasa pentru care fiecare colțișor contează, fiecare deschidere, iar fiecare spațiu este destinat altui lucru.           Am crezut intr-o limitare a acestuia, de parcă, am construit ceva ca de la Cer la Pământ. Ceva ce poate nu am inteles din prima, dar ceva pentru care viata a avut însemnătate mai mult sau mai puțin. As fi ales altceva, dar cred ca mereu altceva a fost sau nu, în planul 2. E cumva o alta amenajare de cadre, o alta tipologie de viata.      Stiam ca aveam sa ating Cerul cu mana, dar am găsit o stea pe bolta cereasca aka tavan, care parca mi a a...

Frunzele ce mi au soptit:"Superblog, iara !"

Imagine
Frunzele ce mi au soptit a toamna erau mereu puse la un alt etaj, la etajul la care trebuia sa mai urc sau sa cobor o scara. Nu doar o scara a valorilor, ci una în care am învățat ce-i răbdarea și intelegerea unor mari taine ale vieții. Am crescut, făcându-mi timp din bucăți de suflet, din bucăți de hartie, pe care alții le rostogoleau pe jos sau le aruncau la cos. Am crescut ca fiind poate un " constructor sau un arhitect " al meu, dar și propriul demolator de vise și idealuri, atunci când își face loc dezamăgirea. Știu ca am aruncat cu noroi și pietre, acolo unde nu trebuia, ca am difuzat și infuzat prin mine emoții pe care le-am considerat poate neapartinand mie. Dar, am fost poate un suflet neșlefuit de timp și de oameni și doar acoperit de frunzele unui trecut. Iar aici nu ma refer la goliciunea trupeasca, ci poate la alte goluri lăsate în urma...în inima unui oraș. Frunzele mi-au soptit: " Superblog, iara !", dar ce faci cu vântul și marea care ți...

Ce-am scos de la naftalina? Ceva fragil...

Imagine
Ultima dată, când am scos ceva de la naftalina, ca să nu zic de sub cearceaf, a fost zilele trecute. Credeam ca am pierdut lupta cu articolele pe care le am clasificat în bune și ne(bune) din pricina unui motiv medical. Unele dintre ele chiar au note depresive prin ele, dar eu nu m-am putut abține sa nu le încadrez și altfel. Pentru altfel de similarități. Nu de alta, dar unele îmi sunt pansament pentru rana, altele zici ca îmi provoacă un soi de alergie de câte ori le-am citit. Dar tot preferatele mele rămân. Dar nu i bai, cred ca devin sceptica la modul în care citesc niște opțiuni similare. De fiecare data, când zic ca fac o diferențiere, în ceea ce privește igiena acestora, ma apuca un soi de microb, pe care cred ca îl conține mai fiecare, de nu pot renunța la ele. Recent, m-am uitat la niște consumabile de unica folosință,  și m-am gândit cât de perisabil e scrisul sau articolele în general, dacă nu mai mențin atenția cuiva exact ca niște consumabile medicale, pe care le consi...