Ceaiul de pe urma...
Eram ceaiul de pe urmă...Un pic obosit, dar plin de efervescenṭă . Eram ceaiul, pe care nu-l poți uita pe noptieră sau pe o carte, deoarece puterea de absorbție e mare. Nu pentru că i-ar fura filele cărții, aromele, dar ar fi prea puternic, fiind și singura carte de joc. Eram ceaiul, pe care îl așteptai cu 30 de minute, înainte ca filmul să înceapă, înainte ca inima să pâlpâie a viaṭă încercată pe toate planurile. Eram un ceai, pe care nu l-am înțeles, decât într-un MAI târziu, decât un SEPTEMBRIE devreme. Am fost dimineața, pe care ṭi-ai putut-o sau nu permite, dacă mai renunțai la tine sau la ceaiul, pe care l-am numit, eu mai stai. Mai stai la o ceașca de cuvinte, exact ca replay-ul pe repede-nainte. Mai rămâi puțin prin toate tipurile de ce-ai de mâncare sau ce-ai de îmbrăcat astăzi. Eram ceaiul, pe care nici vremea nu-l mai așteaptă, deoarece orele s-au tot scurs pe ceas și eu am rămas tot ceaiul de pe urma...buzelor tale. Eram ceaiul pe care nici timpul nu-l mai intel...