Postări

Ai fost vedeta mea, un star de cinema....

Imagine
Ai fost vedeta mea , un star de cinema, dar ai șters cu mine, pe jos. Te prefaci că nu mă știi, pentru că aleg să port mască. Mască nu vine de la mascaradă, ci de la festivalul de măști de la Veneția.    Ești refrenul din viaţa mea. Poate până acum, ai fost un vers, o strofă sau o simplă melodie. Dar te-ai născut dintr-un proiect. Unul dintre cele care îmi vine în minte este  Dj Project . M-ai arhivat într-un sertar sau într-un fișier ZIP și m-ai uitat acolo, până într-o zi, când ai făcut din noapte, zi și din amintiri, poezii. M-ai rescris, așa cum n-am mai fost, de parcă m-ai cunoaște pe de rost. Am plătit chirie în versuri, dar m-am rătăcit în patru camere. Spaţii vitale pentru suflet și inimă. Am deschis multe ferestre și am distribuit multe, deoarece distribuția canalelor de comunicare trebuie să fie uniformă. Sud-est, nord-vest, am încercat să rămân în ţara mea, să nu trec graniţa, chiar dacă am mai împins barierele, dar nu dincolo de imposibil, ci doar posibil. Pe h

Fericit(ă) pe planeta albastră. Am naufragiat.

Imagine
Fericit(ă) pe planeta albastră. Mi-am făcut trambulina din ea. Nu săriți direct la concluzii, apa e adâncă și nu am picioare de scafandru. Mi-am luat elan și am plonjat, direct în centru, piscina era cam goală, așa că m-am lovit de email. Nu cel pe care îl trimiți, cu atașament, ci cel în care timpul a săpat și a lăsat urme de calcar. Ar fi bun, un antigel de la Calgon . Deja, mă simt scufundată în cada albastră. E din aceea mai veche, ce trebuie recondiţionată. Apa e străvezie prin luciul smălţuit al email-ului. Mă văd prin ea. Ea e translucidă.       Acolo e o planetă....planeta albastră, locul în care eu mă afund și mă scufund cu totul, de când eram mică. Nu mă vede nimeni, decât la suprafață, în rest sunt Bălăcilă , o poreclă din copilărie. Îmi amintesc și acum, prima băiţă la baie sau lighean, așa se purta pe atunci. Tot un fel de rutină, dar mai intimă, așa. Era momentul meu de fericire. Nu am avut nici renumitul șampon Dalin , dar clăbuci în ochi tot intră. În zilel

Butoiul cu melancolie. Unde s-a răsturnat?

Imagine
     S-a răsturnat butoiul cu melancolie. A dat năvală și a scos la suprafață, amintiri cu note dulci, dar și amare. A rămas blocat atâţia ani, încât nici peniţa nu mai scrie. A oscilat prea mult între a începe și a sfârși....prin punct. Din punct, literele capătă o conduită și o morală, prin rotunjire sau alungire. Ni se apleacă de la atâta repetiție. Mai schimbăm foaia sau suportul de scris, dar nu călcăm pe interzis sau pe bec. Cel puțin, nu la gramatică și ortografie. Acolo e paguba limbii române. Dar na' când vorbim de butoi, fluxul e mai restrâns sau abundent. În caz de ceva, eliberează-te cu Bella. Orice surplus este absorbit, că prin minune. Deschide-ţi aripile și începe să plutești pe paginile cărţii. Ea nu te lasă la greu, dar tu o abandonezi pe un raft sau în beci. Din întuneric ieși mai greu, dar dintr-o carte, nu.       Recipientele inspiraţiei capătă diverse forme fizice sau materiale. Unele stilizate, altele modelate sau chiar sculptate. Dintre toate st

Născută sub semnul (r)evoluţiei. Nesimțirea face găuri cu tocuri cui.

Imagine
Poți spune că dacă te-ai săturat de un om, dacă ești născut sub semnul revoluţiei. Cred că vorbim de un nivel de saturație internă. Ori a fost prea prezent în viaţa ta, ori prea absorbit la tv sau prea observator la cele întâmplate. A fi născut sub semnul evoluţiei, e ceva nativ, poate crește prin tine, trăiește prin tine și naște sentimente, emoţii. De la revoluție la evoluţie, poate fi doar un pas, un click, dat aiurea sau un comentariu aruncat la întâmplare. Totul se comentează, dar nu se filtrează. Se bârfește, dar nu se discerne rodul bun de rodul rău. Ce rămâne un miez de neghină, un măr al discordiei ce se cere a fi feliat în 4 sau în 16 bucăți, atât cât cere orgoliul din noi.    Ne-am născut să revoluţionăm sisteme, pârghii ale societății moderne actuale sau probleme adâncite de negura timpului. Trăim să evoluăm, să creștem barometrul la un nivel cât mai satisfăcător al vieții. Murim în încercarea de a face mai bine, mai mult, mai destul decât alţii. ( de dinaintea noastră). D

Omul cu povestea. Ascultă-i vocea.

Imagine
Mi-e dor de lume, de pustiul din ea. Totodată, de liniștea acerbă dintre trunchiurile mărețe ale copacilor. Aici mă identific cu ea. Dar mă și pierd. Nu am glas, deoarece natura mă absoarbe. Am ecou, un ecou ce răsună în codru, în pădurea deasă. Mă îmbrac în verde, pentru că aleg să renasc mereu, dar tot eu mă transform în propria cenușă și transced în alte timpuri. Timp de meditație și reflecție. Mă ascund de razele de lumină, deoarece îmi umbresc momentele de liniște. Nu mă satur, să mă simt dezgolită de privirea ei și acoperită de ramurile de foioase și conifere. Sunt pașnic(ă), dar în mine se duc războaiele vremii. Mă taie lumea, dar tot ea mă venerează cu vocea ei. Mi se taie să vorbesc, când liniștea e tot. Dar cine sunt eu, să caut răspunsuri, când în mintea mea sunt întrebări cu ecou, flashback-uri din alte cadre, reconstituite pe film. Hârtia era prea scumpă. Atunci, nu știu acum, dacă s-a schimbat ceva. Poate doar nivelul de absorbție. Simt că absorb tot ca un b

Consumator de frumuseţe. Mi-a uitat doza La Cabine

Imagine
Frumuseţea se află mereu între două bariere. Aceasta te poate pune în avantaj, cât și dezavantaj. Poate reprezenta un atu sau chiar un as în mânecă, dar ce ne facem când nu mai e nimeni ca noi? Preferi să urci pe podium, să admiri frumusețea de la înălțime sau cobori să te bucuri de priveliștea la pas? Orice cale ai alege, nimeni nu face pașii în locul tău sau poate da, atunci când se simte mai frumoasă decât tine. Eu prefer să aștept liftul, așa oscilez între frumusețea interioară și cea exterioară. Nu știu la ce nivel, am fost blocată. Una în lipsa alteia, se simt incomplete. Mai că se și îmbrăţișează. Au și multe puncte în comun, dar se simt diametral opuse, ca la ascendent și descendent. Le diferențiază luna, după modul în care le luminează tenul. Indiferent că e latura interioară sau exterioară, strălucirea și luminozitatea arată diferit. Le-am putea despărţi vreodată? Doar dacă le trimit în călătorie, ca pe două surori.     Frumuseţea are mereu un scenariu frumos,

Mi-am găsit jumătatea la Outlet. Se privea în oglindă.

Imagine
http://shiningheartforu.blogspot.com/2021/03/mi-am-gasit-jumatatea-la-outlet-se.html Mi-am găsit jumătatea la Outlet. Se privea în oglindă.  E o zi ca oarecare. M-am așezat în faţa mașinii de cusut, să depăn amintiri. Timpul nu așteaptă și deșiră ultimele file ale lunii martie. Luna aceasta, am fost cam ocupată cu croieli, rochii la comandă și alte ţesături. Mi-am pierdut capul printre materiale, dar tot eu mi-l scot cu ac și degetar, cum făcea mamaia mea. Astăzi, nu mai e printre noi. Am rămas cu amintirea ei și cu aţele folosite la ţesut și cu andrelele, la care tot ea, mi-a arătat cum se împletește. Mi-ar fi plăcut să înţeleg mai mult, tehnica, dar atunci mă plictiseam repede. Eram destul de mică.     E un întreg proces, prin care materialul trece prin clepsidra timpului și ţese pattern-uri din vremuri moderne sau demult apuse. E o alergare după prinderea unuia după altul și îmbinarea lor, într-o compoziție compactă și netedă. Răbdarea cu care m