My wanted place

Când dragostea pentru SuperBlog e din piese de lego... Au fost doua părți de lego, despărțite de un ego, mare sau mic. Exact timpul pentru care timpul nu a mai semnificat nimic pentru noi și ne-am despărțit nu doar in silabe, ci în părți egale cu suma tuturor cuvintelor nerostite pe tabla. Una e tabla de joc , alta tabla de lego. As fi deschis toate inimile, dar m-am oprit la a ta, părea mai zgomotoasa, dar totuși cea mai linistita inima dintre noi..nu pentru ca nu ar fi avut un zbucium sufletesc niciodată, dar prea ne-am uitat la tine, la a ta parte și pregătire interioara. Eram ca niște piese de legi ușor de asamblat, dacă ne-ar fi potrivit cineva perfect din toate colturile lumii, poate. Poate am fost fixați de atâția factori externi, pe care i-am numit sponsorii dragostei noastre. Ne-am ratacit pe tot globul, precum niște piese de lego, pentru că nu știam sa ne potrivim întru-totul. Poate asta era și efectul sa fim nepotriviti intr-o lume potrivita. Suntem atât de desp...

De a firul ierbii, pardon a Mărțișorului Mi as împleti viata cu tine, dar cred ca asta am făcut de când eram fir alb si rosu, de fapt, de când dinainte de a ne fi născut , poate de Mărțișor.   De a firul ierbii, pardon Mărțișorului, cred ca am mai fost sau stat de vorba, dar eram atât de zăpăciți de mirosul proaspăt al ierbii comite, încât am uitat ca am descoperit viata în toate formele ei. De a firul Mărțișorului, cred ca am mai fost pe aici, și pe dincolo, dar toate țin cont de timp și de vreme . Eu doar mi am permis un altfel de timp, pentru că îi dau Mărțișorului, ce i al Mărțișorului, ca să nu zic vechea poveste, Cezarului ce este a Cezarului. Nu reușesc sa clarific, ce am făcut cu Mărțișorului, de nu mai știu al catalea fir este, pana ajung departe, despicat în doua. Cața iarba, cata frunze, câte paie, tot atâtea martisoare. Nici nu mai înțeleg, ce s-ar fi înlănțuit de a firul ierbii / Martisorului, poate niște trecuturi, poate niște pasaje pentru care timpul a fost îmb...

Mi am dat seama de ce săptămâna nu e perfecta, deoarece nu are 8 zile, are doar șapte , deoarece e perfecta în ochii lui Dumnezeu. Era perfecta, până vineri, până când au apărut zilele de sâmbătă și duminică, exact părinții săptămânii și cei mai relaxați după o săptămână plina . A opta zi, nu are fi decât o zi de legatura sau de înjumătățire, dar deja duminica și luni se țin de mana, ca doi prieteni. E o zi de duminica, e 17:55 și nu e vorba de un e alimentar, ci de pasiunea asta pentru cifre și ursuleți. Și da e aproape de 18 cu un opt perfect invers ca infinitul. Dar nu mi ajunge timpul, deoarece l-am dat la străini, iar infinitul se transforma într un opt din metavers sau planeta Nibiru.      Mi am dat seama ca un opt invers mai ceva ca infinitul nu mai vad prea curând, asa ca l-am agățat de ușă. Usa responsabila cu infinitul. Infinitul nu e doar un portal, dar simt ca tasta 8 îmi mai lipsea de la tastatura, cu toate că le am pe toate pe șir, pe rand....

Mi-e dor de acasa, precum mi-e dor de focul din vatra. Poate nu mi-e dor de aceleasi focuri mistuitoare, de aceleasi arderi, dar de focul din inima da, pentru ca mereu am fost asa mai arzatori pentru propria patrie. Si asta e consum. E exact ce poate am construit cu ani, si am pierdut cu minutele in care am aflat: cat de mult am stat deoparte, cat de mult am inteles, cat de mult am asteptat, cat de mult ne-am pierdut prin toate, pentru ca in viata trebuie sa te mai si pierzi . Mi-e dor de acasa, precum ii e dorul vântului sa mai bata prin ferestre străine sau romanesti, dar sa nu primească block, decât atunci când cerul se oprește puțin sa mai ploua sau sa mai ningă, cu oferte, cu reduceri, cu case în miniatura . Mi-e dor de acasa cu toate că toată viata mi a fost acasa, mi-e dor de tot ce a fost intr-o forma sau alta, chiar și de zapada căzută mai ieri pe acoperișul casei. S-a topit deja, asa și cu fericirea omului, dacă nu știi sa o alimentezi cum trebuie. Acum ești feric...

Poate e o veche poveste sau o vorbă veche spusa de ai mei părinți, dar umbrela a început dintr-o data sa aibă petale, petale de primăvara, doar asta e luna mea de naștere. Cat de multi ne-am trăit povestile prin tine, impropriu zis și prin modul tău de a fi, dar toate s-au desăvârșit prin noi. Ma doare timpul petrecut prin tine, deoarece ne dor episoadele tale poate, puse sub umbrela întrebării. Am găsit multe intr-o viata, chei de deschis suma tuturor întrebărilor, da una e întrebarea de la tine, ce mai faci, tati / mami? Poate ne-au plecat toate întrebările, poate le-am " sugrumat " și " furat " oful, dar atâtea întrebări pe net nu am putut vedea sau întelege. E vorba de doi îndrăgostiți și o umbrela! Îndrăgostiții fiind noi și tu o umbrela, poate ce ne acoperi sau ne aperi de ploi sau intemperii. Ne-am cam plictisit de aceleasi gesturi, oare și poate ca sărbătorile de acest gen, ne-au prins mereu  singuri si saraci sentimental.  Mai încercăm poate ul...

Ma sfârșesc cuvintele. Poate nu e asta frumusețea feminina. Poate nu este ăsta tiparul fericirii, dar nici timpul meu nu mai este cum a fost. Poate doare, poate e  efervescent. Dar nu mi dau seama, de ce frumusețea feminina e asemanata cu floarea de lotus. Am pierdut încrederea în multe, dar măcar viata sa mi o lăsați. Sa nu mi închideți sufletul, singura poarta spre cer. Sa nu mi închideți ușile, pentru care poate am plătit cu altfel de deschideri. De ce ne batjocorim singuri viata, cand oamenii ne fac sa ne simțim asa? Vedem ca nu mai e timp, dar ne batem joc asa. Oare chiar profitam de timpii altora la maxim? Oare chiar credem ca viata nu ne mai întoarce nimic înapoi, pentru tot am profitat de ea? Oare chiar am dezamăgit asa de mult? E greu să dai în alții, când ești precum o floare de lotus? E greu să tratezi cum ești tratat, dar asta i viata, te ia la judecat. Când pentru alții ești o problema, când pentru ei devii doar o schema nefericita, e greu. Dar floarea de...