My wanted place

Mi am dat seama de ce săptămâna nu e perfecta, deoarece nu are 8 zile, are doar șapte , deoarece e perfecta în ochii lui Dumnezeu. Era perfecta, până vineri, până când au apărut zilele de sâmbătă și duminică, exact părinții săptămânii și cei mai relaxați după o săptămână plina . A opta zi, nu are fi decât o zi de legatura sau de înjumătățire, dar deja duminica și luni se țin de mana, ca doi prieteni. E o zi de duminica, e 17:55 și nu e vorba de un e alimentar, ci de pasiunea asta pentru cifre și ursuleți. Și da e aproape de 18 cu un opt perfect invers ca infinitul. Dar nu mi ajunge timpul, deoarece l-am dat la străini, iar infinitul se transforma într un opt din metavers sau planeta Nibiru.      Mi am dat seama ca un opt invers mai ceva ca infinitul nu mai vad prea curând, asa ca l-am agățat de ușă. Usa responsabila cu infinitul. Infinitul nu e doar un portal, dar simt ca tasta 8 îmi mai lipsea de la tastatura, cu toate că le am pe toate pe șir, pe rand....

Mi-e dor de acasa, precum mi-e dor de focul din vatra. Poate nu mi-e dor de aceleasi focuri mistuitoare, de aceleasi arderi, dar de focul din inima da, pentru ca mereu am fost asa mai arzatori pentru propria patrie. Si asta e consum. E exact ce poate am construit cu ani, si am pierdut cu minutele in care am aflat: cat de mult am stat deoparte, cat de mult am inteles, cat de mult am asteptat, cat de mult ne-am pierdut prin toate, pentru ca in viata trebuie sa te mai si pierzi . Mi-e dor de acasa, precum ii e dorul vântului sa mai bata prin ferestre străine sau romanesti, dar sa nu primească block, decât atunci când cerul se oprește puțin sa mai ploua sau sa mai ningă, cu oferte, cu reduceri, cu case în miniatura . Mi-e dor de acasa cu toate că toată viata mi a fost acasa, mi-e dor de tot ce a fost intr-o forma sau alta, chiar și de zapada căzută mai ieri pe acoperișul casei. S-a topit deja, asa și cu fericirea omului, dacă nu știi sa o alimentezi cum trebuie. Acum ești feric...

Poate e o veche poveste sau o vorbă veche spusa de ai mei părinți, dar umbrela a început dintr-o data sa aibă petale, petale de primăvara, doar asta e luna mea de naștere. Cat de multi ne-am trăit povestile prin tine, impropriu zis și prin modul tău de a fi, dar toate s-au desăvârșit prin noi. Ma doare timpul petrecut prin tine, deoarece ne dor episoadele tale poate, puse sub umbrela întrebării. Am găsit multe intr-o viata, chei de deschis suma tuturor întrebărilor, da una e întrebarea de la tine, ce mai faci, tati / mami? Poate ne-au plecat toate întrebările, poate le-am " sugrumat " și " furat " oful, dar atâtea întrebări pe net nu am putut vedea sau întelege. E vorba de doi îndrăgostiți și o umbrela! Îndrăgostiții fiind noi și tu o umbrela, poate ce ne acoperi sau ne aperi de ploi sau intemperii. Ne-am cam plictisit de aceleasi gesturi, oare și poate ca sărbătorile de acest gen, ne-au prins mereu  singuri si saraci sentimental.  Mai încercăm poate ul...

Ma sfârșesc cuvintele. Poate nu e asta frumusețea feminina. Poate nu este ăsta tiparul fericirii, dar nici timpul meu nu mai este cum a fost. Poate doare, poate e  efervescent. Dar nu mi dau seama, de ce frumusețea feminina e asemanata cu floarea de lotus. Am pierdut încrederea în multe, dar măcar viata sa mi o lăsați. Sa nu mi închideți sufletul, singura poarta spre cer. Sa nu mi închideți ușile, pentru care poate am plătit cu altfel de deschideri. De ce ne batjocorim singuri viata, cand oamenii ne fac sa ne simțim asa? Vedem ca nu mai e timp, dar ne batem joc asa. Oare chiar profitam de timpii altora la maxim? Oare chiar credem ca viata nu ne mai întoarce nimic înapoi, pentru tot am profitat de ea? Oare chiar am dezamăgit asa de mult? E greu să dai în alții, când ești precum o floare de lotus? E greu să tratezi cum ești tratat, dar asta i viata, te ia la judecat. Când pentru alții ești o problema, când pentru ei devii doar o schema nefericita, e greu. Dar floarea de...

Dragostea pe metrul patrat, a fost mereu ce mi am dorit, dar timpul mi a arătat cât de răvășit mi e trecutul. Mi as fi dorit ca emoția sa nu fie franta în bucăți de 4×4, dar simt ca am achitat- o prin poezii cu aceleași simetrii. Nu știu când mi au dispărut toate emoțiile, cred ca atunci când le am împărțit prea mult în etape de viata. Dragostea pe metrul patrat? Mi s-a cam luat, să aflu că vând bucăți din mine  ca să rascumpar un trecut. Sa vad, ca orice discuție este atat de disecata, până rămânem terni, până rămânem într un trecut atât de sec, atât de nonșalant, încât timpii rămân asa de dezbracati prin noi.     Dragostea pe metrul patrat am masurat-o cu inima pentru că mult mi-a luat până i-am aflat distantele. Mi as fi dorit sa masor mai mult distanta dintre est si vest. Dar se pare ca am micșorat exact dragostea dintre. Poate din 1000 cm am făcut o raza de mm pătrați și am descris o în mii de cuvinte. Dar nu mi am putut da seama cata dragoste am ...

Vrăjitorul iubirii Oare as fi pictat altfel vremea, pe vremea asta, pentru că prea mi am irosit culorile cu un vrăjitor al iubirii mele. Nu ca aș fi avut eu alte culori, dar le-am împrumutat puțin, sa descopar și eu ceva din Universul Lui/Ei. Le-am împrumutat pe cele mai bune, știind ca în mintea mea avea sa devina o parte din mine. O parte dintr un imperiu sau o parte dintr un refugiu, pe care mi l-am deschis în fata Lui. Știam ca o sa doară o dezvaluire, dar m-am abținut sa nu divulg mai mult. Mai mult din ce simt, mai mult din ce puteam sa devin, dacă nu pierdeam atâta de multe, din vedere, din auzite, din încercate. Poate as fi devenit altfel, poate un schimb de altceva, dar eu am preferat sa fiu mai nimic pentru ceva de genul asta. Am vrăjit o parte din lumea mea, cu instrumentele mele, am vrăjit o parte din tot, pentru o altfel de lume, dar nimic nu m-a concentrat asupra unei lumi decât ea, marea mea descoperire. Știam ca combinația, nu va fi mereu câștigătoare, dar v...