Postări

Mentorul care m-a citit cu adevărat. O fi dat în cafea?

Imagine
Când ultimele frunzei ale toamnei îmi știau numele, era o zi de octombrie-noiembrie. Eu priveam la ferereastra și discutam singura, ultimele noutăți ce mi-au cazut cu tronc, în aceasta dimineața. Pentru ca ultimele frunze povesteau visul unui om, trezit la realitate de parfumul unui mandarin sicilian. Eram timpul pierdut pe buzele tuturor, asemănător unei cupe florale, precum laleaua frumos mirositoare. Preferam sa ma știu când cu ale mele, când cu ale tale gânduri, sa nu ți uit numele și anii pentru alte vise la balcon. Eram timpul ce mai statea un pic și rămâneam ca un brav soldat sa contemplu viata de la fereastra, la care și frunzele au un nume, darămite eu. Un om care fuge cu cuvintele, prin toate partile. Doar știu ce înseamnă să crezi că de(cazi) precum frunzele ruginii pentru care și treptele au ajuns sa fie felinare stinse. De aceea, Soarele si-a lipit doua frunze pe chip, pentru a nu-și uita întunericul și a-si aminti de ele, cele ce par a fi rupte din Soare, dar...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ceaiul de pe urma...

Imagine
Eram ceaiul de pe urmă...Un pic obosit, dar plin de efervescenṭă . Eram ceaiul, pe care nu-l poți uita pe noptieră sau pe o carte, deoarece puterea de absorbție e mare. Nu pentru că i-ar fura filele cărții, aromele, dar ar fi prea puternic, fiind și singura carte de joc. Eram ceaiul, pe care îl așteptai cu 30 de minute, înainte ca filmul să înceapă, înainte ca inima să pâlpâie a viaṭă încercată pe toate planurile. Eram un ceai, pe care nu l-am înțeles, decât într-un MAI târziu, decât un SEPTEMBRIE devreme. Am fost dimineața, pe care ṭi-ai putut-o sau nu permite, dacă mai renunțai la tine sau la ceaiul, pe care l-am numit, eu mai stai. Mai stai la o ceașca de cuvinte, exact ca replay-ul pe repede-nainte. Mai rămâi puțin prin toate tipurile de ce-ai de mâncare sau ce-ai de îmbrăcat astăzi. Eram ceaiul, pe care nici vremea nu-l mai așteaptă, deoarece orele s-au tot scurs pe ceas și eu am rămas tot ceaiul de pe urma...buzelor tale. Eram ceaiul pe care nici timpul nu-l mai intel...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

În căutarea sensului pierdut. Un pui de adevar.

Imagine
Farfuria zburătoare sau când o zbura p̶o̶r̶c̶u̶ puiu.   Era o zi ca oricare alta, posibil ușor scoasă din context, decât că mi o amintesc ca pe o zi ușoară, în care timpul chiar se mișca alene pe cadranul ceasului. Știam că timpul acesta, poate nu se va mai întoarce vreodată, exact ca o clepsidră care își pierde nisipul de prea multe curgerii ale vremii...alunecând în contratimp, una cu praf roz, mai ceva ca culoarea puiului bine gătit. De aceea, puiul de calitate ia timp.    La întoarceri, s-o fi priceput și puiul ce stă pe a lui farfurie zburătoare, de zici că are cele mai bune antene și chiar aplicații de tip bumerang. Întoarce replicile prin toate părtile, mai puțin, acolo unde chiar necesită spațiu de depozitare și aerisire. Citez un om în viaṭă: "Tu, pentru toate ai o replică sau găsești răspuns la toate...păi nu?" Doar puiul prinde aripi, atunci cănd crește în condiții benefice și într-un mediu propice creșterii armonioase. De la far...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Harta unei iubiri ne(conditionate)

Imagine
Eram pierduți prin toate partile, harta unui labirint întortocheat era fix ce ne mai lipsea din acest puzzle. O camera obscura, cu lumini retractile, și manusi roșii aruncate pe jos. Pierdeam timp prin toate partile, mai puțin în locul în care l-am considerat acasă și preferatul meu. Nu găseam rost în existenta mea, decât castigandu-mi existenta decât prin joc de mima. Mimând detalii despre existenta mea pe alte plaiuri, intr-un labirint al iubirii ne(conditionate). Eram curios despre culorile tale, asa cum ai fost tu de ale mele, dar le-ai ascuns într un halat de protectie invizibil..poate nu știu, dacă este o putere de la HP, dar asa mi ar fi plăcut sa cred. E viata pe care am nascocit-o cu propriile manusi magice, o viata cu care as fi creat un Univers paralel cu lumea în care trăiesc, aparent.      E vineri, felinarele de pe o strada paralela cu mine, erau aprinse. Lumina licarea, prin toate partile, numai un colțișor de umbra mai întrezaream intr-un culo...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Marea dezordine de a(casa)! Oare exista doar în vis?

Imagine
Marea dezordine de a(casa)! Oare exista doar în vis? Mi-au luat ani să înțeleg că acasa, e mai mult decat ceea ce am construit pana acum..mi am dat seama ca îmbrățișările ei valorează mai mult decât orice timp. I-as fi cerut mai multe, dar am respirat împreună același aer ne(prietenos) pe alocuri, dar magic, care  simte ce zici   E aerul de acasa pentru care fiecare colțișor contează, fiecare deschidere, iar fiecare spațiu este destinat altui lucru.           Am crezut intr-o limitare a acestuia, de parcă, am construit ceva ca de la Cer la Pământ. Ceva ce poate nu am inteles din prima, dar ceva pentru care viata a avut însemnătate mai mult sau mai puțin. As fi ales altceva, dar cred ca mereu altceva a fost sau nu, în planul 2. E cumva o alta amenajare de cadre, o alta tipologie de viata.      Stiam ca aveam sa ating Cerul cu mana, dar am găsit o stea pe bolta cereasca aka tavan, care parca mi a a...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe