Fericirea e în actul urmator
Fericirea începe în actul următor pentru că în cel precedent deja a inceput sa consolidam altceva. Nu ne dam seama ce pierdem, când aflam ca am păsat fericirea de la un om la altul, până când i-am găsit miza, până când am aflat care e costul fericirii de prim act, de prima izbândă. Nu ne-am dat seama, că costul nefericirii noastre amână mereu exact fericirea de prim act, de prim moment. Oare faptul ca ne-am rezervat timp pentru caldura sufleteasca, care nu mai e nici în actul următor, nici în secventa următoare, ne face sa fim mai atenți unii cu alții sau pur și simplu, ne găsește altfel. Fericirea e în actul următor, dar nimeni nu-ti spune de câte acte e nevoie sa-ti asiguri fericirea, de câte paragrafe până îți găsești dialogul interior sau poate chiar replica pe care ai pierdut-o în copilărie. Oare fericirea e în actul următor doar pentru ca primul act a fost manipulat atât de bine, incat din al doilea reușești sa-ti dai seama câte omiteri am făcut pan...