Amintiri de pus în ramă
Amintiri de pus în ramă, Cu filtre demult apuse, Cu gânduri și vise, Nu am rămas decât la noi. Prin munţii de gunoaie, Am găsit lucruri preţioase, De mult, uitate de alte case. Am învăţat să economisim material, Să nu mai facem excese, să tot rupem din ziar. Apărem pe afiș, dar și acolo contra cost, Amintirea ta e ca o sare pe rană, Când nu mi-o pot vindeca de un trecut anost. Mi-am pus și ochelari cu ramă, Dar nici ei nu pot cuprinde tot, Ce am în palme și în suflet, Chiar dacă aș maximiza tot. De aceea, prefer să fiu mic în lumea mea, Dar să nu uit de ea, precum nu uit de steaua mea. Poate să fie steaua fără nume, Dar ca ea, poate sunt multe în lume, Dar eu am ales să-i dau glas, Să scurg timpul ce-a mai rămas din clepsidră, Și tot să-mi mai rămână ceva, Pentru că, eu nu cred doar în ea. Pe ea, am ales-o dintr-o mie, Pe ea, o știu dintr-o galaxie. Mai mult decât atât nu am putut cunoaște, Decât doi sfinți aștri. Mai mult decât atât, nu am putut povești Decât versuri în di...