My wanted place

Nu e primăvara în care să nu crezi în ceva. Crezi în ea, pentru ca are puterea sa revina de fiecare dată, când o privești altfel. În fiecare ediție, am privit altfel lucrurile, le-am organizat altfel, le-am dat alte titluri, alte denumiri, dar niciuna nu seamănă cu cealaltă. Fiecare a avut câte ceva de trasat în noi, de conturat, de modelat, pentru că primăvara se nasc alte direcții de urmat și alte legături unice. Noi ne legam mereu de ea, deoarece ne aduce mereu cu picioarele pe pământ. Nu se cuvin multe, dar ea începe cu ale ei daruri și note. Câte nu se spun despre ea, dar parca uneori nici cuvintele nu sunt suficiente pentru o descrie, pentru a ne pierde în simplitatea și farmecul ei. Nu ajungem decât pe un ram, să ne agatam de speranțele ei, sa ne punem într un folder toate greutățile sau să le ascundem în suflet. E mult cu puțin, dar parca altfel cântăresc lucrurile primavara. Un sezon mai ușor, mai aerisit, mai plin de noi și de noi cu noi.     Asta și-a propus și e

Un colt de suflet, cât o imagine întreagă, care nu a fost defragmentată de vreme și timp. Un colṭ de suflet, pe care nu s-a depus praful, decât anii în care cuvintele au fost de prisos. Uneori gol, alteori plin, alteori preaplin de gânduri ṭesute-n ramă. E iarna, dar într-un colṭ de suflet e primavară. Iarna e foame de cuvinte, deoarece gerul parcă muscă din ele. E dor ascuns printre pagini, e dor ascuns într-un colṭ de suflet. Eu i-am spus cameră, nu să atragă priviri, ci musafiri. Dar degeaba baṭi în el, că nu ṭi raspunde decat dorul, de acasă, de acea fărâmă rămasă neatinsă de lume. Lumea intră și face de toate, de la curăṭanie , până la petreceri in sufletul tău, dar eu il mai menṭin la limita de ego. Doar pentru mine, să-l mai menṭin într-o stare naturală, dar abstractă, deoarece iubesc abstractul, deoarece le combină pe toate: le are, le deṭine, le posedă. Dar eu, nu, deoarece nu deṭin abstractul, ci simplul, minimalul din tot. Totul se reduce la un colt de suflet, p