My wanted place

Mi-e dor sa re (ies) din mine. Mi-e dor să aștept fiecare vers, fiecare rând sa-l acoper cu un altul, dar oare care va fi glasul care va topi cuvintele și le va face maleabile în ochii cititorului? Oare îṭi poṭi băga mâna prin cuvinte? Oare ce scoṭi? Mulṭi mi-au zis că din versurile mele reiese ceva, mulți mi-au zis că din gândurile mele iese ceva, dar dintr-un aluat, pus la dospit ce sa scoṭi? Alte cuvinte calde și rumene, numai bune de pus în tavă. Oare cine să le creadă? Cine să le moștenească, cine să le distribuie sau să le livreze acolo unde trebuie? Un bucătar sau cofetar priceput, poate. Un talent iscusit, care sq joace pe degete cuvintele și sa le manevreze în scopuri nobile.     O mână de cuvinte, ce găsești la ea? Când ai nevoie chiar de indemnul ei, de ajutor, un cuvânt bine pregătit dinainte. Oare cuvintele merg mereu spălate sau trebuie sa le dau eu refresh, de fiecared dată, să sune în vreun fel?     Ce-aș putea face ca cuvintele mele să arate altfel? E greu

Ultima dată, m-am rupt în figuri de stil, pe o stradă fără nume. Doar pe asemenea rute, mai observi desene, graffiti cu diverse personaje sau chiar culoare prin pasajele subterane. Tot printr-un astfel de pasaj, am intrat și eu, în perioada jeans. Am cotrobăit prin buzunar și am dat de câteva economii, poate ultimele, poate cele dintâi sau chiar ultimul leu. Mărunţișul a luat-o singur la vale, rostogolindu-se pe trotuar. O monedă de 50 de bani , strălucește în lumină soarelui. Cap sau pajură? Mai mult valorează stilul sau materialul din care este confecţionat, textura acestuia? La multe stiluri, le-a venit rondul, numai la al meu, nu. Nu e prespălat, nici spălăcit, e stilul meu dorit. Pereche de jeans și tricoul alb reprezintă baza unei ţinute. La mașina de spălat e programul meu preferat. Bine, că-i poți purta indiferent de temperatura de afară. Timpul îţi permite să-i asociezi cu diferite piese vestimentare. E ca și cum, ai avea baza ţinutei, dar ai avea nevoie de o compl