Marile Speranţe ale vieţii. Unde te-ai blocat?
Marile cărţi ale vieţii sau marile speranțe, încep cu copilăria. E ca și cum, nu ai avea ce lega în compoziție, ce amesteca în oală sau ce pune în farfurie, dar mai că le arunci de-a valma pe hârtia goală. Până și ea, dornică să absorbă informații, dornică de cunoaștere, de descoperire, de educație, dar nu și tu. Tu, cred că ești inversul lucrurilor...puse cap la cap. Mereu au existat încercări, de a te educa, de a scoate ceva de la tine, din tine, de a te crește și de dezvolta frumos. Dar tu ai dorit, să rămâi doar atât, NIMIC în plus, nimic în minus. Cred că te numești reticentul sau zgârcitul în vorbe sau cuvinte. Mai mereu, a existat un motiv de a rămâne la faza incipientă și de a nu trece mai departe. La școală, mi se rupea foaia, când greșeam ceva sau mi se corecta cu roșu, în viaţă se scoate cam totul la contabilitate sau pe ușă din spate. Speranțe au existat mereu, că vei fi, că vei face, că vei întreprinde ceva, dar cin...