Di cine e făcut? De fiecare dintre noi.
A se citi eticheta, vă rog. Scrie cu litere de o șchioapă și boldat: "Made in Romania!", "Made in Turkey!, "Made in China!" sau ", "Made in India", cel mai des.
Obișnuiam să urmăresc emisiuni de tipul "How is do it?" pe Discovery. Mă pasiona să știu etapele procesului tehnologic.
Pe buzele copiilor, stă mereu întrebarea "Dar di cine-i făcut?", că nu văd, că nu scrie pe etichetă, nici un nume de producător sau furnizor. Mulţi știm de preparatele de casă, gen cozonaci, produse de patiserie și altele.
Mereu m-a interesat provenienţa și sursa produselor, ca să știu, ce mănânc sau ce beau. Nu mai zic de termenul de valabilitate sau perioade de garanție.
Revenind la partea textilă și la cât de împletite sunt tradițiile și obiceiurile noastre, îmi amintesc de mamaia mea, care lucra la mașina de cusut, precum și de lucrul cu fusul.
În prezent, hainele sunt un prezent subiect de discuție și aducător de comentarii care de care mai diverse. În ceea ce mă privește, ţin mult la originea acestora și la modul lor de prelucrare, cât și întregul lor proces tehnologic. De la iţa de război, până la haine și timpuri noi.
Educație tehnologică am făcut în clasa a-11-a, când am învăţat câteva noțiuni despre procesele de prelucrare a materialelor. A fost mai mult teorie decât practică. Cu toate astea, am fi dorit să și aplicăm, ceea ce-am învăţat.
Nu am fi fost noi, dacă era altul tiparul. Nu am fi fost noi, dacă se alegeau alte culori și alte materiale. Eu mizez pe cele biodegradabile și prietenoase cu mediul. Pentru că noi suntem acul și aţa, cu care începem să creem noi modele de purtat sau de urmat. Avem tiparul sau calapodul, avem ac și aţă, ce ne mai lipsește? Timpul și priceperea, îndemânarea și nimeritul aţei în ac, niște ochi buni și multă migăleală și răbdare. Cum cu răbdarea, treci și marea, noi cred că am trecut poduri. Am făcut negoţ, am făcut schimb, am creat punţi de legătură între noi. Ne-am purtat pe noi, așa cum am putut, ne-am mai cârpit pe ici, pe colo. Important, că ne-am avut unii pe alţii, ca frații, cel puţin. Am avut mamă, am avut tată. Dar mereu ne-a despărțit străinătatea sau altele.
Mai mereu, ne-a despărțit eticheta, fiind cu valoare adăugată și brandul. Ce reprezentă pentru tine, ce reprezentă pentru mine. Am încercat să diversificăm modelele, print-urile, până am ajuns la ceva comun sau pe placul a mai multor dintre noi. Mai mult de atât, nu am găsit despre noi, decât din ce suntem făcute sau confecționate. Unele din material ieftin, altele de stofă sau borangic. De aceea, și această discrepanţă de valori și preţuri. Cât costă pentru tine, cât costă pentru mine. Până și prețul ne desparte, darămite tu, care pui spaţiu între mine și tine. Măcar, de ar fi numai spaţiu, dar între noi, mai stă și altceva. Un copil care creează DIN NIMIC și din ceea ce găsește PE DRUM. Nu se plânge, decât dacă nu are o casă, acoperiș deasupra capului sau materiale, instrumente. Nu se oprește, decât dacă are LIMITE, TAXE și IMPOZITE sau atunci când debitul robinetului a depășit cota de atenție. Și la asta, trebuie să fie atent(ă), darămite TU, mamă sau tată, care ai ochi și la faţă și la spate.
Mai mereu, ne-am găsit drumul, dar nu firul de aţă, firul vieții, care ne leagă, uneori la ochi, ca să nu le vedem pe toate, care și care ne unește în ceva compact, chiar MATERIA PRIMĂ.
Ce-am găsit pe drum, nu se dă, chiar și un capac de la sticla de suc. Mai ales, cele cu coduri promoționale sau mesaj.(vezi Tymbark România). Doamne, ce timpuri, CREATE DIN CUVINTE. Tot un fel de scrabble sau rebus.
Uneori, îţi vine să dai și bluza de pe tine, pentru un ban, dar ban, că nu ţi-ai făcut treaba bine, ai primit vreodată? Chiar și pe Facebook, măcar. E un avertisment, că uneori, nereușitele sunt taxate sau scoase din uz sau folosință. Tu, nu știu la ce grad de rudenie, m-ai trecut în cartea vieții tale. Am și acolo, o etichetă sau mai multe. Bine, că-mi pot alege brandul, dacă nu m-a ales el pe mine.
Ca și haină, nu mai știu de unde am pornit. Chiar de la o haină, ca și mine. Am salvat-o din ruine. Arăta cam ieftin și ponosit și am zisul s-o îmbunătățesc. Să schimb, ceva la ea, însă am început cu mine. Cu talentul meu de amator, dacă banii sau situația, nu mi-au permis mai mult de atât. Mi-am ales degetarul, că și scut. Și el mă înţeapă, dapăi tu? Tu, ai pornit de departe în aproape sau din aproape în departe, nu mai știu.
Îmi cos singur șosetele, când se descos. Nu le arunc după prima purtare. Așa fac economie de material. Nu ca cei, care nu știu cum să se mai îmbrace, să epateze, să atragă atenția asupra lor. Oi fi eu însăși ECONOMIA, de care mulţi fug, că e prea exactă, dar poate fi și variabilă, când trebuie? Oi fi eu, buzunarul întreprinzătorului? Prea am strâns cureaua și nu m-am spart în bășini( scuzați-mă comentariul anapoda), dar așa mi-a venit. Cred că era treaba cu nevoia personală, mai mult individuală, decât colectivă.
Dar tot eu, am zis, să fac ceva cu colectivul meu de muncă. Prea auzeam lucruri anapoda despre mine. Pe unele, le-am taxat la rândul meu, dar altele m-au deranjat și a trebuit să pun stop. Dar lumea tot vorbește sau vorbește lumea despre X și despre Y și l-au mai coptat și pe Z în ecuaţie. Dar cine o fi, că prea ne dau bătăi de cap la matematică sau în viaţă. Eu cred că sunt o familie, cu relaţii bune la stat și la privat. Au atâtea definițiile și teoreme, de seamă.
Mai devreme sau mai târziu, vom afla, când vom vedea, altfel matematică. Știm, că nu prea ne-a plăcut în copilărie, dar nici nu ne-am mai apucat după. Dar calcule și socoteli de bază, tot știm să facem. Nu ne lăsăm, mai prejos, nici noi, darămite voi, ăștia mai pricepuții.
Nu știu, dacă matematica e bucurie pentru alţii, dar noi, o putem face distractivă și logică. Vezi concursul Cangurul, la care am participat când eram mică. Aș participa și acum, dacă l-aș înţelege mai bine. Dar acum, sunt ruptă de mulțime. Cum mă mai numesc, decât un corp ceresc. Cred că sunt semiluna sau semicerc.
Am zis să mă integrez, dar mai mult m-am dezintegrat, când am văzut ce e pe asfalt. Desene din creioane colorate, vise ce prind culoare, chiar sub ochii tăi. O casă, un căţel, un gard, un balon, etc. Mulţi, le calcă în picioare, impropriu spus, pentru că nu ai cum să calci un fir colorat în picioare. Însă, dispare efectul și culoarea.
Pe asfalt, mai întâlnești și gropi, dar și semne de circulaţie, pentru cei ca noi. Cei care înțelegem, că ne reprezintă, chiar și așa într-o formă de schiţă. Doar să cunoști reprezentarea lor în spaţiu. De spaţiu are nevoie fiecare, nu doar tu. Fiecare are un amplasament, o coordonată și un timp, chiar și o măsură, pe care mulţi o uită.
De ce n-am timp, că am bani. Dar și ani, înseamnă timp, într-o altfel de scară. Pe scară, urci și cobori, așa și cu valoarea banului sau nivelele dintre noi. De deplasat, ne deplasăm cu toţi, dar de ce nu ţinem la noi, așa cum suntem?
Di cine-i făcut sistemul, de nu ţine și la noi ceva? O reparație, o lucrare etc. De ce dăm vina pe cei, dinaintea noastră, că ei nu au făcut sau nu au putut face? De ce mereu noi, cădem la mijloc? Mai sunt și alţii după noi, dar ei mai mult cu privitul și arătatul cu degetul.
Dacă am fi mai conectați, poate am lega mai multe circuite, mai multe conducte, care să ducă spre noi. Știu că erau, așa numitele materiale conductoare de căldură. Dar tot noi, trebuie să păstrăm un echilibru termoizolator. Însă, asta nu înseamnă că renunțăm la cele vechi. Le reciclam, le valorificam, le evaluăm pentru a ne folosi de ele și altă dată.
Așa-i și cu greutatea noastră, mereu atârnă de ceva. Cred că e gravitația, ce ne ţine ancoraţi pe pământ, să nu zburăm prea sus de noi sau de nori. E prea mult cer, e prea puţin ofer. Din ce am, din ce n-am. Dar cât să mai dau din mine, când absenţele sunt puţine. Alţii au lipsit nemotivat și tot ei, mai sus s-au clasat. Dar EU, că stau la același etaj, ce am ca și rulaj? Elemente din fiecare dintre noi. Mai plini, mai goi, mai încercați de nevoi, dar tot noi, niciodată ca voi.
Unde să mă mai duc, când bagajele mă apasă și durerea e pe oase. Unde să mai plec, când nu mai aud să aștept? Am tot așteptat și toate s-au legat. Eu de ce să mă leg? De lucruri, de tot ce mă înconjoară sau înfioară. Am ce spune, dacă le zic pe nume, așa cum le cheamă, așa cum au fost făcute.
Di cine-i făcut timpul? Din particule de nisip sau din nisip purtat de vânt? Din mine, din tine, din noi sau din ferestre împărţite în nevoi. Am timp să-ţi fiu, să te am, să te descriu, dar nu găsesc măsură. Cu tine, timpul trece altfel. Număr secundele pe ceas, să văd cât mai sunt și câte au mai rămas de la ultima strigare, de la ultima notare, de la ultima prezenţă la timp.
Timpul meu e fără de sfârșit, dar mulţi profită, pentru că sunt NIMIC, dar valorez MULT, sunt PUŢIN, dar contez MULT. Unde m-am oprit ultima dată, unde am staționat și de ce? Mi-e îmi place să curg, chiar dacă e traiul lin sau aprubt. Mi-e îmi place să oscilez, dar nu mă opresc, decât dacă zici tu și ATÂT. Îmi este de ajuns, ceea ce am și ce mi-ai dat. Pentru astăzi, sunt profund recunoscator(are), dar absenţa ta mă doare. Mai știi, ne căutam printre amintiri și melodii. Dar ce s-a întâmplat? Ne-am găsit la întâmplare, pentru că eram o floare de MAI...MAI RĂMÂI CU MINE, MAI RĂMÂI O VIAŢĂ.
Pentru ASTĂZI, MULŢUMESC!
Pentru TOT, MULTUMESC!
Comentarii
Trimiteți un comentariu