Cum să-ţi construiești copilăria? Din bucăți.

Mai am o singură piesă de prezentat, asta sper să fie cea mai bună. Cum zice vorba: "cea de pe urmă, cea dintâi". Dar nu-i bine, să furi norocul oricui, doar pentru că tu ai fost dezavantajat în viaţă. Viaţa oferă trofee oricui le merită sau oricui știe să și le însușească. 

Am ales să-mi construiesc copilăria cu propriile resurse. Restul au fost distruse de alţii, în diferite etape ale vieții. Am ales alt material, alt compozit, mai strașnic și mai rezistent în timp. Așa mi s-a zis, nu că ar fi așa. M-am folosit de alţii, dar și alţii de mine. Am fost de unică folosință, chiar și de plastic. Am fost băgată, dar și scoasă din gură. Eu mănânc cu lingura...fiecare cuvânt și fiecare porţie de ceva. Eu nu-mi scot mai nimic...decât cașcavalul. Eu nu-mi bag nimic...decât relaţii. Dacă bag cuvinte, nu știu cât de câștigat(ă) sunt. Depinde cât e de mare golul sufletesc sau gaura...din buzunar. Eu sunt precum croitorul, o peticesc, precum asfaltul. 

Compoziție

Nu m-am compus niciodată sau poate da, atunci când mi-am amintit. Nu m-am compus niciodată, decât atunci când am scris. Mai puţin decât trebuia, mai mult decât se cere. Din scris nu faci avere, dar trăiești. Supraviețuiești unor cuvinte cu taxă și impozit, la care chiar plătești și dobândă. Adaosul e comercial.

Background (fundal)

Am ales să apar într-un background. Să mă dezvolt pe anumite coordonate și într-un anumit mediu. Am ales să plătesc taxe la stat sau la privat. Le achit la data scadentă sau de puţine ori, cu întârziere, dar fără penalități. Sunt om de cuvânt, dar vorba îmi este taxată dinainte de a fi auzită. Chiar și primul cuvânt rostit în șoaptă se pierde. Sunt construit(ă) din bucăți. Bucăți din alte copilării sau materiale: reciclabile, regenerabile, reziduale. Sunt maculatură. Un teanc de hârtii cu notiţe fel de fel. Mai mult nu pot fi, mai mult nu pot demonstra. 

      Sunt orice formă de compoziție. În formă incipientă sau în curs de dezvoltare. Mă dezvolt lent, dar evoluez rapid. Prind repede, dar mă mișc încet. Sunt ambivalent, unidirecțional sau multifuncțional.

Cadru și ramă

Am luat cuvinte și le-am pus în cadru. Am găsit cuvinte de pus în ramă. Dar cum mă cheamă? Mulţi îmi spun asta, aia, cealaltă, ailaltă. Asta ca să folosim apelative frumoase. Eram într-o fotografie. Eram cea mai bună..completați voi și cea mai bună la...completați voi. Am încercat să mă încadrez și să mă integrez. Mi-am ieșit din spaţiu, dar și din pepeni. Nu mereu. Pereţii, m-au păstrat stabil. Rama e tot o formă de susținere. Unii m-au lăsat mască, alţii m-au făcut tablou, restul au preferat reţeta cu ou și oțet.

Pattern-uri

Am pattern-uri din alte vieţi, dar puţin îmi pasă. Mereu altele ies la suprafață, iar altele se scufund. Eu nu am fund, am faţă. Sunt mereu indecis, în ce direcție să mă dezvolt, dar le aflu în timp. Sunt obosit, răvășit, dar mă recompun din bucăţi. Așa am fost mereu și recunosc. Bucăţile mă definesc pentru că reprezintă o măsură în toate. Îmi plac și piesele, dar nu toate mă dau pe spate. Fiecare are un pattern anume, în care mă regăsesc sau nu. Cu care rezonez sau nu. Asta sunt eu în formarea mea. Mă aflu în căutarea ta. 

    Am avut mereu ceva în plus sau în minus. Spre deosebire de alţii, am încercat să păstrez un echilibru, dar s-a dat în haos. Iar din haos în bahaos. 

Creativitate

Am zis să mă scot creativ, dar dau doar de cazuri în dativ și gerunziu. De parcă, totul e într-o continuuă curgere, precum un fluviu. A mai ieșit și din matcă, precum râul Siret. Am fost și prost dispus și binedispus, am fost în multe situații, dar am și lipsit din ele. E bine să înveți cu absenţa, să ți se aprecieze prezenţa. M-am descurcat, dar am și căzut prost. Poate am dus un trai anost, dar am trăit din el, fără exces de zel.

Educație

Am stat la baza educației mele, dar și a altora. Cine a avut ochi și urechi sa aprecieze bine, cine nu, tot e bine. Am ridicat ziduri la cetate, am construit pereți rezistenţi. Am pus fundație, acolo unde nu a fost nimic. Pe nimic, s-a construit, dar au existat piloni, chiar și pilonii de pensie. Vechi, dar buni, cu experienţă în spate. Am pornit de la nimic, dar am realizat multe, unele s-au pierdut pe drum, dar eu tot supravieţuiesc. E un fel de "Survivor" al ăstora de rând și de orânduit. Dar na, acolo îi altă treabă, nu de asta orășenesc, ci mai cu fiţă. 

     Educația începe de la fiecare cadru, de la fiecare dublă. Nu poţi tăia mereu la montaj. Alegi să te bucuri de ceea ce ești sau te construiești în timp. Nimic nu se face gratis, ci pe merite. Cel puţin, eu așa am fost învăţat...de mic. Restul, cu treburile lor. Invidii apar, că așa le este rostul, dar ajutor nu găsești peste tot. 

Joc și îndemânare

M-am jucat cu alţii în diverse forme. Eu nu joc, doar să câștig. Slabe șanse, puţine victorii. Merg la mâna destinului sau joc la ruletă. Am cărţi, pe care eu le distribui sau nu. Cartea copilăriei care mereu nu se joacă este "Inima de copil". Cu așa ceva, nu te poţi juca. O carte, care nu pică, doar te ridică. Nu e la îndemână oricui. O citești o dată și-ţi rămâne în minte, e ca și cum te-ai întoarce la locurile copilăriei.

Atâtea locuri, dar puţine jocuri

Eu nu joc deloc. Eu joc devreme. Să mă învăţ cu regulile și cu alte scheme. Circul ca un simplu pieton și joc șotron. Eu nu mă simt nici ca tine, nici ca mine. Trasez direcţii. Atâtea locuri de descoperit, dar eu știu doar jocul de "acasă". Am cuburi, am zaruri, dar nu am spaţiu. Să mă rostogolesc, să mă desfășor, să am norocoase. 

    Am pus cub peste cub și am ridicat castele. Am dat cu zarul și m-am gândit la ele. Șansele mele. Prost nu sunt, dar nici nu mă dau deștept, ci doar atent la tot, din împrejurimi. M-am jucat cu ce-am găsit, mi-am creat jocuri din orice. Doar să am ce face, doar să-mi ocup timpul, să nu stau degeaba. Nu am găsit nimic, dar am găsit nimicul în tot. L-am păstrat pentru mine, l-am dat deoparte sau l-am împărţit în părţi. Așa începe actul artistic sau opera.

   

"Din bucăţi am fost, în bucăţi mă întorc și tot din bucăţi mă construiesc, doar că la o altă rezoluţie."