Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?
Precum copacul, care în fiecare an naște noi frunze, așa și hârtia naște noi idei, noi moduri de împădurire, de folosire. Dar nu intervine aici artificialul și ne întreabă oare copacul dacă ar fi artificial ar mai produce hârtie de valoare? De aici și faptul ca implicit obținem și alte rezultate, precum conținutul cu sau fara valoare? Oare viitorul literaturii ar suna altfel, dacă am scrie cărți cu inteligenta artificiala? Ar mai produce ele, același entuziasm dacă ar fi citite sau pur și simplu, nu ai mai dori sa le mai citești, deoarece prea seamănă între ele. Aceleași răspunsuri, parca corecte, dar care nu ridica nici o întrebare. Aceleași pagini, dar nu cu același miros, aceeași emoție sau amintire. Doar pagini trase la xerox cu ajutorul unui program minune, care promite multe, doar e gratis. Inspirația e una, copiatul e altceva. E ca și cum ai apela la ideile altei persoane pentru a te exprima. Nu mai e nimic emoțional, doar lipsit de atașament și empatie. Răsfoind netul, am ajuns la cartea "Un viitor pe care il putem iubi" de la Editura NICULESCU. De am putea împrumuta viitorul sa vedem ce ne rezervă și după, să-l dăm înapoi, de am putea de dinainte sa-i citim regulile și sa ne învățăm din timp cu ele? Dar oare ne da voie sa-l accesam? Sau trebuie sa apelăm tot la inteligenta artificiala? Știe ea mai bine răspunsurile sau le repetă precum un program? Asta nu mai e cunoaștere, nu mai e învățare, nu mai e experienta, e doar xerox.
Am putea vorbi prin prisma unor discuții, din care sa reiasă un conținut bun de pus între pagini, dar cam atât. Discuțiile lungi, duc la lucruri interesante, chiar cărți cu conținut valoros. Poți sa-ți imaginezi dinainte, ce vrea sa spună autorul, dar interlocutorul? Nu cu aceleași cuvinte, bineînțeles. Dar cine copie cuvintele altora, decât cu ghilimele? Editura, desigur sau alții, care își însușesc munca și valorile altora. Dar cine suntem noi, sa judecam? Editori, autori, nu, doar niște exploratori de cuvinte. Găsim același idei expuse în mai multe cărți cu aceeași interpretare. De ce să nu-ți aduci tu aportul cu propriul răspuns, pe care sa-l incluzi în propria carte. Un răspuns inteligent, bazat pe emotie umana, pe gândire analitica și exprimare. Ai nevoie de conexiuni, pentru a putea împărtăși idei. Ai nevoie de cuvinte trecute prin filtrul sufletului pentru a naște emoții. Prin filtrul AI, naști numai dezbateri și interpretări în funcție de context. Tu vrei sa citești ce au mai citit alții sau dorești conținut original? E greu să intri în pielea personajului sau sa-i transpui toate stările, dar AI-ul nu poate face asta pentru tine. Mai ales, dacă vorbești despre personajele, pe care le știi de o viata. O carte fictiva nu va avea succes, precum o carte bazata pe o poveste reala.
Când e vorba de mult conținut, ai putea apela la inteligenta artificiala sau poate atunci când nu ai surse de inspirație la îndemana, sa-ti furnizeze o idee, ceva...un punct de pornire. Una e sa pornești cu stângul, alta sa pornești cu AI. Tu alegi metoda de scriere și inspirație. Acum sa nu te inspiri prea mult, ca plagiezi.
Pornind de la premiza "Un viitor pe care il putem iubi un viitor pe care ni-l putem imagina.", cum am putea scrie o carte a viitorului, folosindu-ne de tehnica viitorului, inteligenta artificiala.
" Trăim mereu ancorați în trecut și ne întrebam ce va fi mâine, precum un refren pe care îl tot auzim repetat: ziua de mâine, acel tu din viitor. Toate ni se par schimbate, când privim în trecut, dar viitorul parcă are modul lui, de a ne arata, ce conteaza. Dacă am știi ce urmează, acest viitor incert, care începe cu ziua de azi, poate am face alți pași, poate am schimba direcția. Însa, mereu aceleași zile, aceleași nopți, aceleași stele. Dar inapoi în viitor, e o întoarcere la noi. Stelele prezic viitorul, dar pentru noi e aceeași zi de zi, care nu schimba nimic, ci doar ne aduce aminte ce am trăit, ne pune pe repetat momentele. Ne încălzește același soare, stăm sub același cer, ne bucuram de același răsarit, dar nu mai suntem aceeași NOI. Oare ne-am schimbat? Poate așteptam să ne întoarcem în viitor, deoarece viitorul ne provoacă altfel și lăsăm trecutului lectiile.
Ne întoarcem mereu la ceea ce iubim și ne face sa ne simțim acasă. Comfortabili cu noi insine, nu acceptam schimbările, însă acestea își pun amprenta asupra noastra, printr-un stil anume. Cu siguranță, ai și tu un tablou preferat, pentru care timpul parca s-a oprit în loc. Cum ar fi să te miște pentru câteva minute? Cum ar fi sa-ti readucă inapoi, clipele de altădată? Inapoi în viitor, deoarece acolo găsim un trecut animat de momente noi, de noi care încercăm să dăm viata acelor timpuri apuse parcă. Poate nu a fost cel mai reușit, dar păstrează amprenta unui trecut trăit frumos, poate nu e cel mai costisitor lucru, dar te întoarce înapoi de fiecare datâ, când o privești. Ce ai spune de o pernă, cu melodia ta preferată? Să o reasculți, seara înainte de culcare sau pur și simplu sa simți ca îmbrățișezi din nou acele momente de neuitat. "
Te las sa te gândești, textul anterior a fost scris cu ajutorul inteligentei artificiale? Aștept sa-mi spui și de ce ai ales raspunsul respectiv. De ce ai apela tu la inteligenta artificiala, care ar fi motivele?
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2024.
Comentarii
Trimiteți un comentariu