Orașul, sala ta de lectură. Creează-i povestea!

Orașul, ca și sală de lectură. Ce ești și ce reprezinţi?

 

     Acest loc e rezervat pentru tine. Ia un loc și ascultă poveștile din jurul tău. Fii participant activ sau pasiv, la ceea ce se-ntâmplă în orașul tău. Ia-ţi o fișă de lectură și notează-ţi, pe unde treci și ce întâlnești pe drum. Fii observabil, atent și descrie ce vezi sau surprinzi. Fii turist la tine-n în oraș sau invitat la tine, acasă. În fiecare din noi, se ascunde un astfel de portret. Identifică-l și scoate-l la lumină. 

Citatul favorit. 

Lumea e plină de citate, dar tu îl ai pe al tău. Notat într-o agendă, lipit pe blocknotes pe frigider, pe birou sau într-un borcan cu bileţele. Citatele se derulează în replici. Nici unul, nu seamănă cu altul, decât la punct, virgulă și pauză. Extrase dintr-o carte, și puse între ghilimele, devin vorbe personificatoare. 

Istoria pergament. Cum ieși din tipar?

     Istoria se scrie cu font Typewriter sau Monotype Cursiva. E un fir, care curge și o voce, care tipărește noi titluri. Cerneala se impregnează, iar vorbele capătă greutatea anilor. Pana înbibată în cerneală, atestă faptul că timpul ne absoarbe clipele, dar ni le înapoiază într-o formă abstractă, de noi pricepute. Poate prima dată, nu a fost înțeleasă. A fost doar o dictare, o repetiție, niște replici scoase din context. O pagină de ziar, găsită pe jos. Un script, cu filme expirate. Hârtia e veche, povestea e aceeași, dar cu alte personaje. Doar noi, suntem oameni obișnuiți, doar scrisul ne face speciali sau mai aparte. De la rebusuri, anecdote, zicători, cuvinte încrucișate, ș.a.m.d. Ne-am încadrat mereu la careu, dar nu ne-am amplasat în spaţiu. Am fost pioni, dar nu și jucători, în același teren. Am stat deoparte, în timp ce alţii s-au aflat în prim plan.

Orașul-proiecţie. Filme cu noi. Cum te prezinți?

Participativi prin emoţie, structură și element. Ne dublăm sau ne dedicăm emoţional, ne dedicăm din timp, să credem povești. Uneori, distribuția e proastă, alteori rolurile sunt puţine. Important e să partikipi. Ce filme s-ar putea proiecta în orașul tău? Ai vreo idee? Devino regizor și fă un schimb de replici. Scena e a ta, până cade cortina. Vrei la film, dar n-ai bani de bilet. Vrei la film, dar nu-ţi găsești locul în mulțime. Poate locul tău e altul. Participă la o proiecție.

Orașul, ca și cetate. Cum protejezi?

Mă apăr, să te apăr...de ploi, de fulgere, de tunete. Am o umbrelă și o pelerină de ploaie. Am construit pereţi și ziduri, dar am strămutat, să ieșim la lumină. Am un spaţiu cu ferestre și uși. Am turnuri cu vizibilitate. Am o identitate și un logo. Am monumente și clădiri, edificii culturale. Am patrimoniu. Am o inimă și artere. Am circulație. Am timp și valoare. Sunt independent, dar lucrez și bine în echipă. Sunt o voce, dar am și ecou. Sunt spirit tânăr, dar am și experienţă în spate. Sunt ceea ce protejez. Protecția o alegi, chiar tu: BitDefender, Norton sau Avira. Am rămas cu gândul la Făgăraș, și a ei cetate. Cu graba, nu faci prea multe, dar aduni comentarii și onomatopee cu forașul. 

Omul, ca și cetățean. Cum te implici?

Simţ civic și moral. Atitudine și diplomație. Implicare și dedicare. Dar unde găsim, aceste calități și atribute? Printre foi, printre rânduri, printre gânduri sau chiar la noi, acasă. Ai nevoie și de bariere, ca să nu încalci limite, de timp, ca să nu fii în contra timp. Rolul în societate, te îmbracă sau te dezbracă. Haina, pe care o alegi și atitudinea denotă caracterul și tipologia umană. Însă, nu întotdeauna. Omul, ca și cetățean, are drepturi și obligații, responsabilității și atribuţii. Dar sarcina, nu-i revine numai lui. Are nevoie, dar și dorințe, satisfaceri și nevoințe. Dar munca e brățară de aur...dar nu învinge decât atunci, când banul e mai presus de lege.

Ce-i cu împrumutul. Cum susții?

Împrumutăm doar capitaluri și cetățeni, precum și tradiții și obiceiuri, etică și morală, cultură și artă, inovație și creație. Împrumutul, poate fi de lexic și vocabular, dar poate căpăta și alte nuanţe, toxice pentru unii, pentru că nu înţeleg, de nici o culoare, deficitul de informație. E ca la matematică, mă împrumut de undeva, trebuie să dau înapoi, să nu rămân pe datorie sau pe caiet. De la tine, ce să împrumut? O carte, un pix, un caiet, o rigla, poate ceva bănesc... e tot un fel de cerere cu condiţii, nici măcar parteneriat cu beneficii. Doar să-ţi cauți un rost, nu-ţi trebuie multe, dar tu poate umbri brambura și nu ai timp de aceste cuvinte. Eu le-am lăsat aici și pentru tine. În lipsă de mine, îţi rămân ele. 

Proiecte trase la xerox. De ce nu începi cu o schiţă...de-a lui Caragiale?

Poate și Caragiale a început prost, dar cine nu a început așa? De la mâzgâleală prin materializare a devenit schiţa și...din lipsă de....( spuneți voi ) nu a ajuns mai mult de ATÂT. Poate nici talentul, îndemânarea sau priceperea nu a ajutat, dar nici nu s-a dorit MAI MULT. Important că s-a încercat, cu eșecuri, reușite, ecouri de a continuua, ceea ce a fost început de alţii și nu doar politic. 

     Literele au fost mereu de lege, dar ce-ar fi, dacă ar fi de plastilină. Ar înmuia discursul sobru sau ar modela mult mai bine cuvintele într-o formă percepută de marea masă a populației. 

Plastilina, acest material al copilăriei, în diverse culori, ne învaţă că putem (re)crea din nimic, că putem să ne jucăm cu culorile, să trasăm direcţii, etc. Cuvintele sunt trase la xerox, pentru că și noi, ne repetăm, dar proiectele, nu, trebuie să fie originale.

*sursa: pixabay.