Când lucrurile se mișcă cu viteza speranţei

Condiționat să respiri prin pori,

Riști să te blochezi adeseori,

Între limite, dar nu mai sus de noi doi.

Prin trei, se respiră doar în perimetru,

Măsurat la riglă, centimetru cu centimetru.

Când lucrurile se mișcă cu viteza speranței,

Toate stau pe loc, nimic nu evoluează,

Ci renaște, pentru unii făclia de Paște.

Nimic nu e imobil, doar amovibil,

Partiție pe disc, pasaj descriptibil. 

Ce să descrii, când respiraţia se pierde printre rânduri,

Când spaţierea, e un interval dintre două silabisiri,

Mai ai timp și de aerisiri?

Când lucrurile se mișcă cu viteza speranţei,

Când se așteaptă un feedback, viteza de reacţie,

Dar ea lipsește, pentru că nu contenește,

Decât atunci când ești,

Dar uiți să fii,

Când te blochezi la unghiurile dintre geometrii.