Doresti atingere ca de pian, uita de zgârieturi! O fi vreo felina, incearcă Duragon!


Muzica e în surdină, totu-i monocrom, doar atingerea ei se mai aude pe fundal. O fi vreo felina, vreo atingere de pisica, dar parca e prea fina, prea fina în gesturi și trecuturi, precum trecutul cu mana, trecutul cu degetul prin "pardoseala" tabletei sau a telefonului. Vorba vine "pardoseala" e un alt fel de a spune la suprafață ecranului tactil, pe care gesturile noastre ușor mai zgomotoase fac ceva dezastre naturale. Nu la voia întâmplării, ci uneori cu scop sau nu precis. 
    As merge pe el /ea mai atent, dar graba asta ma strica din ce în ce mai mult. Ma atenționează propriile întâmplări cu vechile telefoane / tablete. Mereu îmi amintesc, de parcă aș fi la prima lor folosinta:
    -Uite-te cum ma atingi, îmi lași în loc de urme de DOR și DORINTA, urme severe și înțepături minore. 
-  Așa as fi vorbit prin tine, dacă mi-ai fi călăuzit degetele ceva mai bine. Degetele nu s ca pasii, să aibă direcție, ci doar înclinare spre un unghi mai bun. 

     Dar de ce nu urci treptele, eu așteptam sa-mi ajungi în suflet, nu doar pe un ecran de telefon sau dispozitiv mobil, știi ce zic? De ce ne-om fi preferat astfel, intr-o lume a tehnologiei moderne, care chiar te lasă fără cuvinte și trebuie să te înveți iar... de pe buze, din dicționare, de pe net, de oriunde ar fi, numai să nu ți pierzi limba și naționalitatea.
    M-am preferat mai altfel, pentru că știu ce înseamnă sa-ti pierzi identitatea printr-un ecran, deoarece distanta o poate constitui și o folie de protectie regenerabila. De câte priviri sa ai nevoie sa concentrezi tot ce este intr-o casă? Sute, mii, milioane și tot nu ți ajunge sa trăiești cu tot ce te înconjoară.. E ca și cum ai citi pe rand, pe șir ce ai prin jur și tot nu ajunge...și atunci ce facem? Ne pierdem cuvintele asa de simplu, când ele sunt atat de prețioase? Oare nu ar fi mai simplu, asa sa sintetizezi totul ca într un program / site și sa fi acoperit de un aliat pe masura? Oare acoperă bine, cu asa detalii fine, încât sa nu se strecoare urme vizibile sau bule? Continutul ar putea fi asa ușor de citit și cunoscut, mai ceva ca printr-o protectie ecran Sufletul e prea fin și el, sa permită zgârieturi din cauza cuvintelor malițioase, care se desprind de el. Cu o astfel de folie, ai garanția ca poți sa-ti dezlipești cuvintele și conținutul din interior, fără să ai reacții soc la ele. 
    -M-as dezlipi de tine, dar ești prea fin în exprimare, arunci câteodată asa cuvinte letale, încât trebuie sa nu uit folia de protectie pentru telefon.
  -Nu te mai arunca la atâtea timpuri, dacă nu poți păstra nici unul, măcar pastreaza-ti unul și bun. 
 -Bine ca improvizezi tu, dar nu e doar teorie e și practica, iar rezistenta la zgârieturi, chiar exista. 
   Ma întorc la camera mea plina de gadgeturi, aproape că striga prin ecrane ca nu le ajunge protectia. "Vreau mai mult cu mai putin, vreau atingere de felina, vreau sa cunosc cu adevarat protecția de durată! " Dar ce se aude dincolo de ecran, nu trebuie sa știe decât pereții. M-ai liniștit teribil când mi-ai zis ca sunt singura ta protecție, de care ai nevoie. Puteam fi mai mult decât atât, dar tu ai ales altceva, nu-mi dau seama de ce ai renunțat la noi, când puteam fi mai mult decât ce ti-am arătat pana acum, în cifre, în statistici, sau orice regaseai ceva ce rezona cu numele meu / al nostru. Dar oare v-am spus cu ce rezoneaza, paternerul de nădejde în materie de telefoane, tablete și auto interior: protecție durabilă, care prelungește viața obiectelor,  confort mental utilizatorului și o alegere conștientă împotriva culturii „de unică folosință”. 
    Am absorbit atât de multe despre tine, încât cred ca îmi folosesc informațiile pentru o viata și încă pe atât. Nu trebuia sa dai "play" la atâtea timpuri, te-ai rătăcind vizionandu-le, mai ales ca tu trăiești mai mult în bulă ta. Poate îți va fi dor de mine, atunci când voi fi aplicat asupra altor telefoane și tu nu mai nimic de demonstrat, dar eu voi fi mereu soluția ta salvatoare, soluția ta ecologica. Pentru ca nu-ti mai pierzi timpul cu alte folii, ma aplici pe mine și gata. Treci la treaba! 
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025!
http://shiningheartforu.blogspot.com/2025/10/doresti-atingere-ca-de-pian-uita-de.html

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un strop pentru fiecare reușita! Cu Monini, preparate de elita!

Imagine
https://shiningheartforu.blogspot.com/2025/05/un-strop-pentru-fiecare-reusita-cu.html Știm fiecare ca ce e mult strica, de aceea uleiul Monini ne învață cum să avem masura în toate. Cu un design simplu urmărește conturul sticlelor de demult. E transparent și ii poți vedea culoarea atât de clar, încât timpul parca s-a oprit în loc asupra măslinelor verzi. E clasic, e atemporal și se potrivește pentru toate gusturile. E va și cum ai călători până în inima Italiei și te-ai întoarce acasă în câteva secunde, deoarece Italia e acasa. Acasă e mereu de forma feminina, dar acasă pentru mulți e și ceva masculin. E o îmbinare de gusturi și arome, de preparate și tradiții.       Lumea italiencei din poveste a fost mereu colorata, chiar și după blocurile gri. Ea s-a gândit să-și picteze cartierul, în culorile propriei copilării Ema si-a abandonat visele, pentru a-și gasi harta copilăriei. Zâmbete pierdute, anii p...
Citiți mai multe

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?

Imagine
Avem cuvinte, avem emoții, filtrate prin propria inteligenta. Avem convingerea ca prin intermediul cuvintelor putem deschide noi orizonturi și minți. Dar cum putem accesa aceasta inteligenta, dacă totul e hârtie. Putem trage la xerox inteligenta, dar oare nu devine ea artificiala? Putem reproduce hârtia în mai multe moduri, dar oare aceasta nu se uzează, nu devine ea un mod artificial de exprimare? Putem recicla hârtia, dandu-i alte forme, dar nu devine ea mult prea artificiala pentru a fi folosita?      Precum copacul, care în fiecare an naște noi frunze, așa și hârtia naște noi idei, noi moduri de împădurire, de folosire. Dar nu intervine aici artificialul și ne întreabă oare copacul dacă ar fi artificial ar mai produce hârtie de valoare? De aici și faptul ca implicit obținem și alte rezultate, precum conținutul cu sau fara valoare? Oare viitorul literaturii ar suna altfel, dacă am scrie cărți cu inteligenta artificiala? Ar mai produce ele, același entuziasm...
Citiți mai multe

Speranța înlocuiește pereții haosului

Imagine
Trăim mereu ancorați în trecut și ne întrebam ce va fi mâine, precum un refren pe care îl tot auzim repetat: ziua de mâine, acel tu din viitor. Toate ni se par schimbate, când privim în trecut, dar viitorul parcă are modul lui, de a ne arata, ce conteaza. Dacă am știi ce urmează, acest viitor incert, care începe cu ziua de azi, poate am face alți pași, poate am schimba direcția. Însa, mereu aceleași zile, aceleași nopți, aceleași stele. Dar inapoi în viitor, e o întoarcere la noi. Stelele prezic viitorul, dar pentru noi e aceeași zi de zi, care nu schimba nimic, ci doar ne aduce aminte ce am trăit, ne pune pe repetat momentele. Ne încălzește același soare, stăm sub același cer, ne bucuram de același răsarit. Poate așteptam să ne întoarcem în viitor, deoarece viitorul ne provoacă altfel și lăsăm trecutului lectiile. Ne întoarcem mereu la ceea ce iubim și ne face sa ne simțim acasă. Comfortabili cu noi insine, nu acceptam schimbările, însă acestea își pun amprenta asupra noas...
Citiți mai multe