De ce ne mai iubim...dacă nu suntem tot?
Partea I
De ce ne mai iubim, dacă suntem doar fumul dintr-un Kent,
Din fumuri, gânduri se rostogolesc de-a dura,
S-a evaporat tot dintre noi, dar nu și ura.
De ce ne mai iubim, dacă ne scurgem lent,
De ce ne mai simţim atât de actuali și la timpul prezent?
De ce ne mai iubim, în pofida a tot și toate,
Cu toate că, fiecare suntem jumătate a ceva, jumătatea altuia.
De ce ne mai iubim, dacă nu ne mai rostim numele decât cu poreclă,
De când cu Facebook, avem și faţă, nu doar moacă.
De ce ne mai iubim, dacă ne găsim în mesaje instant,
Pe Snapchat, Tik Tok sau chat.
De ce ne mai iubim , când avem feţe-feţe
Când chiar viaţa ne re(îndrăgostește).
De ce-am fost o dată, de una mai spălată,
De ce am fost în poze si am zis, să facem SIMBIOZE.
De ce am fost în viaţă, de ce nu am fost mai mult decât o faţă,
Iar alţii, ne-au scris pe verso și au adăugat prefaţă.
De ce ne mai iubim, chiar și pe verso,
Pentru că avem și un rezumat,
Dar și-un cuprins al braţelor,
Care s-au atins, care au fost îmbrăţișate.
Care au rămas neatinse, au rămas în rime, de noi citite.
De ce ne mai iubim, să nu rămână cuvinte nespuse și pagini necuprins de dor,
Să nu ne risipească timpul, în scrisori de amor.
De ce ne mai iubim și cugetăm prea mult,
Clipa unui nou început sau poate e început deja și noi mereu așteptăm finalul,
În loc să dureze clipa, fericirea, nemurirea,
Ne luptăm cu suspansul, oftatul și amintirea.
De ce ne mai iubim, când lăsăm totul în trecut
Și nu mai iubim prezentul, cu toate că ne-am întâlnit de prea multe ori cu imperfectul.
De ce ne mai iubim, pentru că nu acceptăm să fim defecți,
Decât defecți de noi, decât să mă simt secat de doi,
Doi laolaltă, doi împreună, doi la mână.
Dar pe trei, unde l-am pus, unde l-am așezat?
Cred că singur s-a ridicat din bancă și s-a remarcat.
De ce iubim, ceea ce suntem, ceea ce am fost și vom fi,
Pentru că timpul ne permite sau suntem bolnavi de nostalgii?
De ce ne mai iubim, dacă ne dispar dovezile de iubire,
Când le demonstrăm doar pe vinil-uri, CD-uri sau casete.
De ce ne mai iubim, dacă nu știm sa ne păstrăm timpurile,
Și nu păstrăm vie, dragostea noastră timpurie.
De ce ne mai iubim, dacă prin noi, nu mai există urme de noi,
Doar sedimente și nevoi.
S-au depus în anii și timp, dar ne-a trebuit sete de cunoaștere, să ne descoperim.
Asa cum ne-a lăsat timpul, așa cum ne-a creat vremea.
De ce ne mai iubim, când nu ne mai oglindim, așa cum făceam odată
Când timpul ne reflecta frumos,
Pe repede-nainte sau chiar pe jos,
De ce ne iubim, dacă despărţim multe între noi,
Până și cuvântul, că nu ne mai ajunge rândul și trebuie să zicem de ce
De ce nu ne mai iubim, ca să ne bucurăm, nu doar să postăm.
De ce să ne pierdem, pe cer precum niște nori fără stăpân,
De ce să ne pierdem glasul, precum pierdem acul în căruţa cu fân,
De ce să ne pierdem credințele de veacuri pe niște fleacuri.
De ce ne mai iubim, dacă avem atâtea haine murdare prin noi,
Am trecut iubirea prin mâl și noroi,
Până am făcut preţ de haine noi.
Sunt cel mai frumos urât, în oglindă mea,
A mea, s-a spart acum șapte ani și nu am mai putut privi prin ea.
De ce ne mai iubim, dacă prin cioburi de sticlă ne rănim,
De ce ne mai iubim, pentru că totul e poveste în jur,
Pentru că iubim aţa și pantalonul cu șnur.
Partea II
Ea ne leagă și dezleagă.
De ce ne mai iubim, pentru că totul în jur pare o întrebare,
De ce ne mai iubim, pentru că am rămas tot în picioare,
Chiar și noi, ăștia din nisipuri mișcătoare.
De ce nu ne mai iubim, ca să apărem la televizor,
Când chiar publicul e al nostru promotor,
Povești ca ale noastre, s-au mai văzut sau trăit,
Dar unde-i izbândă unui trai fericit?
De ce nu ne mai iubim, ca să facem fericiți pe alţii,
Pentru că fericirea se naște pe chip, nu din atâtea relaţii.
De ce ne mai iubim, chiar și-n timpuri goale,
Când ai ce pune pe masă, dar conţinutul e în deplasare.
De ce ne mai iubim, povestind relaţii pe Tik Tok,
Când prima iubire a fost șotronul de la bloc.
De ce ne mai iubim, dar continuăm să dăm explicații,
Să nu se înțeleagă alte conotații.
De ce ne mai iubim, dacă nu e de ajuns gestul, ci și faptă,
Dar mulţi își așteaptă doar răsplată
La final de zi, la final de program,
Când sărăcia de cuvinte e chiar în buzunar.
Nu mai am ce iubi la tine, pentru că am dat totul pe pastile,
Nu mai am ce iubi la noi, pentru ca alţii ne-au preferat goi,
Și nu ne-au ajutat să creștem și am dat înapoi.
Ce-a rămas din ce iubim, decât sticla de vin, dar până și ea e cu mesaj,
Tu de ce uiți, să mi-l lași?
Într-o notiţă, într-o agendă, într-un magnet pe frigider,
Să știu, că mai am la ce sper.
De ce când dorim să demonstrăm, ni se ia dreptul,
Dar eu dau cu stângul în dreptul și tot avansez,
Dar nu la capitolul relaţii,
Că alţii m-au lăsat baltă, iar eu nu prea prefer pește.
De ce nu ne uităm.la ce-am rămas, când până și ruinele capătă glas,
Darămite noi, că avem atâtea povești în noi,
De povestit nepoților, de înapoiat timpului și curenţilor.
Dar pe mine, cui mă las, o epavă,
Care circulă, dar nu emană dioxid de carbon,
Sunt mai pe eco așa, mai pe stil econom.
Partea III
De ce iubim prostia, că are și ea o parte de iubit și una de bârfit,
Dar eu m-am plictisit să fiu eu, ăla din colţul trist.
Când mi-a venit rândul să fiu fericit,
O nefericire mi-a schimbat grimasa de pe chip.
De atunci, am rămas blocat, chiar dacă dragostea m-a hipnotizat,
Unele te lasă mască, dar tu de ce mă obligi să ţi-o știu iară,
Și să fiu iar ea, cea care spune și declară.
De ce ne-am iubit, dacă nu a rezistat nimic între noi,
Două paranteze rotunde sau pătrate, pe dinăuntru goi.
Dar tot viaţa ne întoarce înapoi.
Dar pe tine cine să te întoarcă din drum,
Când ţi-ai făcut plămânul scrum, cu țigară din tutun,
Știu ai renunțat de mult, dar amprentele au rămas pe trup.
Nu vorbim doar de vicii, ci și de cicatrici,
Am rămas pe dinăuntru mici am ascuns traume vechi,
Tu, timpul și viaţa, de ce mereu ne încerci?
Nu ţi-a fost de ajuns o dată, să strici ceva,
Apoi să nu-ţi mai placă, ce-ai făcut,
Să crezi că timpul iartă, dar mereu găsești o altă poartă?
De ce să te ascunzi de tine, de ce ne iubim cu ruine?
Pentru că am fost și noi așa, o dată.
Partea III
Ne-am prefăcut în ploi, că razele de soare erau închiriate pentru altă dată.
Nu e de ajuns, că ne iubește natura și ne îmbrăţisează Z.I.L.N.I.C,
Ca să nu-ţi convină ceva la EA / EL?
Ea e speranță ta, teama ta, de o/ -l pierde,
De a renunţa la ea /el de a găsi o altă ea /el,
Poate sosie ca ea /el, dar nu răsare din mare în fiecare zi și te învaţă noi geometrii.
De ce ne mai iubim, dacă suntem certați cu viaţa,
Că nu ne știe ritmul, nu ne știe faţa.
Ne-a tratat cu dosul, dar nu din lipsă de respect,
Pentru că faţada era în reparații capitale ,
Costuri cică de emancipare,
Dar nu cred că ajută, când sufletul e obosit și mereu e pregătit de o altă rundă,
O altă zi, ce nu știi, ce-ţi va pregăti.
De ce cei tineri, trebuie să dea lecţii de viaţă, că mereu cel ce pică,
E rândul din faţă și nu noi,
Învăţaţi cu greutăți sau nevoi.
Atunci ce aveţi cu cei bătrâni, de i-aţi lăsat în urmă, să prindeţi vreo diurnă.
Mai bine am prinde o nocturnă pe stadion,
Cum era o dată, când ne antrenăm pentru al nostru Viitor.
Dar viitorul e în fiecare zi, te antrenează pentru ziua de mâine.
Tu, pentru mâine ce-ai de zis, când circuli doar pe interzis?
La ziua de mâine, toată lumea trebuie să aibă acces.
Eu cred că am rămas rentabil, de nu mă bucură NIMENI,
Dar mă bucură NIMIC, chiar și supa la plic.
De ce trebuie să fim modelul de MÂINE, pentru că AZI e plecat în concediu,
De ce trebuie să prezentăm fișa de prezenţă, când noi am fost mereu prezenţi.
Atunci, unde e absentul?
De ce ne iubim, doar când ne vedem numele printre invitaţii,
Și am tot așteptat să fim chemați la masă.
Știu pentru unii, prea mult îngrașă.
Dar de unde atât nonșalanță.
Pentru noi, nu a fost niciodată prea mult, chiar dacă ne-a durut.
Am mers înainte, ca domn Președinte, vorba aceea,
Când te împinge nevoia și traiul zilnic, de zi cu zi,
Dar tu ce știi?
Mereu ai avut mâncarea sau cazarea asigurată,
Nu ai plătit vreo rată, dar măcar te-ai întreținut singură, așa cum ai putut.
Asta face mult în ziua de azi, când ai loc să aduni, în loc șa scazi
Ce a fost bun, ce-a fost rău din tine și să nu rămâi cu daune pentru ziua de MÂINE.
Comentarii
Trimiteți un comentariu