My wanted place

Artist sau explorator? Introvertit sau extrovertit? Răspunsul se află mereu la mijloc la intersecția dintre două mulțime de interese, pasiuni, aptitudini și abilități. Viața e o sursă sau o resursă: fotografică, informațională și emoţională. Ne naștem crescând sau creștem explorând noi spaţii: de joacă, de creat, de lucru, etc.  De la căsuţa cu postere, cu imagini și ziare lipite pe pereţi ajungem la casa din copac, aflată la un nivel superior, unde intervine sentimentul de ACASĂ . Viaţa prinde culoare prin imagini și sunet, iar alţii adaugă nivel și altitudine. Setările sunt cele din fabrică sau pot fi ajustate pe parcurs.    Înconjurat de imagini, proiectezi în spaţiul tău, un film. Posterele și imaginile printate îţi amintesc de copilărie. Ilustrează visul tău de mic, încărcat cu iluzii. Așa e strada fără nume , pe care pășești pentru prima dată, ca și artist. Cu geanta plină de vise, dar cu felinare stinse sau alimentate de alte dorințe. E un fel d...

P.S Mulţumesc radiourilor pentru menționare și promovare în orice formă. Se știu ei, care. Vă cuprind! Copilul, ca și nucleu. Dimineți cu soare. Soarele e mereu în centru. Absoarbe tot, dar și distribuie în aceeași măsură. E nucleul social, ce dorește a fi integrat în echipă, în grup, în societate, în comunitate, dar mai ales în familie. Celulele se divizează, dar el trebuie să rămână intact, la orice impact: social, emoţional, divers. Nu știu cine dorește asta: pur interes. Copilul, e ca și un atom, deoarece nu știe în părţi egale sau inegale, să se împartă. E ca la împărțirea de la școală. Acolo am învățat regula, dar am aplicat greșit. Era doar un program, pus în mișcare de comanda RUN. Un soft, aproape destinat eșecului, dacă nu rula aceeași lecție și teorie. Copilul, ca și înveliș. Ultima   dată, când am scos ceva din dulap, era o plapumă veche, din aceea de pe vremea bunicii. Bunica le păstra ca și zestre, dar timpul trecea peste ele și le uza, le făcea de nerecun...

Biniștea e o stare de a mă știi acasă, cu totul, pe de-a întregul și de-a latul. Așa sunt, așa mă prezint.    Fiecare casă are câte o poveste a ei. Eu sunt biniștea, adică atunci când sunt bine cu mine. Această biniște trebuie motivată, stimulată, întreținută, dar și recreată, de fiecare dată, când intervin niște factori peturbatori.     O casă nu are pagini, dar are pereţi, de care lipesc voci, amintiri ale trecutului. Temeri, ce te izolează, te fac una cu trecutul. E penetrabil, deoarece trece prin suflet și lasă spaţii neimpozitabile. Singurele pagini cu culori sunt cele din revistele, de design interior. Acolo e viaţa impregnată în cerneală. Stropi, care pictează, prin care se respiră viaţa. Acolo găsim alte plăci, alte materiale, cu alte rosturi sau alte îmbinări.      Nimic nu a fost făcut să se potrivească, ci doar să se îmbine. Au și amenajările, rutină lor de stat. Tot ce se strică, se repară. Tot ce cade, se lipeș...

Condiționat să respiri prin pori, Riști să te blochezi adeseori, Între limite, dar nu mai sus de noi doi. Prin trei, se respiră doar în perimetru, Măsurat la riglă, centimetru cu centimetru. Când lucrurile se mișcă cu viteza speranței, Toate stau pe loc, nimic nu evoluează, Ci renaște, pentru unii făclia de Paște. Nimic nu e imobil, doar amovibil, Partiție pe disc, pasaj descriptibil.  Ce să descrii, când respiraţia se pierde printre rânduri, Când spaţierea, e un interval dintre două silabisiri, Mai ai timp și de aerisiri? Când lucrurile se mișcă cu viteza speranţei, Când se așteaptă un feedback, viteza de reacţie, Dar ea lipsește, pentru că nu contenește, Decât atunci când ești, Dar uiți să fii, Când te blochezi la unghiurile dintre geometrii.

E alchimie între noi, e paradis de note, Când timpul le separă pe toate, Le cerne și discerne în amănunte, Râmân toate mărunte,  Sub lupa ei, A ei nemărginire de idei,  Marea inspiraţie,  De unde iei și tot culegi, De unde servești și tot alegi. Ea le-așează și le-mparte, În șapte coline sau șapte arte. Ea le urcă și coboară,  Universul le-mpresoară, Cu daruri multe, cu doruri mărunte,  Cu emoţie împachetate,  Cu tot ce a fost, cu tot ce s-a pierdut,  Cu tot ce s-a regăsit într-un mult, puţin avut. Dar nimic nu separă mai mult, Decât necunoașterea și pierderea în necunoscut. Când ai spaţiu, dar nu te simţi amplasat, Când ai timp, dar tot te simţi complexat. Când calitatea devine defect și invers, Când tot ce e șters, devine vizibil, Când tot ce e frecvent, devine lipsă și absent.  Din sensibil devii insensibil, Pentru că ai avut de ales,  Să te schimbi tu sau să fii schimbat din mers, Adaptabil sau interschimbabil, Așa e viaţa cu ...

Orașul, ca și sală de lectură . Ce ești și ce reprezinţi?        Acest loc e rezervat pentru tine. Ia un loc și ascultă poveștile din jurul tău. Fii participant activ sau pasiv, la ceea ce se-ntâmplă în orașul tău. Ia-ţi o fișă de lectură și notează-ţi, pe unde treci și ce întâlnești pe drum. Fii observabil, atent și descrie ce vezi sau surprinzi. Fii turist la tine-n în oraș sau invitat la tine, acasă. În fiecare din noi, se ascunde un astfel de portret. Identifică-l și scoate-l la lumină.  Citatul favorit.  Lumea e plină de citate, dar tu îl ai pe al tău. Notat într-o agendă, lipit pe blocknotes pe frigider, pe birou sau într-un borcan cu bileţele. Citatele se derulează în replici. Nici unul, nu seamănă cu altul, decât la punct, virgulă și pauză. Extrase   dintr-o carte, și puse între ghilimele, devin vorbe personificatoare.  Istoria pergament. Cum ieși din tipar?      Istoria se scrie cu font Typewriter sau Monotype ...

Am rămas agățată de cuvinte, de prepozițiile înainte și după...pauză. Dar nimic sonor, totul asonor, într-o vibrație liniștită, liniară, auzi chiar și inima cum zbiară . E tăcerea, mai presus de cuvinte sau e lăcomia de gesturi, zgârcenia vorbelor dințate?       Stau și mă topesc pe pătrăţica mea de gheaţă și mă duc cu gândul la cartea cu Apolodor sau la recreaţia mare, când cuvintele aveau sonoritate sau chemare. Societatea-i fără glas, când nu mai are nimic de spus sau de adăugat. Ia totul de-a gata, fără a supune nimic întrebării. De ce așa și nu altfel? De ce timpul altora, trebuie să arate altfel, dacă purtăm aceleași ceasuri?     O societate fără glas, e o societate, care se duce de râpă. E ca la geografie, cu alunecările de teren. A picat susținerea, pică și masca sau poporul. Dacă sunt cuvinte , de ce nu aveam glas ? Dacă sunt de toate , de ce nu avem tot? Pentru că, nu ne vedem prin ochii de copil . Singura mască vizibil...

Pri n intermediul acestui articol, doresc să anunț lansarea unei noi rubrici pe blog și anume, "Presa de buzunar" . Aici, voi include "mărunțișuri" de-ale vieții, dar și firimituri din presa mondenă, un soi de almanah, sper.  Primul care a spart gheaţa este Bogdan , Daradan , autorul site-ului Presa în blugi,  pe care am postat recent și un guest post despre epoca jeans , dar și deținătorul agenției  H2RO . Poveste 1 –August 2012 Da, ascult Magic FM . Iar azi ascult piesa asta - “LOVE TAKES TIME”, o piesă pentru cei ce înțeleg profunzimea naturii umane, pentru cei cu suflet pe buze, pe piept, în metrou, în prieteni, în parc, pentru cei îndrăgostiți sau singuri, pentru toți oamenii care au ajuns pe scara valorilor mai sus de nevoile primare, piesa asta a Mariah Carey este balsam. Este piesa pe care aș vrea să o ascult în fiecare dimineață și dacă nu o aud la ora 3 când mă duc la muncă dimineața, sau la ora 7, o ascult la telefon. Piesa asta merită s...

Ai fost vedeta mea , un star de cinema, dar ai șters cu mine, pe jos. Te prefaci că nu mă știi, pentru că aleg să port mască. Mască nu vine de la mascaradă, ci de la festivalul de măști de la Veneția.    Ești refrenul din viaţa mea. Poate până acum, ai fost un vers, o strofă sau o simplă melodie. Dar te-ai născut dintr-un proiect. Unul dintre cele care îmi vine în minte este  Dj Project . M-ai arhivat într-un sertar sau într-un fișier ZIP și m-ai uitat acolo, până într-o zi, când ai făcut din noapte, zi și din amintiri, poezii. M-ai rescris, așa cum n-am mai fost, de parcă m-ai cunoaște pe de rost. Am plătit chirie în versuri, dar m-am rătăcit în patru camere. Spaţii vitale pentru suflet și inimă. Am deschis multe ferestre și am distribuit multe, deoarece distribuția canalelor de comunicare trebuie să fie uniformă. Sud-est, nord-vest, am încercat să rămân în ţara mea, să nu trec graniţa, chiar dacă am mai împins barierele, dar nu dincolo de imposibil, ci doar...

Fericit(ă) pe planeta albastră. Mi-am făcut trambulina din ea. Nu săriți direct la concluzii, apa e adâncă și nu am picioare de scafandru. Mi-am luat elan și am plonjat, direct în centru, piscina era cam goală, așa că m-am lovit de email. Nu cel pe care îl trimiți, cu atașament, ci cel în care timpul a săpat și a lăsat urme de calcar. Ar fi bun, un antigel de la Calgon . Deja, mă simt scufundată în cada albastră. E din aceea mai veche, ce trebuie recondiţionată. Apa e străvezie prin luciul smălţuit al email-ului. Mă văd prin ea. Ea e translucidă.       Acolo e o planetă....planeta albastră, locul în care eu mă afund și mă scufund cu totul, de când eram mică. Nu mă vede nimeni, decât la suprafață, în rest sunt Bălăcilă , o poreclă din copilărie. Îmi amintesc și acum, prima băiţă la baie sau lighean, așa se purta pe atunci. Tot un fel de rutină, dar mai intimă, așa. Era momentul meu de fericire. Nu am avut nici renumitul șampon Dalin , dar clăbuci în ...

     S-a răsturnat butoiul cu melancolie. A dat năvală și a scos la suprafață, amintiri cu note dulci, dar și amare. A rămas blocat atâţia ani, încât nici peniţa nu mai scrie. A oscilat prea mult între a începe și a sfârși....prin punct. Din punct, literele capătă o conduită și o morală, prin rotunjire sau alungire. Ni se apleacă de la atâta repetiție. Mai schimbăm foaia sau suportul de scris, dar nu călcăm pe interzis sau pe bec. Cel puțin, nu la gramatică și ortografie. Acolo e paguba limbii române. Dar na' când vorbim de butoi, fluxul e mai restrâns sau abundent. În caz de ceva, eliberează-te cu Bella. Orice surplus este absorbit, că prin minune. Deschide-ţi aripile și începe să plutești pe paginile cărţii. Ea nu te lasă la greu, dar tu o abandonezi pe un raft sau în beci. Din întuneric ieși mai greu, dar dintr-o carte, nu.       Recipientele inspiraţiei capătă diverse forme fizice sau materiale. Unele stilizate, altele modelate s...