Suflet digital. Tu cui ii dai codul dragostei?

Mi-am blocat toată trăirea intr-un suflet digital. Mi am ales cu grijă cuvintele pentru un timp, pentru care pseudocodul mi a fost asa de descifrat, poate de la A pana la Z. Dar ce să fac, când sufletul ma întoarce pe toate partile si eu nu mai știu, poate ce sa-i mai răspund. Poate am dat prea mult în el, poate i-am prea furat bucuria de a trai viata la un nivel normal, mai mult decât perfect. Poate am știut mereu ca un suflet digital e un suflet greu de întreținut, deoarece dragostea nu doar ca are cifre, dar are coduri pe care doar o persoana, poate, le poate descifra. Mi-am administrat asa de mult timpurile, ca să vad, ca tot ce am strâns în palme mi-a fost atât bine indexat și atat de bine strâns la piept de către tine. Nu reușesc sa mi dau seama câte anotimpuri, cred ca are un suflet digital pentru care dragostea poate are un cod de 123, atât de simplu, dar atât de complicat. Exact ca numarul meu de telefon, nu degeaba l-am ales, acum vreo mai bine de 11 ani. Un numar ciclic, chiar, cu frecvente numerologice. Unul care face cat doi, cat trei. Sau poate e mai simplu sa spui 3, 2, 1 si gata. Pasii nostrii au fost atât de simplii, dar pe atât de complicați, încât le-am pierdut și numărul pentru că un suflet digital, nu doar ca tine minte toți pasii, dar ii orientează în toate direcțiile. De ce suflet digital? Pentru ca e nevoie de mine, în toate, pentru inima mea chiar dacă are nevoie de emoții nete, sa simta viata atunci când netul cumpăra tot ce are nevoie o inimă, un suflet sa întrețină, pentru că inima vede poate ce digitalul cuprinde în ani de viata și cam atât. Pentru ca timpul digital e exact masura unor eternități petrecute prin tine sau cu tine. Îmi dau seama ca nu e mereu digital atraction, dar ceva din noi simte exact ca și tine, pentru ca știi în felul tău, sa ne apropii de tine, sa ne simți și sa ne întreții, dar de ce puterea cuvintelor face din noi, niște stăpâni ai internetului și a pieței, pentru că nu putem fără, fără vocea asta demiurga care nu poate decât sa ne ungă la suflet. Un suflet digital, nu doar ca întreține lumea, dar o și măsoară în propriile unități de măsură. Care ar fi fost acelea, ca uneori nici byte-ul nu e suficient sa cuprinzi întreaga vibrație sau suflare a lumii. 

   E atât de greu sa faci ceva pentru tine, ca suflet digital, ca nu mai înțelegi a cui e viata. Cui alegi sa dai viata și pentru ce? Unde mai pui ca sufletul digital e ceea ce alegem sa ascundem oarecum din noi, pentru că nimic la vedere nu e decât cumpărat si apreciat sau subapreciat de alții ca noi. Un suflet digital nu doar ca trăiește ca să vadă lumea în alți parametri sau cu alte dioptrii poate, dar dorește sa atingă exact timpul pe care l-a uitat nu demult în alte sertare cu amintiri. Oare un trecut e asa de subapreciat ca și viata sau e mai mult timpul pentru care am uitat sa trăim, un trecut ce nu se mai întoarce, precum un prezent netrăit al timp.

   Un suflet digital e ceea ce nu poți cuprinde cu palmele, decât în atingeri și click-uri pe săptămână sau pe luna, dar de ce sa scoți digitalul din tine când parcă toti suferim de același cod, de aceeași codificare a dragostei pentru frumos și pentru doruri și suferință. Și care sa fie tratamentul dacă nu o pastila de literatura sau de muzica buna.