Imunitatea pe care am primit-o în dar

Simțeam cum totul începea sa prindă culoare cu ajutorul mierii Manuka, cu fiecare bătaie de ritm, pe care doream sa o înțeleg și sa o simt mai aproape. Poate am fugit sa prind alte constelații de pe bolta cereasca, dar am rămas imun(a) la ceea ce mi-a oferit dragostea intr-o juma de an, poate. Poate frigul din oase sau frigul din inima, nu știu care o fi fost, dar mi-a lăsat așchii de gheata pe suflet. Am încetat să mai bat în pereți ce nu au urechi, în uși ce și-au uitat deschiderea și în porți ce nu mai au niciun făgaș de lumină. Pentru ca prefer sa respir sanatos, în ciuda faptului ca am ales să fiu imun(a) la toxicitatea atâtor oameni. Nu-mi dau seama de ce imunitatea are atât de bine legătură cu dorul. Pentru ca îmbrățișările produc cea mai bună imunitate.

   Imunitatea pe care am primit-o în dar, nu mai răspunde poate nevoilor mele. Poate ca am abandonat-o într un sertar pentru care respiratiile au fost contracronometru. Realizez cata viata a încăput în palmele mele, ca să ofer lumii din ea, puțin câte puțin, poate pentru că sunt mai rezervata cu daruitul. Mi-am dat seama, că am incapsulat atat de bine dorințele și visele, pentru ca frigul sa nu pătrundă, nici măcar printr-o bresa de lumină, prin care răcoarea își face loc. Când am aflat ca imunitatea nu e sinonima cu durerea, decât atunci când se privesc din părți opuse, m-am liniștit. Pentru ca apoi, sa înțeleg ca o imunitate scazuta, era chiar ce nu vroiam sa am. Ma știu de mica o sensibila, o insensibila, tot vorbeam de opoziție, care la primul fulg de nea așezat pe năsuc, face hapciu, dar noroc ca exista imuno beta glucan. Pe vremea mea, existau altele, dar nu le facem reclama acu. Eram mari, când ne gândeam ca imunitatea e un dar de la natura, pe care mulți îl au de mici sau nu. Cat de stresant era ca mereu uitam pastilele de imunitate pentru altădată. O pățanie de mica a fost o experienta cu suplimentele alimentare de la o firma concurenta. Erau niște minimartieni pentru care as fi ocolit planeta acasă sa iau o porție dubla. Erau preferatele mele cu gust de căpșuni, pentru care suplimentele alimentare nu deveneau o corvoada. Oare imunitatea de atunci stia cât de mult mi as fi dorit sa înțeleg ca odată cu vârsta imunitatea cere și astfel de suplimente mai bogate în nutrienti. 

   Imunitatea e un dar, pe care simți ca nu l poți primi de doua ori, dar îmbrățișarea e darul care te așteaptă mereu cu bratele deschise. Mi am deschis ferestrele, ca să vad ca uneori imunitatea face ce face și iese pe geam, mai ceva ca frigul de afara. Uneori se cuibărește asa de bine prin tine, ca nu ai mai da o afara de loc. 

    Imuni la lucrurile simple

Sunt momente când vedem simplitatea, ca pe un lucru complex, ca pe un aspect nedigerabil. Ca pe un om care chiar a devenit imun la lucrurile simple, banale. Nu mai știm ce sa dovedim pe net, ca din lucruri simple, am ieșit oameni mari. Ne sperie simplitatea, precum ne sperie noul calendar. Atâtea zile simple insirate, timp de 365 de zile și nu le mai gasim locul. Asta-i treaba. E greu să mentii ceva pe loc, când toți îți spun sa te miști, să produci, să scoți pana și produsul brut sau net din tine. De aceea, avem sau nu, purtam o imunitate de oameni de bine, care nu ne dam în spate de la nimic. Dar oare binele generos nu se mai termina? 

   Imuni la dragoste

Dragostea si a ei putere binefacatoare este un subiect amplu, discutat de atatea veacuri și timpuri. Dragostea pe care am purtat prin mine, m-a cam secat de energie și puteri. Mi-a consolidat credintele, dar m-a lăsat luptând în zadar cu imunitatea scazuta. Poate o dragoste sa te lase cu tot ce ai avut în inima, dar pe jumătate gol, pe jumătate dezfrunzit(a), pe jumătate inghetat(a)? Poți lupta cu tine, până aflii ca imunitatea e chiar liniștea ta, pacea ta interioara, ce pe care o construiești asa de greu în zilele noastre. 

   Imunitatea pe care am primit-o în dar, poate m-a găsit pe treptele unei vieți pentru care am urcat di coborât atâtea scări. Mi as fi inteles atât de bine, faptul ca imunitatea e o posesie pentru care lupți zi de zi. Sa ieși în fata, sa nu ieși înfrânt, să simți că viata continua și după o a doua șansă. Oare am păstrat prea mult pentru mine sau imunitatea merita a fi distribuita și cu oameni ca tine? Ma întreb pentru ca imunitatea nu e același lucru cu puterea pe care ți o conferă un lucru. Imunitatea e abilitatea de a proteja pe cineva, fără a-i strivi petalele.  Puterea intervine, atunci când alegi sa nu / o faci.

Imunitatea e un dar pe care l-au pierdut mulți, dar nu doar pe foi sau pe pagini, ci și în calendarul zilelor de bine, pentru că imunitatea e o stare de bine general. Imunitatea la bine e exact ce pierdem în momentul în care ne răzvrătim asupra timpului nostru perfect, timp pe care doar corpul nostru îl știe perfect. E atât de bine sa înțelegi, ca imunitatea e un dar pentru mulți dar o piedica pentru alții. Pentru ca imunitatea naște "monștrii" din lipsa protecției sporite. Imunitatea e mai mult decat binefacere, e o modalitate de a-ți manifesta aportul la bine.