DAR-ul pe care nu l-am primit...de Craciun
Ne uitam la noi în oglinda, ne vedem încrâncenati, terni, serbezi, uneori, poate pentru că nimeni nu ne-a alinat pierderile sau bătrânețile. Poate doar diminețile, pe care nu doar ca le-am uitat pe altădată, dar am uitat sa Ie scriem pe suflet dorințele noastre. Am crezut prea mult în ceva de pe buze sau gene și ne-am dat seama ca darul diminetii nu ți l ia nimeni decat dacă îl arunci tu la cos. Hm, oare a meritat aruncat la cos, un dar atât de bun la suflet, atât de atent în gândire și în decizii, încât sa-l părăsești și sa l deschizi prin toate partile, ca să i se împrăștie oful? Poate da, poate nu, certitudinea e ca nimeni nu garantează succesul dacă nu încerci sa devii ceva mai bun în fiecare etapa a vieții tale. E darul pe care nu l-am primit niciodată sa ma bucur de el, de forma și abilitatea lui, de a ma face fericita. Am descoperit ca dorul deschide în mine, poate ce nu a deschis în alții, o portiță, un portal prin care inima face schimb de emoții cu o alta inima. Mai mica, mai mare, dar totuși a unui trecut pentru care viata a fost sau nu la fel de norocoasa. Un dar pe care poate l-am așteptat de fiecare data, ca sa-ti spun: Mulțumesc!, dar se pare ca aceste gesturi au dispărut din peisajul tău. Știu cât de darnic(a) ești, fiind ai rupt mereu din sufletul tău pentru noi, dar inima mea s-a dezpaturit în fata ta mai ceva ca un cadou. Mi ai aflat toate feṭele, mi ai citit toate cele, până ai dat de elementul DAR,pe care poate l-am uitat la tine. Un dar al imaginației, care pentru noi artiștii si nu numai contează mult. Dar am pierdut atât de mult șirul episoadelor imaginative, încât m-am trezit intr-o realitate greu de digerat. Sper ca acest dar nu este ce cred eu. Vocea e un dar pe care nu trebuie sa-l pierzi asa ușor, indiferent de timp. Poate am vărsat prea mult talent sau emotie la tine, dar nu mi am permis sa ma enunț și asupra altor fapte și aspecte. E darul nostru de a ne face viata frumoasa și ușoară, asa cum cad cuvintele pe portativ, dar și grea, precum sunt urcarile și coborârile. Am folosit cerneală roșie pentru că sa știi ca e Crăciunul și e un fel de corectura a unor cuvinte ușor eronatt emise, dar se corectează în timp, nu-i bai..E un dar pe care l-am dezvelit de toată splendoarea, ca să înveți să apreciezi și simplitatea lui, dar nu doar asta. De fapt, tot ce e simplu, este foarte complicat, pentru unii dintre noi, învățați cu luxul lucrurilor sau cu bunăstarea materiala. Dar darul meu de a te face fericita nu se oprește aici și sper sa-mi apreciezi fiecare gest. Deoarece sufletul e o ca o hârtie texturata, am ales cu grijă cu ce sa o imbrac, ca să ascund alte emoții și trairi. Nu mi a plăcut genul tău de a înțelege lucrurile gresit, dar asta e. Câteodată, simt ca mi strangi sufletul precum o hârtie de origami, pentru care viata a împăturit o grămadă de chestii ce numai trebuiesc desfăcute, deoarece sunt pregătite de manute magice. Atât am înțeles ca de Crăciun, dragostea poate fi scrisa cu alta peniṭă pentru care timpul a lustruit alți pantofi. Nu știu dacă sunt ai tai, dar am plecat de la premiza că tu te mai auzi în aceasta viata, numita șir indian. Exact ca în vremea copilariei, când ne pregăteam sa ne încalṭe mamele noastre cu opinicile. Dar ce am făcut cu acest DAR, care servește și ca prepoziție și dacă tot veni vorba de servit. Depinde mereu cum servesti vorbele si la ce timp, ca să mai înțelegem și noi, poate câteodată ăștia mai grei de cap. Dar am dispărut cu acest DAR sibl-am transformat în POATE, deoarece e mai aproape de îndeplinirea dorintelor. Dar e mereu căutător de negație și chiar se lasa cu certuri. Nu mai e nici spațiul dintre noi, nici momentul pe care l-am numit unic, pentru că mereu a fost vorba de acel DAR, care nu trebuie risipit cu una cu doua, poate asa cum ai făcut tu sau cine știe cine. E greu să ți dorești asa de multe pentru o fiinta mica, ca și tine sau o o putere interioara asa de mica. Chiar dacă ai dovedit atâtea, viata îți demonstrează ca se poate și mai mult decât atât. Te-am rugat sa nu ți pierzi acest dar pe care-l ai și sa ai grija de tine, cât îți este permis. Pentru ca darul, apa nu se face. Eu ți am străbătut orașul inimii ca să vad cât de buna ești și cât de serioasa ești în declarații. Se pare ca acest dar , cam ți a fost uitat. Asa ca te as ruga sa-ti poți colora viata cu aceleași culori ca ale sufletului tău sau cum dorești tu. Dar inima nu știe alte culori decat în alta limba, doar inima e roșie precum inima Crăciunului, atât de deosebit, atât de magic. Darul de Craciun suntem noi toți, chiar dacă am mai fost sau nu pe aici. Pentru ca ca noi toți mereu e mai bine. Dar nimeni nu a știut ca acest dar ne costa scump pe toți, pe toți pe care viata ne a învățat atâtea lucruri, chiar și pe tine, chiar dacă nu me-ai înțeles într u toate. Un dar pe care nu mai știu cum sa-l denumesc, să mai înțeleg câte ceva. Darul asta nu mai trebuie pus nicăieri decat sub brad și atât. Nu încape îndoială ca lumea e mica, fără acel dar, dar din dar se face rai. Dar darul nostru sufletesc nu s-a schimbat prea mult în timp a născut mii de stele, participative la viata. Asa am fost noi călăuziți către un dar de nimic, dar de toate semnificativ. Un dar, pe care Crăciunul îl surprinde altfel în alte tonuri de alb și rosu, pentru care dezpachetatul devine o corvoada. Am așteptat atâtea trecuturi, să te aflu pe tine, asa cum nu am mai știut, asa cum nu am putut povesti. Din miile de momente, m-am ales cu un dar, în loc de mulțumesc pentru câte timpul nubmai întoarce alte foi. Mi am dat seama cât de antrenanta și activa ai fost, dar acum nu știu de ce nu mai ești la fel. Poate s-a schimbat materialul sufletesc. A devenit poate mai sărac, mai anost, sau cine știe un fel de alta poezie. Am plecat cu toate gândurile în desaga, deoarece mi se fura asa de multe, dar unde să le mai împart de cât pe foi, unde să le mai înșir decât pe culmile mintii mele lucrative. Dar nu știu, dacă mai merita sa lemai numesc prin mine gânduri shiniheart-uite, fix de la blogul meu. Cu fiecare gând, simt ca pierd și mai mult din mine, de parcă uneori lumea asonora e mai sigura. De ce zic asta? Pentru ca nu se aud gândurile sau poate trec în neștire , de frica, să nu fie auzite, cercetate sau înțelese prost, poate. Dar asta e cu leapșa gândurilor, cutreiera lumea, ca apoi un alt stilou sa le reiterez, dar care gânduri nu au fost deschizătoare de drumuri, pe care nici iarna nu a putut sa le blocheze. Oare de ce oamenii sunt blocați de gânduri, mai ceva ca de nămeții copilariei sau cei de odinioară? Alta asemănare nu am putut face. Poate pentru că iso doresc prea mult de la viata, poate sau alții ridica ziduri în fata cunoașterii lor. Și mereu așteaptă acea deblocare, acel declick , care sa-i scoată din impas. Te uiți la om și nu știi ce sa-i mai înțelegi, asta I alta forma de blocaj emotional și îți dai seama ca l-ai înțeles o viata sau poate o eternitate, în altfel de traduceri sau cu mici execeptii.
Și te întrebi cât material sufletesc ai codificat și decodificat și cât ai așteptat sa se întâmple asta cu tine. Ce o fi preferat pe timpuri, nu știu, dar simt ca nu mai e nimic care sa ma facă fericita. Sau poate mai am ceva în ultimele resurse financiare sau sufletesti, pentru că acolo am găsit mereu rezerve. Mulți așteptam schimbarea, de parcă ar veni mereu cu ceva bun sau chestii de genul. Vorbe precum "schimbarea suntem noi sau schimbarea începe odată cu tine" am mai auzit, dar schimbarea ta îți aparține, mai puțin. Deținem schimbarea, atâta timp, cât e un dar de la cel de Sus sau de la o persoana în cauza. Așteptăm să ni se schimbe viata, sa avem schimbări prin noi, dar cu ce preț ne mai gândim. Când vedem lucrurile la fel, parca nu au același efect , precum au avut pe timpuri. Oare am ieșit bine, după toată astea? Oare am rezistat la o asemenea mișcare de mase și energii? Dar de ce sa mai faci cand ești atât de dizolvat încât nu reușești nici sa-ti mai pui telefonul la încărcat, lucrul esențial pentru umanitate și sfera A.I. As mai vrea sa înțeleg atâtea, încă pe atât, dar simt ca timpul parca o ia la fuga, prin mine, prin lume, pe unde mai găsești nori care s-au plictisit să ploua peste noi și au plecat prin alte tari. Dar lasă că ploaia e buna, face bine la oase, zice o vorbă fin bătrâni, dar parca nici fulgii materializarea apei în gheata, parca au obosit sa deseneze la aceeași fereastra. Asa ca și au ales un dar de pe mariart.ro , pentru a desavarsi alte arte cu alte artificii de dor. Dar câteodată, nu fereastra către lume e problema, ci oamenii sau lumea în sine, deoarece se plictisește de același caracter și de aceleași schimbări de aceleași demonstrații, pe bani putini sau mulți. Dar poate nu asa a începutul totul, depinde cine zice povestea. E bine sa cercetezi din mai multe surse. Și ce e de făcut când lumea nu mai vrea nici nou, nici vechi, readaptam stilul cu vremurile noastre bune sau rele. Dar oare nemultumirile cui sa le lăsăm? Unor oameni ca nou sa se lupte și ei cu ele,dacă nu s-au luptat deja și care a câștigat s-a văzut. Dar nu mai Piț pricepe ce am crezut ca aștept atât de mult, sa mai aflu sau sa demonstrez ce, un alt ocean al inspirației pierdut, înecat on neglijenta altora? Doar arta trebuie păstrată și întreținută, dar e complicat și pentru noi, priceputii în domeniu. Dar unde sa mai duc,când timpul îmi răstoarnă toți pasii, parca pana îmi afla toți așii din mânecă. Oare a meritat sa-mi scriu sufletul atat, să minl desir asa de mult pe site-uri? Dar încă o dată arta cere sacrificii și trebuie înțelese ca atare. E greu sa te împărți între viata și casa și numai zic de alte activități profesionale, dar ne asumam lucrul acesta, nu degrabă am devenit ceea ce suntem. Deoarece lipsa comunicării nu duce decât la deranjamente, mai mari, oare faptul ca citești un suflet, doar ca să simți ca și el, sa-i furi trecutul , oare mai e etic? Dar e nasol, când cineva vrea sa se simtă ca și tine, pentru că ca și tine s-a tot simțit. Lumea vrea mereu diferit di noi sinplateste pentru asta. Dar ca cine să te mai simți în lumea asta, când toate identitățile sunt atat de furate de oameni cu același nume ca și tine. Diferența o face frecventa și energia, pe care o emani și nu numai ca și artist, ci ca și om obișnuit sau în căutare de celebritate. Și asta e treaba pana la urma. Cum te controlezi în fata a mii de oameni, cum stimulezi și disimulezi totul, dar cred ca asta se poate vedea în orice filmare de pe net. Mi am dat seama ca fiecare DAR poarta o stampila, pe care nici timpul nu l poate șterge, de aceea, am preferat sa deschidem în fiecare zi un calendar de advent , ca să vedem ce ne aduce în fiecare zi. Am înțeles ca un dar dexla Dumnezeu e sfant, de aceea, poate nubl-am pus asa pe pagini. Și asta a fost povestea darului tău unic de a înconjura lumea cu putera ta angelica. Ești prea mult cu prea puțin, dar am rămas și noi cu prea puțin din toate darurile cerești și pământești. Se vede ca strălucirea ta a cam devenit opaca , de când a rezervat timpul altcuiva. Se pare ca atitudinea ta, ne-a răcit și nu mai știi sa te bucuri de al tău DAR.
Comentarii
Trimiteți un comentariu