Sertarul cu amintiri sau jurnalul? Ce alegi?

Era miercuri spre joi, am simțit cum poposesc pe la casele oamenilor sa le aduc câte ceva nou, câte o merinda, câte o bucata de ceva, câte ceva din ce avea sa-i facă fericiti. Oare se mai gândea cineva la el/ ea în felul asta? Oare ii iubea trecutul când stia ca e doar un fel de jucărie, sertar pentru amintiri? Oare stia ca odată cu vârsta, lucrurile puteau deveni astfel, dacă nu se controlau atâtea amintiri. Pe fiecare raft, stătea așezată câte o întrebare, câte miracole sa mai așteptăm să vină, să ni l înțelegem pe al nostru. E sertarul cu amintiri, pe care nici timpul nostru nu l-a inteles, dar alții au ales sa facă vraiște prin el. Ne-a amețit, ne-a amestecat și ne-a dat mai mult pe metrul patrat, decât ce am scos la xerox. 

     Poate am devenit NOOT responsive pentru mulți dintre voi, dar poate liniștea și tăcerea sunt mai importante decât adevărul. Poate am preferat sa ne studiem altfel și sa ne demonstram viata asa cum e, cu bune si cu rele, dar poate am si obosit prin acest periplu sau intinerariu mai mult sufletesc decât turistic. Am avut impresia ca știm atât de multe,  încât sa le povestim urmașilor  am crezut atât de multe încât ne-am fi putut imagina și altceva, dar asta a fost imaginația noastră gratuita, se poate spune. A fost atât cât a fost, cât sau nu am inteles, dar nu ne putem pronunța asupra altora lucruri din lume. Atât ne este întinderea si cât am cuprins cu bratele, în fiecare sezon, timp de atatia ani la rand. 

   Poate am derutat pe mulți cu atitudinea noastră, dar ce sa faci, câteodată NOOT eligibile pentru aceasta etapa, dar eu cred că le-am bifat mai pe toate. E posibil sa fii destăinuit prea mult din ale noastre jurnale personale, dar se pare ca fără intimitatea gândurilor noastre nu se mai trăiește. Am fost imperfecțiuni, perfecti imperfecți, am făcut și greșeli mai ceva ca în gramatica, dar ni le asumam, cât se poate. Poate am aflat ca literele din alfabet nu se opresc doar la numele noastre, decât preț de câteva timp, dar am crezut ca numele noastre rezonează cu restul. Oare ne-am imaginat sau chiar a fost asa? Eu nu mai am idee de ce e asa sau nu, dar câteodată îmi dau seama cât furt de idei si concepții exista, mai ceva ca cu stelele de pe cer. La fel, cum exista înainte cu oracolul. Câte vise, câte dorințe fugeau de pe o pagină pe alta, scrise și cu sclipici in dorinta de a fi îndeplinite. Dar unde sa-mi mai duc gândurile ca mi se deschid tot la tine? As fi preferat sa aleg mai multe, decât sa înțeleg asa de multe, măcar te și alegi și cu ceva din toată treaba. Dar asta e "NOOT responsabile always for what i say and think". Apropo, doar gandurile cu voce tare, poate. Asa ca se mai intelege și cu microfonii sau alteratii de înțelegeri de tot soiul. 

    E posibil sa fi deschis atâtea sertare cu amintiri încât, paginile au fost rescrise simultan ca și cum ni s-au reactivat memoriile de altădată. E așa de greu sa-ti imaginezi o viata în doi, în trei, ca toți fac "apel la tine", sa-i înțelegi măcar o data-n viata. Și tot nu crezi ca e de ajuns ca nu poți înțelege, doar toată populația planetei. Dar se zice ca viata omului nu trebuie mereu înțeleasă, ci doar creata, cu pasii mici, cu mâini mari poate. Cu drepturi de autor sau nu, dar fiecare avem dreptul la ea, la viata noastră, departe sau aproape de tine. Și poate unde s-a ajuns, unde nu-s emoții prin cablu, nici eu nu-s. Și de aceea, viata în online e și ușor dar și greu de menținut, poate pentru cei ca și tine, la fel ca și viata de familie. Mai intervin rupturi politice sau nu, dar viata merita trăită din plin, poate la acest capitol ai ratat sau nu ceva. Tu știi mai bine.