Când dragostea e pe un fir de ata...

De a firul ierbii, pardon a Mărțișorului

Mi as împleti viata cu tine, dar cred ca asta am făcut de când eram fir alb si rosu, de fapt, de când dinainte de a ne fi născut, poate de Mărțișor. 
 De a firul ierbii, pardon Mărțișorului, cred ca am mai fost sau stat de vorba, dar eram atât de zăpăciți de mirosul proaspăt al ierbii comite, încât am uitat ca am descoperit viata în toate formele ei. De a firul Mărțișorului, cred ca am mai fost pe aici, și pe dincolo, dar toate țin cont de timp și de vreme . Eu doar mi am permis un altfel de timp, pentru că îi dau Mărțișorului, ce i al Mărțișorului, ca să nu zic vechea poveste, Cezarului ce este a Cezarului. Nu reușesc sa clarific, ce am făcut cu Mărțișorului, de nu mai știu al catalea fir este, pana ajung departe, despicat în doua. Cața iarba, cata frunze, câte paie, tot atâtea martisoare. Nici nu mai înțeleg, ce s-ar fi înlănțuit de a firul ierbii / Martisorului, poate niște trecuturi, poate niște pasaje pentru care timpul a fost îmbibat în rosu și alb. Mi am confundat atat timpul cu Mărțișorului, ca aproape i-am pierdut orice semnificație. Mi am aparținut asa de prost, încât timpul mi a fost asa de înrăutățit. Nu mai știu ce să i mai înțeleg, ca am prelins atâta culoare, încât orice amintire îmi este imbibata în alb și rosu. Atâtea amintiri au fost atât de clare, încât mi ar fi plăcut sa cunosc seninătatea ochilor tai, dar mi ai lăsat drept Mărțișor. 
 De a firul Mărțișorului, mereu am fost, dar am uitat ca mereu o luam pe alte poteci, pe alte culmi, poate ca dorul fir alb, fir rosu, să nu ieșim din fabrica, din tipar. Lumea vrea culoare, nu mai vrea doua culori simple. Poate e monotonia, cu care ne-am obișnuit, la fel cu și repetiția, dar am preferat sa echilibrat balanta. Nu reușesc sa găsesc definitia corecta, cred ca am apucat firul gresit. Oare unde duce capătul alb? Unde duce capătul rosu? Capătul alb, am putea spune pana în pânzele albe, capătul rosu, până în infinitul dragostei. Însă, la o îmbinare, la o sintagma, pe care nu o poți pronunța, o lume care visează în culorile dragostei, a legăturii cosmice: alb si rosu. Poate mi am potolit prea multe pofte, dar niciodată dragostea. Este insatiable. Nu te lasă cu nimic  dar te lasă cu toate...florile din lume  cu toate perlele, gusturile și mirosurile, pe care le poți stăpâni. Oare dragostea în nuantele de rosu și alb este interzisa sau pur și simplu, distantele nu rămân decât acasă. Te-am privit de o mie de ori si mi e de ajuns să te cunosc o singura data, pentru că știu atâta de multe despre tine și felul tău de a fi. Te-am miscat atât de efervescent pentru că așa e modul meu de a fi, de a trata lumea care naste frumosul în mine, cade ma fascinează poate cu un trecut frumos, nu doar cu un aspect fizic plăcut sau apariție frumoasa. Știu ca ți era dor sa ma auzi, dar uneori alb si rosu sunt exact firele interconectate care ne cheamă sa simțim. 
   De a firul Mărțișorului, am tot fost, covoram și urcam prin cele mai dibace mâini, încât am ajuns sa cred ca alb si rosu sunt cele mai frumos curgătoare culori. Curg în neștire, când alb, când rosu, într o mare iubire, se contopesc, se inunda unul pe altul, până când ating asfaltul de vise. Ce frumos îmi amintesc, de câte ori, veneam de la liceu  pe acea alee, cum în luna lui Mărțișorului, găseam în zăpadă imaculata, un petec de rosu, pentru că albul deja se identifica cu omatul ; sau pe asfalt, unde lumina scotea la iveală acel gri peste care era căzut o ață de Mărțișor. Pentru o clipa, ai fi crezut ca desparte asfaltul în doua. E ca și cum cineva și a pierdut semnificația și o găsește pe alee, reușind sa lege doua fire de poveste. De ce e asa de greu sa exprimi dragostea în nuanțe de alb și rosu? Pentru ca albul e prea imaculat și nepătat de păcate, însă dragostea e păcătoasă uneori. Iar în rosu pentru ca uneori e prea multa pasiune pe un fir de ață și nu-l poate sustine. Și dacă Mărțișorul ar fi culoarea alba, nuanta "Cloud Dancer" , cred ca ar dansa în fulgi de nea în pieptul noastru. Pentru ca, mărțișorul e tradiție și parte din câteva martisoare inspirate de sintagma, "cloud dancer" ar putea fi urmatoarele: 
●brosa dama cu camelii: când dragostea e pe un fir de ață, dama cu camelii eleganta și puritatea te învață. 
● brosa pomul vietii: un copac încărcat cu perlele iubirii, cu dragostea pura, pe care o purtăm zilnic în piept.
● ghiocel cu cristale: pentru că atunci când dragostea are pași delicați de învățat.
● brosa narcise albe: pentru că dragostea este a copilului pur, precum o narcisa.
● brosa porumbel: pentru fiecare zbor dansant pe aripile iubirii.
● brosa port popular: pentru fiecare tradiție, pentru fiecare joc nepieritoare cu viata
 ● brățară perlute: pentru momentele de dragoste perlata
● brosa blister fluture: pentru momente artistice perfecte pentru un cadou
● brosa carte postala: pentru momentele în care dragostea nu poate fi găsită la alta adresa
● brosa plăcută cu aur lux: pentru momentele de 24 k când dragostea nu mai e un lux


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un strop pentru fiecare reușita! Cu Monini, preparate de elita!

Speranța înlocuiește pereții haosului

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?