Toamna mi te culegi și mi te adaugi la tine

Toamna mi te culegi pe cărări, pentru că prea multe au fost cântările tale. Pentru ca prea mult am crezut ca ma așez ca intr-o ciorchine, și imi orientez roadele spre tine. Nu știu de ce m-am preferat așa, dar știu că ai asimilat ceva, ceva despre mine, despre tine, despre noi toți, pentru că toamna e descoperire de sine. 
   Poate te-am uitat prea mult dar și tu ai uitat de noi, ca oameni și ne-ai lăsat în plata noastra, în direcția noastră, poate asa ai preferat, dar nu știu de ce.
   Am fost împreună cu toți, dar tu ai preferat sa ne dai la o parte, în loc să ne adaugi la tine. Poate nu am comunicat suficient și cum trebuie. Sau nu am găsit calea corecta.
   Toamna mi te culegi și mi te adaugi la tine, cu tot cu vise, cu tot ce ai putut înțelege intr-o viata. Îmi pare rău că te-am dezamăgit, dar trebuia sa ma înțeleg și pe mine. Poate ti-am fost sponsor și ti-am aflat toate secretele, poate ti-am fost aliat, ne-am măsurat și în super puterea cuvântului la SuperBlog.
    Stop! Parca vorbeam de SuperBlog, și mereu am vorbit pentru că e cel mai puternic glas din blogosfera. Nu ne tace sufletul, până nu deslușim fiecare provocare și fiecare necunoscuta. Poate suntem matematicieni în arta cuvântului, și ne-am socotit atâtea treburi, unele poate nereușite, altele reușite, dar am uitat și noi de noi, printre litere.
   Nu știu la ce litera ne-am oprit, dar ne-au placut mereu familiile de cuvinte, pe care le-am înțeles atât de bine sau atât de prost, încât am uitat sa respiram și altceva parcă. 
   Suna a toamna din nou
   Usile parcă s-au dezmorțit un pic
   Pe peron e liniște și nimic
   E vreme de noi inamici ai literelor,
   Rămâne între noi, ce am gasit intre
   Betoane și blocuri gri
   Lego de viata și geometrii
   O parte de nori și o bucata de soare
   Grupate în altfel de armate.
 
Și după ce cred ca ați înțeles, Superblog-ul se aliază la start, cu alte lecții și bucate de preparat în bucătăria competiției. 
  Acest articol a fost scris pentru SuperBlog.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un strop pentru fiecare reușita! Cu Monini, preparate de elita!

Imagine
https://shiningheartforu.blogspot.com/2025/05/un-strop-pentru-fiecare-reusita-cu.html Știm fiecare ca ce e mult strica, de aceea uleiul Monini ne învață cum să avem masura în toate. Cu un design simplu urmărește conturul sticlelor de demult. E transparent și ii poți vedea culoarea atât de clar, încât timpul parca s-a oprit în loc asupra măslinelor verzi. E clasic, e atemporal și se potrivește pentru toate gusturile. E va și cum ai călători până în inima Italiei și te-ai întoarce acasă în câteva secunde, deoarece Italia e acasa. Acasă e mereu de forma feminina, dar acasă pentru mulți e și ceva masculin. E o îmbinare de gusturi și arome, de preparate și tradiții.       Lumea italiencei din poveste a fost mereu colorata, chiar și după blocurile gri. Ea s-a gândit să-și picteze cartierul, în culorile propriei copilării Ema si-a abandonat visele, pentru a-și gasi harta copilăriei. Zâmbete pierdute, anii p...
Citiți mai multe

Speranța înlocuiește pereții haosului

Imagine
Trăim mereu ancorați în trecut și ne întrebam ce va fi mâine, precum un refren pe care îl tot auzim repetat: ziua de mâine, acel tu din viitor. Toate ni se par schimbate, când privim în trecut, dar viitorul parcă are modul lui, de a ne arata, ce conteaza. Dacă am știi ce urmează, acest viitor incert, care începe cu ziua de azi, poate am face alți pași, poate am schimba direcția. Însa, mereu aceleași zile, aceleași nopți, aceleași stele. Dar inapoi în viitor, e o întoarcere la noi. Stelele prezic viitorul, dar pentru noi e aceeași zi de zi, care nu schimba nimic, ci doar ne aduce aminte ce am trăit, ne pune pe repetat momentele. Ne încălzește același soare, stăm sub același cer, ne bucuram de același răsarit. Poate așteptam să ne întoarcem în viitor, deoarece viitorul ne provoacă altfel și lăsăm trecutului lectiile. Ne întoarcem mereu la ceea ce iubim și ne face sa ne simțim acasă. Comfortabili cu noi insine, nu acceptam schimbările, însă acestea își pun amprenta asupra noas...
Citiți mai multe

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?

Imagine
Avem cuvinte, avem emoții, filtrate prin propria inteligenta. Avem convingerea ca prin intermediul cuvintelor putem deschide noi orizonturi și minți. Dar cum putem accesa aceasta inteligenta, dacă totul e hârtie. Putem trage la xerox inteligenta, dar oare nu devine ea artificiala? Putem reproduce hârtia în mai multe moduri, dar oare aceasta nu se uzează, nu devine ea un mod artificial de exprimare? Putem recicla hârtia, dandu-i alte forme, dar nu devine ea mult prea artificiala pentru a fi folosita?      Precum copacul, care în fiecare an naște noi frunze, așa și hârtia naște noi idei, noi moduri de împădurire, de folosire. Dar nu intervine aici artificialul și ne întreabă oare copacul dacă ar fi artificial ar mai produce hârtie de valoare? De aici și faptul ca implicit obținem și alte rezultate, precum conținutul cu sau fara valoare? Oare viitorul literaturii ar suna altfel, dacă am scrie cărți cu inteligenta artificiala? Ar mai produce ele, același entuziasm...
Citiți mai multe