Dragostea la patrat. Credința cu care crești.

Dragostea pe metrul patrat, a fost mereu ce mi am dorit, dar timpul mi a arătat cât de răvășit mi e trecutul. Mi as fi dorit ca emoția sa nu fie franta în bucăți de 4×4, dar simt ca am achitat- o prin poezii cu aceleași simetrii. Nu știu când mi au dispărut toate emoțiile, cred ca atunci când le am împărțit prea mult în etape de viata. Dragostea pe metrul patrat? Mi s-a cam luat, să aflu că vând bucăți din mine  ca să rascumpar un trecut. Sa vad, ca orice discuție este atat de disecata, până rămânem terni, până rămânem într un trecut atât de sec, atât de nonșalant, încât timpii rămân asa de dezbracati prin noi. 

   Dragostea pe metrul patrat am masurat-o cu inima pentru că mult mi-a luat până i-am aflat distantele. Mi as fi dorit sa masor mai mult distanta dintre est si vest. Dar se pare ca am micșorat exact dragostea dintre. Poate din 1000 cm am făcut o raza de mm pătrați și am descris o în mii de cuvinte. Dar nu mi am putut da seama cata dragoste am irosit pe cm patrat, stiind ca inima a fost atât de mult lăsată pe asfalt. Am folosit mereu creioane colorate, ca să nu pierd din copilării, am folosit mereu timpuri noi, ca să întorc oamenii prin toate partile, chiar dacă ei pe mine nu, și poate m-au uitat într un sertar ca și hit sau ca și amintire. 

   Dragostea pe metrul patrat am crezut ca sunt eu; de fiecare data când priveam la tine, simțeam cum inunzi timpul cu alte valori. Poate bune, poate nebune, poate pesimiste sau optimiste, doar ca dragostea pe metrul patrat nu poate câștiga mereu teren..mi am dat seama ca vorbesc câteodată cu pereții, pentru că ei câteodată ma asculta cei mai bine, pana când devin propriile ruine sau propriile dezvoltări, în funcție de situație. Mi-am dat seama, că nu pot fi mereu librar, ca să așez cărțile potrivite la locul lor, pentru că doar asta scrie în fisa de post, dar uneori simt ca obosesc sa fiu doar un personaj pentru viata cuiva. Poate îmi lipsește viata mea, poate prea am daruit-o altora și nu au știut ce sa facă cu ea. Și au cheltuit-o greșit, ca noi toți de altfel. Dar speram poate la altceva de la tine, de la propria ta viata. O dragoste la patrat, ca poate pe metrul patrat e prea sufocanta situația. Mi as fi dorit sa te înțeleg mai mult, sa raman dragostea ta poate, nu a tuturor. 

Dragostea la patrat e atât de singura câteodată, încât are nevoie de atatea lăcașuri pentru a se cuibari, pentru a-si găsi liniștea, dar noi nu ne mai putem găsi căsuța noastră a inimii, acolo unde am pus-o. Intr-o zona în care viata devine atât de pătrată sau atât de dreptunghiulara. Poate m-au mirat atâtea, m-au decepționat atâtea, dar nu mai știu unde le-am pus. Am crezut intr-o parte din mine, unde m-as fi născut a doua oara sa simt ce am simțit, să fac ce am făcut sau poate sa mai înțeleg ce am pierdut. M-am ratacit pe alte cărări, pentru că timpul a făcut alte cântări pe metrul patrat. 

   Dragostea la patrat m-a făcut sa simt dragostea cu alte dimensiuni, cu alte valente, pe care mi le-as fi imaginat altfel  dacă lucrurile ar fi stat poate altfel. Dar te miri ce, au dispărut toate dragostile benefice și am rămas fără...atâta dor, atâta iubire, atâta spațiu, elemente pe care le am pierdut din mine. Poate cu unele, m-am regăsit, cu unele m-am pierdut, dar nu mai știu ce sunt, poate o parte din rai, poate o parte din soare care merita sa strălucească la fel de mult, ca celelalte raze. Nu înțeleg de ce ai ales sa ma umbrești pe mine, asa puțin, ca să oferi strălucirea mea altora. Poate ti-am furat și eu din strălucire câteodată, sau mai mult, dar am crezut ca e echivoc, de ambele părți. M-am plictisit să cred un lucru și după aceea sa pierd atâtea increderi pe metrul patrat. Dragostea mea pe metrul patrat a avut mereu culoare, chiar dacă mi am pierdut-o din difuzoare. Am presărat mereu cu sclipiciul meu, ca să nu uit și de cea mai săracă strălucire. Mi-am pierdut perlele, pentru că știam ca timpul va face poate altele noi, dar nu cu aceeași valoare sentimentala. Deci, ce e dragostea la patrat, decât o alta tema pe care viata poate a discutat-o de o mie de ori, dar noi numai de zeci de ori. E dificil să păstrezi o dragoste la patrat, în circumstanțele, pe care viață ți le oferă. Numai tu, puteai decide soarta unei dragoste la patrat, poate cât te-au învățat unii sau alții, dar asta i alta poveste, pe care nici timpul nu o mai poate răscoli. Greșelile în dragoste se fac cu costuri sau nu, cu plăti sau nu, dar adevărată factura cred ca e dezamăgirea pe care o achiți.

    Dragostea pe metrul patrat a fost mereu poate o sursa de venit, ca ne-am impartit dările și responsabilitățile în funcție de al nostru profit. Poate am servit-o cum trebuia, poate nu, dar timpurile au fost de asa natura ca ne-am remunerat reciproc. Ea cu dragostea ei la patrat, eu cu dragostea mea pe metrul patrat. E un fel de simbioza, pe care nimeni nu ne-o poate lua, chiar dacă mai suntem certarete, câteodată. Dragostea prinde rădăcini, pentru că e credința cu care crești, cu care ai împărtășit cele mai bune momente, cele mai adevărate poate, dar te-ai pierdut asa de mult pe drum, încercând sa devii ceva ce nu ești, poate. Sau poate nu te ai putut pastra la adevarata valoare sau e mai greu de întreținut un om ca tine, nu știu. Care trebuie sa se înțeleagă asa de mult pe sine. Devenim asa neputincioși, când nu mai avem ce crede, în ce ne bizui, în ce încadra ca persoane, ca nu mai știm cui am dat drumul pe net și cui nu. Bine, nici chiar asa, dar sunt emoții asa de puternice pentru noi, de aceea poate suntem asa cu eticheta, dar nu de vânzare. De aceea, din dragostea la patrat și din a noastră dragoste pe metrul patrat am tot dat, pentru că viata ne-a cerut atâtea și încă ne cere. Oare pentru că e chiar viata, însăși? Oare am fost prea liberi în gândire sau prea rezervati la buzunare, de aceea, viata poate ne-a derutat puțin și ne-a dezorganizat puțin stilul de viata.