Doi îndrăgostiți și o umbrela!

Poate e o veche poveste sau o vorbă veche spusa de ai mei părinți, dar umbrela a început dintr-o data sa aibă petale, petale de primăvara, doar asta e luna mea de naștere. Cat de multi ne-am trăit povestile prin tine, impropriu zis și prin modul tău de a fi, dar toate s-au desăvârșit prin noi. Ma doare timpul petrecut prin tine, deoarece ne dor episoadele tale poate, puse sub umbrela întrebării. Am găsit multe intr-o viata, chei de deschis suma tuturor întrebărilor, da una e întrebarea de la tine, ce mai faci, tati / mami? Poate ne-au plecat toate întrebările, poate le-am "sugrumat" și " furat" oful, dar atâtea întrebări pe net nu am putut vedea sau întelege. E vorba de doi îndrăgostiți și o umbrela! Îndrăgostiții fiind noi și tu o umbrela, poate ce ne acoperi sau ne aperi de ploi sau intemperii. Ne-am cam plictisit de aceleasi gesturi, oare și poate ca sărbătorile de acest gen, ne-au prins mereu singuri si saraci sentimental. Mai încercăm poate ultima "încălzire" a perioadei. Am tot încălzit totul la 180 de grade. Am făcut totul mai ușor sau mai greu pentru tine, dar nu apreciezi, poate, nu știu. Sunt aceleași gesturi care nu contează nimic, dar contează tot, dar sa știi sa dăruiești câte puțin din toate. Dar cică prea ai dăruit din buzunarul tău...atâta timp, cu sau fără știința altora. Poate prea ne-am luat fără să cerem voie, considerandu-ne "copii" la varsta asta. Dar sa zic sincer, puținele dați sunt când am simțit bucuria unui altfel de gest, de sarbatori cu iubire. Cine sa facă astfel de gesturi fata de noi, dacă noi înșine nu ne bucuram sau poate ne bucuram în felul nostru. Poate pentru că am ramas un copil pentru mine, bun sau rău cu toate aparentele de rigoare. Umbrela e făcută pentru ploaie, dar și pentru razele prea nocive ale soarelui, dar poate câteodată o umbrela deschisa prea mult poate umbri prea mult existenta cuiva, să zicem. Cu siguranță, ne certam pe drepturi de autor, nu doar în piese de dragoste, ale cui sunt vorbele si ale cui melismele, dar nu înțeleg de ce se face rabat la sufletul altuia. Adică ce are un alt suflet de nu este lăsat în pace sa trăiască cu nostalgia lui și cu amintirile lui/ ei? De am ajuns sa ne furam unii altora și amintirile e grav. Nu pentru ca nu suntem făcători de amintiri, asa precum alții, dar câteodată viata nu e dreapta sau nu? Adică poți sa te bagi la om în suflet cu ceva, dar nu i poți smulge atâtea amintiri pe metrul patrat unui singur om. Poate stau mai bine pe text, decât pe fapte, dar deja a incepit sa ma doară și spatele de la greutatea cuvintelor. Poate am așteptat mai mult, decât trebuia o raza de speranta, dar am uitat ca tu ești primăvara mea. Știu ca de a lungul vieții am rămas datoare cu o mie de cadouri pentru o mie de inimi, dar nici eu nu am putut ajunge oriunde. De fapt, poate am apreciat și altfel de cadouri, atâta timp cât mi au bucurat privirile și sufletul. E așa frumos când îți faci viata frumoasa și le faci și altora viata frumoasa, doar te-am inclus și pe tine în timpurile noastre, doar ca ai dat înapoi precum un rac, când ai văzut ca se schimba conducerea. Exact ca fetita din această poza. Eu ma amintesc în zilele de facultate când mai ca simțeam ca sunt luata pe sus, de vanturile vieții, dar trebuia sa raman imuna și dreapta, chiar dacă viata nu era mereu la orizontala și verticala. 

Si asta am si facut, de aceea mi am placut viata pe diagonala, exact ca la tv. Nu mai zic de pozitiile in care dorm, de parca zici ca schimb pozitii cerești. Nu am inteles ce ai facut cu starea ta de indragosteala, de ne-ai racit asa, parca tu iubeai viata si ea pe tine? Ce s-or fi intamplat, de am alunecat in cealalta panta sau extrema? Poate stim si noi, stii si tu, dar nu trebuia poate sa stie toata lumea, de atatea chestii, zic si eu, nu stiu. Doi indragostiti si o umbrela am fost mereu poate, surprinsi in fotografiile de pe Facebook si apreciate de fiecare dintre noi, dar uneori momentele nu au nevoie de poza ci de o voce, care sa redea mai bine in imagini timpul nostru. De aceea, poate descrierea pozei e atat de furata si constituie punctul de pornire pentru multi dintre noi. Cica depinde cum pui accentul pe cuvinte, cine incepe, cine termina, cine secondeaza si asa mai departe...de aceea dintre doi îndrăgostiți si o umbrela ramane ploaia de cuvinte, care poate fi usoara sau acida. Și am dispărut din tine, precum doi îndrăgostiții, care chiar si-au ratat timpul, poate pentru că au pus preț prea mult pe cuvinte înșelătoare, să zicem asa.