Mesaje subtile pentru suflete preapline cu Orielle.ro
Mesaje subtile pentru suflete preapline, dar nu de ele, ci de tumultul unei lumi, care nu a putut fi descoperita la timp. O lume care a luat tot, a luat timp, spațiu și resurse financiare. Dar oare, cate dimineti s-au pierdut intelegand sau pariind pe lucruri efemere? Cate case si-au pierdut sperantele cand si-au scufundat nasul in aroma de cafea, pentru ca nu era ca acea cafea preparata dimineata la ibric? Normal, ca nu-ți poți pierde casa asa ușor, doar pierzandu-te pe tine pe drumul cafelei, intelegand ca boabelor le-a luat atâta timp sa ajungă la acel nivel de pregătire. E vorba de casele cerești, care se pare si-au schimbat atâtea constelații, încât le-am pierdut urmele. Oare poți pune cafeaua pe bolta cereasca? Oare cate s-ar scurge din ceas în ceas, din ora în ora crezând că sunt ultimele cafele pregătite, ultimele arome simțite...chiar și prin vecini?
Mulți poate m-au întrebat ce câștig din a-mi expune asa părerile și vulnerabilitatile pe blog, pe site-uri? Poate nimic, poate o confesiune, poate o ușurare, la fel ca atunci când simți ca povestești unor prieteni virtuali, exact ca un jurnal deschis, când simți ca gândurile tale merita sa deservească și altora.
Și ne uitam unii pe alții, din dorința de a trai numai noi acele trairi și sentimente unice și poate ii îndepărtăm pe restul care cred ca ascundem ceva de ei, acea bucurie pe care mai dorim să o păstrăm pentru noi, chiar dacă am avut-o atâta timp în suflet.
Cat vor "tipa" mesajele din noi, ca să fim auziți sa fim înțeleși ca e ușor sa epatezi cu un mesaj funny amuzant, cliseic pe alocuri care sa stimuleze puțin cititorul și sa strecoare adevărată identitatea a unui suflet.
Urmăresc de atâta timp motoarele de căutare, social media, având o activitate persistenta de vreo ceva ani încoace chiar dacă m-au mai părăsit cunoștințele în materie de media și limbi străine, tot încerc să asimilez noutățile din domeniu și nu numai.
Cât îmi servesc cafeaua, scrollez pana dau de ceva interes, dar simt ca pierd atât de multe pana și cu fiecare sorbitura de cafea, pentru ca nu știu care e ultimul cuvânt spus pe o pagină, pe un site, cont etc. Știm cu toții ca apelăm la jurnale sa ne scriem gândurile, emoțiile, să le ascundem de ochii curioșilor, să nu "tipe" asa de tare din noi dorința de cunoaștere și de viata. Chiar dacă stilul nostru de îmbrăcăminte e unul simplu, neluat în seama poate sau uneori luat în ras, noi ne purtăm ca noi insine, pentru ca in noi ascundem cele mai frumoase emoții, estompate de bataliile timpului.
Dacă as gândi ca Blogger sau ca Facebook as spune, că așa mă simt artist sau o persoana mai emancipata și care îmi pot permite mai multe în viata, doar ca viata asta cere anumite sacrificii pe care mulți nu le pricep. Adică ori ca le las uitate intr-un jurnal, să le citească familia sau un public străin, mai bine le expun pentru a-mi exterioriza sentimentele, dar pentru mine e un stil care mi-a permis sa visez multe, chiar dacă la capitolul realizări am stat mai prost.
Te bucuri, când ești gasit, când ești apreciat, dar câteodată nu reușești sa strălucești acolo unde te plantează viata și încerci sa-ti găsești un loc, o alta viata și cate lucruri simți ca pierzi cand poate tu nu crești ca florile, poate ai un alt mod de creștere.
Ma întreb ce isi mai au de povestit generațiile care se iau în întrecere, care mai de care de povestit timpuri de pe vremea nepoților etc, că eu simt ca rămân practic fără cuvinte. În fata unei noi experiente, unei noi relații sau de ce nu în fata a altei feṭe ale lumii.
De ce simțim sa ne imbracam în tricouri cu mesaje, dacă toată viata am fost născuți sa fim mesagerii unei lumi, pe care nu am putut sau nu o putem înțelege pana la capăt. Rămân atâtea cuvinte nespuse, încât lumea de preaplin de ele le varsa pe articole vestimentare sau pe alte obiecte care sa le poarte amprenta sufletului. E greu oare sa cumperi omul cu mesaje, sau pur și simplu, nu ne dam seama ca nu lăsăm omul sa se poarte asa natural? Mesajele mereu au costat, dar nu poți pune mereu la timp frecventa mesajului pe tine, sa știe lumea ce simți sau ce ești.Dar au reușit cei de la Orielle.ro. E greu să spargi tipare, să fii altceva în difuzoare, pentru că dacă ești atent vei descoperi ca lumea de fapt asta cauta la tine alte mesaje de impresionat, de scos în evidenta lucruri, acea concentrație a lumii, care te face să trăiești viata la maxim, dar și să oferi practic acea viziune și lumii pe care o conduci.
Dar cum sa te bucuri de atatea amintiri si lucruri când toate îți pleacă încolo și încoace, când nu ai timp să pui pe tine atâtea lucruri cate dorești, deoarece existenta ta este așa de "dezbrăcată" și controlata. Poate timpul e mai important decât cuvantul sau poate priceperea sau îndemânarea asta care costa pe mulți bani. Adică când ne furam unii altora priceperea, crezând că facem mai mult decât restul, că anii nostrii au contat și a altora nu.
Am plecat mereu cu gândul ca casa noastră a fost și este plina de vise, de dorințe, de realizări și idealuri, dar câteodată viețile isi mai părăsesc cursul si devine o atmosfera monotona pentru unii din noi.
Și oferi și tot oferi și nu înțelegi ca societatea sta și funcționează pe visele altora care întrețin pe mulți dintre noi, dar visele noastre nu întrețin pe nimeni sau sunt prea ieftine? Oare pentru că le-am prea pus în cuvinte sau le-am desirat pe unde ne-a venit?
Eu cred că le-am păstrat în suflet, ca orice om, care știe prea multe cuvinte costa în general și o societate, mai ales când sunt spuse alandala și nu înseamnă mai nimic. Dar cele mai faine tricouri cu imprimeuri de bumbac, le găsești la Orielle.
Comentarii
Trimiteți un comentariu