Dragoste desculță pentru că astfel e Toamna.

Dragoste desculță pentru că astfel e Doamna Toamna. Pășești pe urmele ei, exact ca pe mare, doar ca marele anotimp își dezvăluie la picioare covorul de frunze. Nu are valuri, dar cu fiecare adiere, vântul mai aduce câte un val rece. Cu fiecare zi, care trece te invita la un CEAI, în fiecare zi cu o alta aroma: Ce-ai făcut astăzi?, Ce-ai te de te simți asa? Ce-ai de mâncare? Ce-ai de pari așa trista? etc. Sunt întrebări simple infuzate cu ceai, dar care au o incarcatura emoțională puternica. E ca și cum ai servi ceaiul cu o concentrație mai mare, ca să simți fiecare imbold al aromei intrebarii. 

    Și e dragoste desculță,

    Pentru cei cu întrebări de ce ai

    Pentru ca dragoste e culta

    Doar atunci când se servește cu ceai.

    În rest, poate fi si anosta

    Când imbratiseaza toamna

    Suntem dragoste desculta

   Pentru ca uitam de noi

   Când suntem pe dinăuntru goi 

   Si ne vindecam de ploi

   Ploi care se întorc precum cocorii

   Care-și fumează timpul cu zorii.                   Dragostea desculta din noi

  Scoate realul și dezbracă de ziduri

 Trupul care a învățat ce i iubirea

 Motivul ei de a se juca cu firea

Dragostea desculță zidește în noi 

Transparenta unei vieți noi.

Oare de ce toamna nu poate coexista cu primăvara și sunt doua anotimpuri distincte? Chiar dacă una e prelungirea alteia, nu se pot despărți una de alta. Oare toamna are prea multa mândrie, de nu și poate înțelege hainele care o acoperă ca să nu fie desfrunzita sau pur și simplu nu înțelege ca nu poți sa dezbraci primăvara de flori, să te îmbraci tu. Primăvara mereu știe să aleagă ce i mai bine pentru ea, precum toamna, doar ca nu are pasii asemenea ei. Ai avea răbdarea sa stai cu toamna la masa, când tu te plictisești de fiecare mesaj pe care ti-l da, de fiecare atmosfera pe care ți o pregătește, de fiecare discuție atent analizata? Normal ca da, dar ea are felul ei de a consuma darurile naturii ei și de aceea poate e greu sa o înțelegi. Câteodată gândurile ei freamătă, alteori suspina după timpuri vechi și copilării de altădată, uneori se bucura și plânge ca un copil care prinde primele razele ale dimineții și primele cafele în cuplu. Nici nu știi cum sa o servești, pentru că ea are migala ea, meticulozitatatea ei, pregătirea ei. De aceea, nu i place să fie deranjata sau întrerupta din activitatea ei. Își simte timpul, mai ceva ca ceasul londonez sau limbile franceze, pentru că e de multe ori exacta, alteori precipitata, dar asa e toamna, cu bune și cu rele. Cu umbrele care se deschid doar pentru ea, doar pentru amândoi(uă) sau pentru noi toți. 

Ceas, masa, tava

   "  Și e dragoste desculță,

   Când umbla desfrunzita prin mintea mea,

Si eu alerg alene, să mă îngân cu ea.

Și toamna repara în mine, ce altii au distrus

Și e dragoste desculță

Pentru ca aprind in mine

Felinarele dintr-un vis."

Și mereu m-am gândit la mine, m-am gândit la ea, ca la doua oglinzi: primăvara și toamna. Una își reflecta darurile, curiozitatile, alta învățămintele și dorințele, sau poate invers. Ca se mai împrumuta una de la alta. Și a mers pe mare și a mers pe nisip, și a zburat cu gândurile prin toate colturile mintii ei, dar e mereu cu gândul acasă, la noi toți. De fiecare data, viata o întoarce prin toate apele, prin toate izvoarele pentru a-i reda limpezimea și claritatea albastrului, pentru ca chiar și la varsta aceasta, e izvor de inspiratie pentru noi toți. E ca o increngatura verde care nutrește asa de multe în tine sau pentru care aceeași "microb" sa zic asa, aceeași chimie face minuni in tine. In sens figurativ. E greu să te înțelegi cu ea, asemenea ploilor de toamna, e când vijelioasa, când tuna și fulgera, dar se calmează după câteva reprize de descărcare. O recunoști imediat, ea este vremea. Și este ea, când este deschisa, și este ea când este blocată între sentimentele și trăirile ei, dar e mai mult ea când se amesteca cu sufletul ei, cred eu. Câteodată se pierde și ea în propriile trairi, propriile alegeri, dar își revine pe făgașul normal. 

   Mereu o dau din toamna în primăvara sau invers pentru că nu pot rămâne în starea mea. Trebuie să le combin pe amândouă. Poate fi lipsa de ocupație, sa stai și sa observi și sa notezi astfel de lucruri, dar pentru mine, e mentalitatea însăși. Nu pot citi mereu gândurile omului de lângă mine, dar îmi place să le citesc, sa le simt.

  Poate îmi amintesc prea puține lucruri sau multe uneori, poate nu sunt cele mai faine amintiri de pus pe tapet ca altii, dar pe mine ma bucura, dar decât sa fie pierdute într un jurnal și necitite de alții  prefer sa le dau drumul pe net, poate inspira și pe alţii. Poate spun prea multe intimități sau prea multe shituri, dar simt ca asa discuțiile intr-o casă se pierd și mai mult. Poate am uitat ca trăiesc printre rânduri, și poate suntem sau am fost bolnave amandoua de prea multa poezie sau (nesimtire) pentru asa e natura noastra. Nu putem coexista fără să ne simțim una pe alta și ne consumam ca niște penite de scris, pentru care ultima cerneală, poate fi ultima pagina de scris. Dar știm ca mereu exista o vorbă de continuare, o vorbă care nu ne reduce la tăcere, acea vorbă pe care o căutăm una la alta. De parcă ni le-am servi pe tavă și din acea tavă, parca se servesc mai mulți și ne acoperă. Dar noi tot încercăm să ieșim la lumină cu textele noastre, care par a fi sărace câteodată, de prost gust, dar care pentru noi și sufletul nostru conteaza o viata. 

     "E dragoste desculță

Când ai încălțat cuvantul

Si i-ai pus alte porturi,

E dragoste desculță

Pentru ca l-ai ancorat in alte porturi

Sa mențină viata prin cuvânt

Ca printr-un sfant așezământ. 

   E dragoste desculță

Când ne simțim pe jumătate goi

Chiar și cu atâta discuție între noi,

Ne-am obișnuit poate,

Sa le urcăm pe toate,

Exact cum cuvantul face și desface

Urca și coboară ca susurul de ape."

Ce face liniștea din noi, când nu se aude urma amintirilor, care nasc din noi adevarati eroi ai timpului, exact ce fac serile de toamna când se aude doar adierea vântului și foșnetul de frunze. E greu să fii cufundat în liniște, când altii au nevoie de zgomot sa fie, să existe. Dar ce face zgomotul din tine atunci când liniștea e prea puternica face ce vrea el naște furtuna de ganduri care menține mentalitatea omului treaza. Dar oare toamna citește gânduri? Sigur ca da, și le amintește ca și cum le-ar fi scris prima dată, ca și cum le-ar fi inteles prima oară.

    Toamna cu fiecare ediție de a ei, ne invita în palatul ei de cleștar. Iubește sa fie apreciată, admirata pentru ceea ce este si iubește. Nu poți participa la toate zilele ei pentru ca ziua ei e în fiecare zi. Nu-ti cere decât sa o iubești, asa cum e ea, cu toanele ei, cu diminețile ei mohorâte, la care nu ai prea vrea sa participi. Doar nori sunt frumoși. Totodată, cu visele ei și momentele mai puțin bune, dar care o reprezinta în totalitate. Toamna nu aduce în meniu, ceva nou, deoarece e mai traditionala asa, dar timpurile existente ne bucura zilele. E toamna pentru noi toți, atunci când participi.ro, nu e doar o zi de nastere, ci acțiunea în sine, de a participa la cele mai frumoase evenimente. Poate nu te-ai gândit, dar poate ai cautat mereu un portal, prin care sa-ti poți asigura cele mai frumoase invitații la cele mai importante evenimente și zile ale toamnei și primăverii și nu numai. În sufletul omului poți pași desculț și cu grijă, fără sa lași urme de îndoială. Nu poți da petrecere în sufletul ei, dar poți realiza cele mai faine invitații pentru evenimente precum aniversare, botez, nunta sau majorat cu participi.ro. Site-ul care îți conferă o alta experienta si viziunea asupra invitatiior de eveniment. 

   Îți face cont și apoi în 5 pași simpli, creezi invitația și link-ul evenimentului propriu zis. Atât de facil și la indemana oricui. Chiar dacă invitația pe hârtie nu s-a învechit, poți alege o invitație mult mai personalizata și mai moderna. Ai cele mai faine instrucțiuni ca si ghid și modele de invitații pentru un eveniment reușit.