My wanted place

Multumesc pentru că exiști în stilul asta, în forma asta, de a reprezenta ceva pentru mine. Mi am uitat adesea "Multumesc-ul" pentru câteva rânduri mai pompoase. Am crezut ca eu ăsta, rezolv niște probleme mai vechi de munca, evident. Numai la birou îmi sta capul, chiar dacă se apropie vacanta de iarna. Nu mi am permis sa mai scot alte cuvinte din buzunar, de când atunci când pe un "Mulțumesc" am plătit toate cuvintele din lume. Mi-am petrecut atât de mult timp pe la birou, ca să vad ca timpul meu pe acolo era bine calculat, bine indexat în site uri și publicații. Intr-una din zile am început sa rulez aplicatii în care îmi desfășuram activitatea. Era o zi de miercuri pe la 11:11. De ce am fixat eu privirea la 11 si 11, asa mi a venit, îmi place treaba asta cu frecventa anumitor cifre. Cifre pe care alții le-au calculat gresit cu un calculator de birou în clipa în care am considerat ca "Mulțumesc-ul" meu înseamnă multe vizualizări și cifre. Din ...

E cafeaua de ultima ora, pentru că a început sa-mi placa despre episoadele ei depresive, pentru că a început sa-mi placa modul în care ma simt turnata în ceasca zilnic. E cafeaua de ultima ora, pentru că s-a dat ceasul inapoi și eu nu mai am putere sa-l dau înainte. Îmi dau seama, câte cafele de ultima ora, am ratat de fiecare data când zic ca e ultima cafea , pe care o mai apuc pe ziua de azi. E cafeaua de ultima ora, pentru că e făcută de niște mâini dibace și ma simt asa anapoda, de fiecare data când trebuie sa ma mai înec în amarul ei. Am risipit clipa după fiecare inghititura, pentru că m-am uitat de fiecare data la ceas și indica alta ora, alta ora pe care nu o mai pot simți încă o dată. E ca la știri, ii prinzi momentul știi ce se întâmplă, dar dispare și efectul odată cu ea. Ne-am avantat ca nebunii, pe urmele aromelor ei, ne-am vindecat pe anumite părți, dar am rămas bolnavi despre ea. Despre ea și a ei, efervescenta pe care nu o poate schimba nimeni. Nu-i poate sc...

Intr-o mare circulație a informației, noi suntem în prim plan. Lumea e un du-te vino, pe care nu stim mereu sa-l întoarcem pe făgașul normal sau sa-i respectam parcursul. Lumea e atât de plina de noi, de noi insine ca am preluat atâtea dialecte de la fiecare cu care am vorbit. De fapt, vorba vine, ca nu poți vorbi atât de multe limbi într-una. Sau poate, da...    Am " dezbracat " tot globul ca sa aflu câte cunosc despre mine, despre noi și în câte limbi. Am analizat fiecare timp, ca nu pot dispărea din mine. Sunt prea plin de mine, de ceea ce sunt, simt, vorbesc, exprim în toate limbile Pământului. Am aflat ca am un suflet în romana, o "heart" in engleza. Am aflat câteva rețete de "gateaux" în franceza si multe altele. Dar nu mi-am putut imagina ca aș putea vorbi cu cineva 1 :1 pentru că mi a plăcut accentul lui nativ, fie el masculin sau feminin.    As fi preferat sa înțeleg mai dinainte câte variante si câte discuții poti avea cu un străin, d...

Cu toti, avem pe acasă căni  care mai de care mai aspectuoase, mai originale, dar una singura sau mai multe ne-au spus povestea, pe care vrem sa o auzim la k ceasca de ceai sau cafea infernal de aromata. Acea cana, pe care uiți sa o mai lași din mana, pentru că e cana după care au suspinat toți, atunci când au vazut-o. Atât de dulce, atât de la locul ei, cu formele ei concave cu o conturul ei desăvârșit. Mi-a plăcut mereu sa sorb picătură cu picătură din cana mea, fin preferata mea de fiecare dimineață, pentru care zorii mai toarnă puțin suspans pentru care timpul mai înoată preț de câteva clipe cu aroma cafelei.    Eu nu mai știu unde mi am pierdut glasul, decât atunci când am descris- o pe ea. I-am furat cuvintele de pe buze, din pântec și le-am asternut pe foi, în locul ei.Poate a fost corect, poate a fost greșit, dar inima mea are o frecventa pe care nu o pot uita atât de ușor. Pentru ca e cana pe care nu o poți lăsa asa ușor din mana. La fel si cu inima, avem nev...

Mi-ai fost pansament pe rană, atunci când rănile dureau mai mult. Poate mi-ai lăsat și cicatrici, dar ai încercat sa le acoperi duios fără să se vadă urmele trecutului. Nu știu de ce am ales ca pansament grija, pentru că șiu că undeva un interior e atât de fragil, încât dacă îl fărâmi în bucăți e precum o vază chinezească din mii și mii de cioburi sfărâmate lipite la loc. M-am ales cu o grijă în plus, de când am aflat că pansamentul mi-a fost cel mai util în perioada în care durerea nu făcea casa bună cu amintirea...unei zgârieturi pe suflet.          Era intr-una din zilele de miercuri sau vineri din orarul nostru de școală. După multe ore de studiu, ora de sport venea ca o breșă de respiro, ca o pauză binevenită în programul de curs. Cu echipamentele la noi, ne schimbam în sala de clasă sau la baie, fiecare cum prefera, factor fiind rușinea. Dacă la școală aveam tricoul alb si trening normal, la liceu, tricoul era albastru. Doamna de sport ne pregatea dina...

Eram în microbuz, când cu urechile ciulite, mai ceva ca un pui de bichon, am tras cu urechea, la discuția unor doamne despre deschiderea celui mai nou salon din Oradea și anume: Pet Cochet ..am plecat cu descrierea mai departe și am aflat că patrupedele au un nou motiv de a avea Lăbuțe Fericite.      Grija pentru feline a apărut din intenția noastră de a le asigura un climat confortabil și totodată fericirea patrupedului de a fi îngrijit și tratat corespunzător.  Orele pentru mine sunt exprimate în Lăbuțe Fericite    "Am fost prietenul tău pentru multă vreme, am observat grija și protecția, pe care mi-o porți. Dacă aș fi fost uman, mi -ar fi plăcut să înțeleg intenția fiecărui gest, un mod de a fi mult mai aproape de sufletul meu de câine.    "Mi-am dat seama ca am benefeciat de un răsfăț de patruped, din clipa în care ai ales să-mi oferi și mie din timpul tau prețios. Șii ca orele pentru mine sunt exprimate în Lăbuțe Fericite. Avem ...

Cândva am învățat că gestul contează atâta timp, cât este făcut din inimă. În articolul de astăzi, ne vom strecura și stabili preț de câteva zeci de cuvinte în inima Italiei, unde gestul simplu devine o bucurie mare.    Inspirația mea va parcurge filele unei cărți și va ajunge direct în inima mea culinară.. mă tot gândesc ce să fac cu aceste gesturi multe (de sărbători) care nu mai înseamnă mult pentru mine. Mă simt sărăcit(a) precum vitrina unui magazin sau fereastra unui vitraliu, din care copii sau sufletele tinere au scos cele mai frumoase culori, cică erau la ofertă. Eu i-am privit și nu am zis nimic, ei cică trebuie să profiți la timp, că se sterge timpul din tine și devine ultima ninsoare din an.. Eu le-am spus că sunt mai bătrân și că nu am timp de dinastea, dar ei să-mi explice cum stă treaba, când nu știu, că au dispărut degrabă. Asta o fi, magia sau farmecul tineretului din ziua de azi. Te lasă fără cuvinte. Pentru că le iau ei pe toate. Dar eu simt că m...

Cartea care nu exista încă sau care nu s-a inventat, ar putea costa mai mult sau mai puțin decât valoarea cuvintelor din ea. Cartea de buzunar este cartea care valorează toți banii, deoarece incapsuleaza atâtea intr-un spatiu atât de mic și știe de mica de pierderi și câștiguri. Cartea de buzunar : "Tabloul de matase" este despre o inramare a unei povesti care te intorce în timp, privind acel tablou,  trăiești finețea momentelor și a detaliilor. Dintr-un prezent, intr-un trecut cu amintiri răvășitoare.   I. Lacrimi de matase     E trecut de ora 14: 00, timpul parca secera orele, iar clepsidra inversează polii magnetici. Uneori, e mult prea târziu sa înțelegi frecventa timpului, când tot timpul tău a fost un joc, pe bani mărunți. Am plecat cu resursele tale, intr-o alta perioada, ca intr-un portal, pentru care timpul nu a fost decât un martor cheie. Mi-am retras investițiile  atunci când nu m-am mai simțit dorit sau am simțit ca nu ma...