Jumătatea mea mai bună... ce afirmaţie!

Jumătatea mea mai bună...mereu ai fost, chiar și când paharul era aproape plin, eu l-am redus la jumătate.

Jumătatea mea mai bună nu ţine cont doar de loc și pozițiile în topuri. Fiecare ne dorim una lângă noi.

Jumătatea mea mai bună nu are mereu gen, poate fi feminină sau masculină, dar și neutră. Prea se implică în toate.

Jumătatea mea mai bună, o poţi întâlni la fiecare jumătate de ceas sau de oră. 

Jumătatea mea mai bună e chiar calitatea sau defectul care îmi adaugă o jumătate în plus sau una în minus, la capitolul complimente.

Eu, la rubrica jumătăți cred că stau cam prost. Ori umplu, tot paharul ori pun mai mult peste. De fapt, jumătatea e cel mai bun echilibru. Jumătatea mea mai bună e cel mai bun adaos.

De multe ori, când crezi ca ţi-ai găsit jumătatea mai bună, acel echilibru te zguduie precum un cutremur. Nu e bună la toate, cum ai vrea tu, dar e jumătate din tot ce ai sau mai mult decât atât.

Jumătatea ta mai bună, e atunci când cred că am găsit ceva mai bun la tine sau la mine. 

       Jumătatea mea mai bună, mereu a ţinut locul cuiva, chiar și-n topuri. Mereu a fost acea voce, chemarea că trebuie să fiu aici sau acolo pentru tine. 

Jumătatea mea mai bună mereu ţi-a purtat de grijă în zilele cu nori sau în lipsă mea. 

     Îţi dai seama dintr-o jumătate, nu poţi rupe mai mult, deoarece ajungi la sferturi. Nu e ca la felia de pizza, să muști tot mai mult din ea, să o faci mică pentru tine. 

    Jumătatea mea mai bună poartă mereu haine diferite, pentru ca tu să te bucuri de alt conţinut de fiecare dată, dar pentru asta trebuie investiție. 

    Jumătatea mea mai bună are mai multe taxe din care se rupe mereu, ceva la mijloc. Mi-e mi se rupe să tot fiu mereu acea parte bună la tot, pricepută la toate și utilă la toate...cred că sunt utilitatea marginală. 

      De fiecare dată la școală, chiar si-n viaţă, am încercat să-mi trimit jumătatea mea mai bună, pentru că pe a mea, o desconsideri. Acea versiune "MAI BUNĂ", evident pentru tine, pentru care eu muncesc zile și nopți, chiar dacă nu sunt neapărat vedetă. 

       E dificil, să fii mereu acea jumătate, care îţi lipsește, dacă ai văzut mereu plin paharul de vin și proporțiile cu sănătatea s-au schimbat. E dificil, să ţii loc pentru doi, la bine, la greu, cât și la nevoi. 

      E dificil să fii acea jumătate mai bună, când toţi sunt cu întregul, totul, dar nu acea JUMĂTATE din ÎNTREG. Jumătatea ta mai bună te poate vedea cu alţii ochi. A mea, nu știu unde e sau unde s-a pierdut, cred că e în fiecare dintre noi...chiar și pe stradă, se plimbă și zâmbește la oameni....asta dacă poate. 

      E dificil, să fii mereu acea jumătate mai bună, când se fac întreceri de care pe care sau cine le cine cunoaște mai bine în cărţi, în relaţii sau la altceva. De parcă, ar fi mereu o competiție pe premii și mize. Dacă jumătatea stă la mijloc, de ce mai există extremele? Să fiu trasată din stânga în dreapta, ca să ce? Să nu mai fiu jumătate, ci linie sau cerc. E greu să liniezi sau să încercuiești mereu ceva, ce n-are sens pentru alţii, dar pentru tine, da. 

        Jumătatea mea mai bună e acea, care îmi acorda TIMP și SPAŢIU, să fiu eu...timpul și spaţiul au alte JUMĂTĂŢI, DAR DE MĂSURĂ. Timpul se înjumătățește, spaţiul se reduce, dar eu trebuie să reprezint TOTUL în această suprafață de metri pătrați.

      Pentru tine, cine e jumătatea ta mai bună și ce reprezintă pentru tine? O felie, o bucată, o doza de ceva etc?