Când își ia munca pe teren, vacanţă? Sper că, n-am greșit termenul!

Când își munca de pe teren, vacanţa? Nu știe nici ea, darămite tu! 

Când își ia munca de pe teren vacanţa? Aproape niciodată, deoarece e o muncă măsurată și cuantificată în timp și bani. Munca de teren, cred că e sinonimă cu a fi un bun observator și notificator. 

        De a lungul timpului, am tot primit întrebări, dar am și oferit răspunsuri, de la cele mai bune la cele mai proaste și banale. Știu, există momente când cad prost, dar tot eu îmi dau seama, oricum știu să comenteze alţii degeaba sau aiurea. Una dintre ele, sună cam așa: "Tu ce faci sau cu te ocupi?" raportată la propria persoană. Nu o primesc mereu, dar și când o primesc, să vezi valuri de reacții, care nu pot fi reprezentate nici prin emoticoane. 

      Cine să înțeleagă ce faci, dacă stai mai tot timpul plecat sau pe drumuri, din prisma meseriei sau a ocupației? Doar ești prestator de servicii, nu altceva și lucrezi pentru cineva sau alte persoane.

Dar tu, când stai întins pe plaja, cu sucul în mână, ce faci, nu-mi spune că muncești sau muncesc alţii pentru tine! De când ţi-ai luat angajați? Și dacă ţi-ai luat, cine e obligat să fie disponibili pentru tine? Ah.. doar pentru că-i plătești bine și ATÂT?

        Eu, mai mereu când sunt în serviciul cuiva sau mă ocup cu ceva, trebuie să zic că sunt în deplasare, pentru a merge undeva, să lucrez de acolo...gen, la mare sau la munte sau de oriunde. Însă, eu în majoritatea timpului lucrez de acasă și asta, cam supără pe mulţi. Na, nu sunt condiţii ca la mare sau munte sau de lux, cum preferă altele, dar sunt condiţii bune de lucru și optime pentru un freelancer. Faptul că aleg să studiez, să învăţ sau să mă documentez de acasă, face notă discordantă între mine și alţii. Faptul că alţii au acces la alte materiale e altceva +alte relaţii de imagine și comerciale. Dar așa, e cu ăstea sus puse, cred că se află pe raftul de sus...cred că le-au trebuit ceva tocuri, să urce până acolo, pardon cm. 

         Mulţi spun că trebuie să mergi în viaţa ca orbul și să vezi doar ce trebuie..."Ce trebuie ăsta", are o grămadă de valenţe și oscilații...dacă am fi toţi ce trebuie, măcar odată. Dar și când ești ce trebuie, o dai în bară....ca orice șofer, dar eu, nu...că sunt pieton, ce scuză bună. Dar ce te faci, când ești inclus în grupul ochelariști și vezi viaţa prin lentile și cu alt filtru? Alţii zic, că pentru tine pare roz deoarece pentru tine a fost mereu altfel și au ei, o pată pe tine, ca de obicei.

       Ce-mi plac cei, care călătoresc în interes de serviciu și nu-mi zic nimic. Eu nu le cer nimic, nimic din ce nu-mi place sa-mi cer mie. S-ar putea, ca mereu trebuie să te ai bine cu x și cu y, să ai relaţii, dacă nu dispare toată schema. Iar eu, cum nu sunt cu schemele, ci mai mult cu reprezentările. Nu că eu, aș reprezenta ceva pentru cineva, doamne ferește, nici nu trebuie sa exist pe faţa Pământului.

       Munca pe teren, oare nu are ceva în comun cu ACASĂ? Viaţa în termeni de muncă, s-ar zice că e grea, că nu știi ce faci cu ea. De parcă, ai știi ce faci cu restul sau cu lumea ta, dar încerci și tu, să meargă treaba. Și iar intervine întrebarea: "Dar ce faci acasă?" Acasă vine la pachet cu treaba, deoarece acasă e locul în care stau. Pentru tine, ce reprezintă ACASĂ, locul în care îţi bagi ceva, locul în care te întorci sau locul în care te simţi, ca și vizitator? 

       Pentru mine reprezintă TOT, deoarece de ACASĂ, am plecat, chiar dacă unii dintre noi, am mai copilărit si la ţară. Mulţi dintre noi, au venit la oraș, să-și găsească un scop, un rost în viaţă, să-si întemeieze o FAMILIE și cele ce mai urmează... 

     Dacă pentru majoritatea suntem la fel, de ce o căutăm pe AIA diferită? Dacă majoritatea suntem la fel, de ce căutăm DOAR NOI, să avem oportunități și beneficii? Deoarece știm ce înseamnă să nu avem și să muncim pentru ASTA, nu doar să cerem.

       Dacă tot suntem încadraţi în aceeași oală, de ce nu discutam la fel, de ce avem același limbaj de lemn, care nu mișcă nimic în noi? Pentru că prea ne-au durut unele și altele, în timp ce pe alţii, i-a durut undeva, pe românește. De ce trebuie să fim noi, mereu de vină și să purtăm bagajele altor generații, care nu înţeleg SCHIMBAREA și alţii o prea înţeleg, dar se folosesc de ea, precum de un OBIECT DE UNICĂ FOLOSINŢĂ. Pentru că, așa au fost învăţaţi, să utilizeze o dată și să arunce, că și cum te-ai spăla pe mâini de ceva murdar.

      Când să ai timp de TINE, când viaţa ţi  se derulează prin faţă și trebuie să alegi să pui la ceva stop. Că e deja prea MULT, să stai să-i înţelegi pe alţii, dincolo de ecrane, în loc să-ţi bagi picioarele în ea. Dar problema e că nu prea sunt genul acesta. 

    Munca pe teren e văzută că ceva serios, dar ce înseamnă a fi serios pentru tine? Ca să muncești pe teren, ai nevoie mai întâi de TINE, apoi de OAMENI. Munca pe teren, presupune mai întâi inițiativă. Pe teren, poţi fi, pieton, șofer, angajat, voluntar sau pur și simplu, un observator la trafic...dar pentru asta, ai nevoie de perechi de ochi și de ochelari. Iar de aici, și problemel care apar. Numai alţii se plâng de probleme, noi, nu avem voie. Să fii purtător de ochelari, se pare că reprezintă o problema în lumea asta, chiar și atunci cănd te angajezi. Deja, ești văzut cu alţi ochi buni sau răi sau filtrat altfel. Puncte forte sau tari. Dar de ce, trebuie eu sa dau mereu explicații, pentru ceea ce fac, în loc să-mi văd de treaba mea?

       Munca pe teren se vede cel mai bine, atunci când orașul e în șantier. Atunci munca poate fi văzută cel mai bine, chiar are cele mai bune cadre foto... dovezi practice, nu doar teoretice. Ca pieton e ușor, să iei orașul la pas, mai greu cu drumurile încurcate ale șoferilor, noroc cu felinarele și cu Luna, care ne mai luminează calea. În rest, nici unul, nu știm ce facem...nu avem nici o direcţie, nici un cap...ne ducem cu valul, de parcă marea s-a mutat la oraș. Marea agitaţie și marea acoperire de zgomot care creează disconfort pentru cetățenii acestui oraș...

      Munca pe teren implica munca pentru tine și munca pentru alții. Munca pe teren poate fi ușor narcisistă și consumatoare de resurse. Mulţi dau cu gura și nu contează faptele. Alţii demonstrează cu cuvintele și aduc dovezi. Eu cu ce mai pot demonstra când lumea mă face sau mă dorește MARE, dar mă face MICĂ, atunci când îmi ia din drepturi și nu-mi respectă punctul de vedere. Cu sloganul: "Ca tine, am văzut multe, dar ca mine, nu. Ești sigur(ă) de asta? Deci, unde e clasa de mijloc aka tinerii unui oraș? Au plecat toţi la mare, să-și facă relaţii și fiţe, dacă nu le-au aveau deja prin buzunare și nu le-au expus. Dar pe mine, unde m-am pus? În America Latină :)) dar eu, de ce nu? De ce mereu, mă abandonez muncii, în detrimentul distracției...pentru că nu știu să petrec. Eu îmi "petrec" mult timp, făcând ce-mi place și iar se înţelege greșit ocupația, scuzaţi nu e înregistrată corect.

       Munca de teren implică observație și determinare...și deplasare. Eu, dacă merg la mare sau oriunde aș merge prezint lumii, o fărâmă din ce-mi place mie sau din ce văd eu....tu, poţi să dai deja SKIP, știu că nu te interesează cèea ce postez eu sau pentru ți sunt nimicuri sociale... dar și acestea reprezintă ceva, chiar dacă nu pentru tine. 

      Ca să reprezinţi ceva pe teren, ai nevoie de haine, nu din ultimul război mondial, de zici, ca te-au ciurit câini...că așa impresie creezi, ci haine de stradă...decente. În viaţă, te poţi comporta oricum, nu contează că ești gol pe dinăuntru, dacă te pozezi dezbrăcată deja devii virală pentru un post bine plătit. Așa îţi găsesc ei, un loc de muncă...dacă nu știi, să faci nimic altceva, la aia nu te pricepi, la cealaltă, nu...de parcă ei, s-ar pricepe la toate.

      De aceea, la MARE, e bine să rămâi COPIL, că ai și pachet cu beneficii, chiar și tort, prăjituri. Dar nu mai știu, cu încadrările și schimbările ăstea, care cum mai e și la ce vârstă..că nu le ţin eu, evidenţa la masă sau la cazare. Eu, mai mereu am încercat, să mă încadrez bine, chiar și-n poză sau să dau bine...viaţa te încadrează prost, deoarece nu prea știe rolul...așa că nu mai bine te prostești, ca să dai bine la cadre...că de serioasă nu te ia lumea, decât în căsătorie. 

       Mulţi căutăţi distracția, dar ea a dispărut de acasă, chiar și de pe masă. Unde o fi plecat? Cred că la altă casă. Plătiți pentru niște lucruri, pe care nu le-aţi avut niciodată, dar le reproșați la alţii că nu le au? Dar voi, le aveţi pe toate sau sunteți repetenți la lecţiile vieţii, dar se pare vă pricepeți la copii. Bun și asta. Altceva, mai știţi sau aţi uitat și gramatica?

        Eu, ce sa mai caut decât un teren bun, să mă așez, ca în FarmVille. Tu nu știu, ce cauţi, că nu prea te așezi decât la casa altuia sau nu știu ce să zic despre tine. Nici eu nu sunt așa așezată sau ordonată, dar mă strădui, să fiu. Dar eu, am deja o casă, în care mă simt ca acasă, doar că îmi prea pleacă de aici, multe gânduri, șiruri, rânduri de lacrimi către cei plecaţi și neîntorși acasă....pentru că multe DOR, dar DORUL nu fuge, ci ajunge la fiecare. Dar eu ce sunt sau ce mai caut AICI? Sunt momente când mă simt în plus, sunt momente când mă simt redus, epuizat fizic și mental, dar merg înainte, așa e viaţa... dar iar TU, ce mai vrei de la mine, de ce nu mă lași în pace si-ţi vezi de ale tale. Eu mi-am găsit ocupaţie, de care să mă ţin, tu cum ești? 

     Eu am tot încercat să fiu jurnalistul prietenos, în căutare de relaţii, nu știu ce s-a înţeles. Ca de obicei, se înţelege anapoda. Apropo, de ce trebuie să aveţi o persoană, care să vă scuze, ori mai sunteți copii? Mereu trebuie să dai vina pe cel mai mare decât voi. 

     Am ales să fiu un jurnalist independent, deoarece a scrie despre oameni este o muncă, bine plătită sau nu. A fi jurnalist e un cuvânt mare, pe cartea de vizită. Eu încerc să exist, să supravieţuiesc în jungla de cuvinte. Mi se iau cuvintele, mi se trag la xerox, ca să se reproducă o copie fidelă. Dar cuvintele mele zilnice, ce rol au pentru tine? Ce grad de importanţă? Eu, mereu trebuie să mi le pregătesc pentru tine, în timp ce alţii fac zarzavat din ele. Eu aleg să le împart sau distribui cu grijă sau cum pot. 

     De ce trebuie să am cuvinte pentru fiecare? Deoarece nu am x imagini pe nu știu ce site, pentru că aleg să mă promovez singură, așa cum sunt în social media, în mediul online. 

   Am ales să fiu voluntar(ă) într-un mediu online, în care nu știi ce-ţi rezerva viaţa și nici feed-ul. Cu ce alegi, să te hrănești în fiecare zi, consta porţia ta de bine, de divertisment, de distracție sau de haz. Așa că, orice tip ee conţinut alegi să distribuie, te reprezint pe tine!