Fata de hârtie și abonații la gazetărie
Dacă fata de hartie ar avea o aplicație, s-ar numi my1app ( twitter ) ce înglobează cele 10 legi ale existenţei hârtiei si scrisului, enunțate altfel.
E atât de greu, să-ţi găsești echilibrul când ești doar fata de hartie, asta pănă când nu te botează cineva cu alfa, beta, o...mega image etc. Când te lipești și te desprinzi aș ușor de suport, te numești fata cu lipici. Pici cam ușor, ca nu-ţi poți susține singura vizualizările. Îţi dai seama, atâția ochii pe tine, mai bagi un hidden, sa fii online doar pentru prieteni sau cititori. Partea mai sensibila, vine o data cu atașamentul, foto sau nu. Însă, nu mi-e atat de drag când sunt doar o formă fără contur, schiţată și fără notă de subsol. M-aș lansa la sol, să fac un dublu salt echer, dar membrele mele sunt așa fragile, că deh...ăștia mă vor trasă printr-un inel. S-au șmecherit și ei. Dacă tot e șmecherie, hai cu un ochi pe radio ZU, să te scape de "banii de hârtie" ( datorie ).De la bancnote ajungem la falsificarea de note și uz de fals, dar eu prefer o gamă-n original. Ce să valorifici, când auzi de ultimul leu? ( îl știi pe ăla de la Galaţi? Bun, cam despre asta e vorba).Cam bate vântul prin buzunare, dar tare te bucuri când mai găsești câte unul uitat pe acolo. Ce consolare, până la ziua de avans sau lichidare. Deja, capătă o altă valoare, mu subestima puterea leului, mai ales când crește alocația sau bursa socială.
De la bursă, prin joc de glezne, ajungem la fata de la pagina 5. E o poza de hârtie, de ziar din material reciclabil. Nu știu dacă se reciclează și fetele. Alta în fiecare zi de apariție a cotidianului "Libertatea" Din obișnuință, la aceasta rubrică s-au lansat multe. De la hi5 și give me 5, tot cu Sfântul 5 cucerim audienţa și vizualul.
Tot la rubrica momente norocoase în viață, cu trezitul si plimbarea de dimineață pe la gazetărie, ajungem la concurenţă "Click". Deja, putem spune că ă devenit o manie....de a da premii după principiul primul venit, primul servit. La 3 simboluri identice, apare ideea de câștig. Așa începe "Viaţa Liberă", dar unde să dau anunțul? Toate posturile sunt ocupate și eu, liber profesionist. Trebuie să plătesc și numărul de caractere....de zici că-s porumbelul voiajor ce trimite corespondenţa. Oops, mi-a ieșit de data aceasta.
Un milion pentru primii bani din scris. E o notă bene pentru mine. O trec în carnețel cu notiţe.Tot suntem la capitolul evaluare, vă prezint carnetul de note abonat la "Viaţa Liberă". Nu știu cine dă cu semnătura, dar eu evaluez editura. Ce viaţă liberă, dacă nu ești liber să-ţi dai cu părerea? Măcar pe net, mai schimbi niște impresii, păreri. Recunosc nu am participat la întâlnirile cu cetățenii, încerc să nu mă amestec prea mult politic. Stau în banca mea, cât pot, nu știu în ce mă bagă alţii. La consum....de date, mă refer, că la cifre, mereu las loc, de o virgulă şi...zecimale. De aceea, se consumă mult tuș, cerneală, priviri, scrieri. E un fel de cerere-ofertă. Ce se cere și ce se oferă pe o piață în liberă expansiune? Un produs intern brut.
Fata de hârtie are multe spaţii goale, elipsă și are multe de completat, doar word-ul e cuvântul ei preferat, chiar și-n engleză. Absoarbe foarte multe, chiar și-n timp record, încât înghesuie textul în blank, căutând acel font lizibil și ușor de înţeles: formal sau informal, colocvial etc. Când cerneala se scurge, apar reacțiile fel de fel, încât nici absorbanta( sugativa) nu mai face faţă.
" La ce servesc cărțile, dacă nu ne readuc la viaţă, dacă nu reușesc să ne facă s-o sorbit, cu și mai multă aciditate?". Vă recomand și cartea "Fata de hârtie", de Guillaume Musso.
Nici nu știu, unde să o încadrez, la rubrica pierderi sau angajări. Auzi tu, m-am angajat să.....s-au m-am pierdut printre rânduri și diacritice. Când te lovești de cuvânt, te lovești de toţi "sfinții" literaturii, de tot îi pomenești. Cred că și noaptea sughiţă de la atâtea mențiuni literare. Ce vor să facă ăștia din mine, să recit poezia. Comentariile, după. Mulţumesc!
Revenind la carnetul de note, i-am dat note de 9 și 10, să nu mă stric la vorbă cu ea. Să nu-mi pice altceva de analizat la economic și politic, acolo mai scade nota, că-s bani grei, la mijloc. La astfel, de materii, mă pricep mai puţin, așa că prezența mai redusă.
Unde o găsești pe fata de hârtie? Oficial, printre cuvinte. Unde călătorește? Prin suflete, deseori goale, lipsite de conținut. Oriunde îi este permis, sau legal, nu depășește viteza de reacție, îți răspunde INSTANT. Ilegal devine atunci când se depășește viteza de exprimare și ajung pe alte pagini...publicitare, gen publi24. Scrie cel mai bine din experiență sau de pe teren, când îmi ia notiţe. Recunoaștem se mai pierde în detalii, dar tot ea se mai regăsește pe alocuri.
Fata de hârtie nu are geantă, stă printre dosare și arhive, o recunoști că este indexată printre pagini. Are în bagaj multe cunoștințe și informații, alipindu-se de cei mai mari decât ea. Deţine un bagaj enorm, deoarece cu cât acumulează mintea și trupul devin tot mai lejere în exprimare.
Fata de hartie pune suflet sau inimă, pune amprentă și urmă, ștampile.
Nevoile fetei de hârtie: aliniere la stânga, justify, spaţiu, chiar și de închiriat, când bugetul și perimetrul de gândire devin limitații, consumă mesaje, chiar și multimedia. Fata de hartie are și un jurnal de blah, blah, bla când își uita speech-ul, dar îl regăsește înregistrat aici, unde își găsește motivaţia de la cei din breaslă.Dialog cu sens.Introspecție. Loc tâu e rezervat în inima mea, deoarece nu știu ce se-ntâmplă cu traficul. Nu plătește loc de parcare, deoarece ea are perimetrul ei de hartie. Se desfășoară în aria ei de interes public sau privat, cu taxă la stat, un fel de contribuabil. Nu știu, dacă trebuie sâ vorbim de drepturile de autor, care sunt luate în răspăr de audienţă. Conținut original, care nu poate fi reprodus, decât într-o versiune editată.Cuvântul scris, nu vorbit este taxat? Limite sunt destule, până-n 1000 de cuvinte, dar polițe de achitat, că mi-a expirat timpul, câ în loc de prea devreme, poate fi prea târziu. Știu diferenţa poate fi colosală, dacă vorbim de marele Canion. Pentru mine, prea devreme e să verific calendarul, pentru tine, prea târziu să plătești factura la curent. Una ţine let'so do it, alta de let' s make it. Asemănarea e că vine lunar. A ta, la poștă, a mea în inbox. De, nu te-ai dat pe factură digitală. E roșu pe alb, că e un ciclu cotidian, dar poate fi un sacrificiu, să tai din ceva, pentru a acoperi altceva.
Cum contribuie un autor sau creator de conținut la buget? Prin valoare și substanță. Consistenţă și durabilitate. Niște atribute nerostite pe de rost. Aderență la se cere.
Fata de hartie la sport, e doar o siliformă, o silfidă care mai, că se împiedică de primul avion mototolit de hârtie aruncat în faţă, de prima ţintă ratată până la linia de finish. Eu o ajut să treacă de barem, cu coeficientul de taxare 0,25 per greșeală / cuvânt. Pe teren, circumstanțele se schimbă, devine ea cea din poză, cea premiată, cea aplaudată. Când revine în casa ei interioară, spaţiul se schimbă cu totul. Este ea, cea care nu dorește să fie încă o copie xerox a actului de identitate, ori propria identitate îi joacă feste. Tu, ce faci cu fata de hârtie? O lași să fie murdăritä de cerneala proastă a stiloului sau o lași să-și așeze cuvintele la tine în braţe? O cuprinzi și totuși din ea se desprind atâtea sensuri de viaţă, atâtea mecanisme de înţeles. Ea este cu picioarele pe pământ, dar nimeni nu înțelege cât de puternic poate fi legată de frânghiile trecutului. O constrâng să privească din umbră, dar nu se dezlipește de propria ființă. Rămâne un întreg, chiar dacă alţii o vor jumătate. E cam leneșă la sport, dar nu dă din coate înapoi, aleargă vioi pe cele 7 coline, dar la proba rezistenţă se opune realului. Îi place imaginarul, se agață de el, face un triplu salt echer și ajunge pe cealaltă pagină, cu mister. La proba inele, cred că m-am luat în căsătorie cu scrisul. Datează din vechi timpuri, dar mie îmi trebuie data exactă: unde, când, în ce zi...pierd rândurile cu comorile subterane. Le acoperă alţii cu pavaje, iar eu mai presar sclipici pe ici pe colo, cu al meu skateboard, cu multe cuvinte pe tabela de scoring.
Fata de hârtie se frânge repede... e doar o formă fără contur ce o alegi, de fiecare dată, când ai blank. Și apoi nici bine nu o înțelegi, că-i dai un break. E ca poza de album ruptă la mijloc. Fata de hârtie își pierde volumul, deoarece nu are greutate, ea atârnă greu la valurile vieții. O împăturește frumos și scoţi o barcă, din aceea cu sens și direcție.
Unde o găsim? Care sunt locurile ei preferate? La mare, așezată pe un șezlong, savurând o combinație de cuvinte noi. La munte, într-o cabană, uscandu-se la gura șemineului, după ce a prins-o ploaia, de la ultima ieșire cu cititorul. În online, deoarece mereu îţi dă niște hint-uri, când ai pene de inspiraţie. Fata de hârtie nu e mașina, așa că din stimă pentru ea, nu uita cum o cheamă și cum se semnează, e identitatea sa.
Fata de hartie pune suflet sau inimă, pune amprentă și urmă, ștampile.
Nevoile fetei de hârtie: aliniere la stânga, justify, spaţiu, chiar și de închiriat, când bugetul și perimetrul de gândire devin limitații, consumă mesaje, chiar și multimedia. Fata de hartie are și un jurnal de blah, blah, bla când își uita speech-ul, dar îl regăsește înregistrat aici, unde își găsește motivaţia de la cei din breaslă.Dialog cu sens.Introspecție. Loc tâu e rezervat în inima mea, deoarece nu știu ce se-ntâmplă cu traficul. Nu plătește loc de parcare, deoarece ea are perimetrul ei de hartie. Se desfășoară în aria ei de interes public sau privat, cu taxă la stat, un fel de contribuabil. Nu știu, dacă trebuie sâ vorbim de drepturile de autor, care sunt luate în răspăr de audienţă. Conținut original, care nu poate fi reprodus, decât într-o versiune editată.Cuvântul scris, nu vorbit este taxat? Limite sunt destule, până-n 1000 de cuvinte, dar polițe de achitat, că mi-a expirat timpul, câ în loc de prea devreme, poate fi prea târziu. Știu diferenţa poate fi colosală, dacă vorbim de marele Canion. Pentru mine, prea devreme e să verific calendarul, pentru tine, prea târziu să plătești factura la curent. Una ţine let'so do it, alta de let' s make it. Asemănarea e că vine lunar. A ta, la poștă, a mea în inbox. De, nu te-ai dat pe factură digitală. E roșu pe alb, că e un ciclu cotidian, dar poate fi un sacrificiu, să tai din ceva, pentru a acoperi altceva.
Cum contribuie un autor sau creator de conținut la buget? Prin valoare și substanță. Consistenţă și durabilitate. Niște atribute nerostite pe de rost. Aderență la se cere.
Fata de hartie la sport, e doar o siliformă, o silfidă care mai, că se împiedică de primul avion mototolit de hârtie aruncat în faţă, de prima ţintă ratată până la linia de finish. Eu o ajut să treacă de barem, cu coeficientul de taxare 0,25 per greșeală / cuvânt. Pe teren, circumstanțele se schimbă, devine ea cea din poză, cea premiată, cea aplaudată. Când revine în casa ei interioară, spaţiul se schimbă cu totul. Este ea, cea care nu dorește să fie încă o copie xerox a actului de identitate, ori propria identitate îi joacă feste. Tu, ce faci cu fata de hârtie? O lași să fie murdăritä de cerneala proastă a stiloului sau o lași să-și așeze cuvintele la tine în braţe? O cuprinzi și totuși din ea se desprind atâtea sensuri de viaţă, atâtea mecanisme de înţeles. Ea este cu picioarele pe pământ, dar nimeni nu înțelege cât de puternic poate fi legată de frânghiile trecutului. O constrâng să privească din umbră, dar nu se dezlipește de propria ființă. Rămâne un întreg, chiar dacă alţii o vor jumătate. E cam leneșă la sport, dar nu dă din coate înapoi, aleargă vioi pe cele 7 coline, dar la proba rezistenţă se opune realului. Îi place imaginarul, se agață de el, face un triplu salt echer și ajunge pe cealaltă pagină, cu mister. La proba inele, cred că m-am luat în căsătorie cu scrisul. Datează din vechi timpuri, dar mie îmi trebuie data exactă: unde, când, în ce zi...pierd rândurile cu comorile subterane. Le acoperă alţii cu pavaje, iar eu mai presar sclipici pe ici pe colo, cu al meu skateboard, cu multe cuvinte pe tabela de scoring.
Fata de hârtie se frânge repede... e doar o formă fără contur ce o alegi, de fiecare dată, când ai blank. Și apoi nici bine nu o înțelegi, că-i dai un break. E ca poza de album ruptă la mijloc. Fata de hârtie își pierde volumul, deoarece nu are greutate, ea atârnă greu la valurile vieții. O împăturește frumos și scoţi o barcă, din aceea cu sens și direcție.
Unde o găsim? Care sunt locurile ei preferate? La mare, așezată pe un șezlong, savurând o combinație de cuvinte noi. La munte, într-o cabană, uscandu-se la gura șemineului, după ce a prins-o ploaia, de la ultima ieșire cu cititorul. În online, deoarece mereu îţi dă niște hint-uri, când ai pene de inspiraţie. Fata de hârtie nu e mașina, așa că din stimă pentru ea, nu uita cum o cheamă și cum se semnează, e identitatea sa.
*foto cover: Paper girl, Pinterest.
Pe curând,
Diana
Comentarii
Trimiteți un comentariu