Din aceeași oală, ne exprimăm toţi. Dar în ce măsură?

Unii aleg calea exprimării, alții aleg calea tăcerii. Devenind limitată, exprimarea nu se găsește pe toate drumurile, eventual pe toate gardurile, doar la un popas sau la o șuetă. Tăcerea devine ceva de neatins, mereu supusă, în același ton, pe care aparent toată lumea îl recunoaște. Dar nu, ea poate fi de mai multe feluri.
Când tac eu, vântul șoptește,
Cand taci tu, timpul povestește.
Cand tac eu, ne cautam răspunsuri,
Cand taci tu, vorbește lumea.
Când tac eu, apele murmură,
Când tac eu, timpul ne numără.
Despre una, despre alta, despre ce s-a întamplat cu unii, alţii.. în relaţii de chimie, biologie, aritmetică sau chiar istorie. Chimia a fost, dar s-a evaporat, biologic vorbind suntem din aceeași familie, aritmetic nu ne-a ieșit schema sau ecuația, iar la istorie, s-au încurcat anii.
  Anii ne-au făcut celebrii, dar mai întâi ne-au făcut ţărani. Ne-au făcut oameni în societate, dar mai întâi am avut un rol în carte. Personajul favorit. Ne-au făcut muncitori, dar și relaxaţi. Chibzuiți, dar și îndrăzneți. Rezervaţi, dar și cu-n cuvânt înainte. Hotărâţi, dar și indeciși.
Trecerea anilor, ne-a făcut conștienți, dar și inconștienți, pe alocuri. Odată cu timpul, am aflat și rețetele, furate, împrumutate, transmise prin viu grai, prin povestire sau prin datul mai departe( expresia populară pentru giveaway ).
    Ne-am pus pe gătit. De cele mai multe ori, am improvizat, am inovat pentru o rețetă nouă. Am adăugat sau am scos ceva, ca la matematică, prin aproximare până când ne-am găsit măsura sau unitatea exactă.
   Am vărsat de cele mai multe ori în propria oală, alteori am împărțit frăţește, ingredientele și porţia. Ne-a dat fix, ca la preţ fix sau ne-a dat cu rest. Am luat măruntul, l-am adunat și l-am pus deoparte. Încă, mai există și punguțe cu doi bani, ar spune unii, portofelul de la Profi. Îţi face cu ochiul, când trebuie să mai scoţi o monedă de 50 de bani pentru un nou cărucior.
  Nu întinde mâna, ci mai bine mergi și schimbă un leu, poate chiar Ultimul Leu. Când te-ai simțit, ultima dată norocos, când ai plimbat căruciorul cu propriul copil sau când ai împins, să scoţi banul? Vezi, poate îţi iese și grătarul și micii.
  Din aceeași oală, se exprimă toată lumea, dar puţini sau unii înţeleg. Alţii se fac că nu, sau se fac că-s șmecheri. Poate până ajung în cratiţă ca felul doi.      Nici nu apucă desertul, la ce foame au. Mancarea, înainte de toate. Dacă nu ai ce pune în cratiţă, nu trăiești. Mai bine zis, nu te saturi, că ești tot mai mereu, hungry, zis în engleză.

     Cuvânt cu cuvânt, ajung până la tine, dar tu mai că mă mănânci, înainte să deschid gura sau să vezi meniul, adică ce-ţi servesc...la tavă sau la cuptor. Nici nu aștepți tonul sau cuvântul, că te bagi cu replica ta. Cine-s eu, să-ţi spun, un alt fel de pește înghițit ca în operă. Se pare, cât timp am stat pe întuneric, cu lumina stinsă, mintea n-a dormit, ci a gândit continuu, precum o zornăitoare.  Important că a ajuns la tine pe masă. Felii, conservă sau la borcan, nici o masă fără pește, acest principiu nu se aplică mereu în cazul meu. Eu o dau cu tonul, că e mai eco așa, dar cui să spun că gusturile nu se discută sau se discută în liniște. O fi obișnuit peștele cu ape repezi, dar eu cred că sunt de apă dulce. Pe cât posibil, mi-au plăcut, apele liniștite, fără turbulenţe și alţi factori petarbatori. Dar cam atât despre pește sau nu.
    Apropo, nu se vorbește cu mâncarea-n gură. Dar cine să mă prindă în această ipostază, decât o cameră, dar nu s-a întâmplat prea des. Deci, nu e stres. Nici eu nu stau cu ochii, în gura altuia, să fim serioși. Să-i număr măselele sau să i-o găsesc pe aia de minte? Deocamdată, am de numărat altceva. Zile și nopți senine și cu lună plină...că de curcubeu în cerul gurii, m-am plictisit. Tot cu reclama la Skittles, parafrazând o expresie celebră:
      "Girafa nu poate ajunge la struguri, că vede mai sus de ei. Un fel de #abovethesky. Cât de riscant e nu știu, dar gât lung de girafă, tot îţi trebuie, să scuturi norii de bomboane colorate." 

Dacă am pune în aceeași oală, am fi de aceeași culoare sau mă înșel. Cred că aroma fructată diferă, cu toate că, eu le prefer cu ciocolată si fistic. 

Din ce ne servim? Din porţii sau postări.

 Porţia ta de mâncare, porţia ta de cultură, lecția ta de alfabet. O postare pe zi, ne ţine la regim. Cu linguriţa sau cu furculiţa. Ce ne pune în mișcare, rotiţele? Antrenarea și motivaţia zilnică. Oare ar trebui să vorbim despre porţia de citit sau postarea motivațională?

 Și până la urmă, de la ce pornim și unde ajungem? De la litera de lege la ceva NORMAL? De la un Z.I.L.N.I.C temporar, la unul permanent sau asta e doar antrenamentul de la 5 AM. 

     Ceva fain și simplu. De la cea mai cunoscută faină, până la cel mai simplu aluat. Structura și compoziția, ne vin natural. Eu mă hrănesc cu tine, tu îmi ești ALIMENT, SUPLIMENT și INLOCUITOR. Ești pentru ziua de mâine dator, cu ceea ce oferi azi. Pentru puținul dat, pentru multul dat, rămân datoare pe hârtie, sau ţărănesc, pe caiet. Le scriu, ca să nu le uit, pe ale mele pastile de suflet, la ora exactă. Atunci, se formează timpul și uitarea, dar nu Alhezeimer. Acolo trebuie să-i întrebăm pe bunici sau pe domnul Trandafir. 

    Ochii, îmi sunt atârnați de nesomn, de gândit și prea multe iluzii deșarte, vorbe care dor. Clepsidra timpului se va întoarce sau va alege să ne rarefieze în continuare. 

   Aștept nava spațială să-mi primesc porţia de bine, aerisită și proaspătă. Eu respir, ca să trăiesc. Ingurgitez. Mestec. Amestec. Mă mir. Exist într-un plan perplex, diagonal. Nu știu cuvântul în câte părţi egale se va sparge și ce va ajunge la voi, dar sper ca viteza luminii să le distribuie pe fiecare.

 Apropo, când trântești oala cu conținut în faţa tuturor, ce așteptări ai? Te mai interesează, modul de prezentare, decorul sau te apuci să înfuleci, pe repede înainte fără să mai zici nimic, că n-ai CE sau n-ai STARE? Au sărit cioburi din ultimul "Mulţumesc", din ultimul "Te rog" sau "Mai...vreau încă o porţie". Unde mai este EMOZIA? A fost savurată prea din prea plin și i s-a uitat gustul și aroma sau artiștii, de abia acum i-au dat de gust?