Cum te porti cand uiti sa te porti ca si tine, cu Craft Mystic!

Cum te porti, cand uiti sa te porti ca tine? Cauti prin buzunare niste indicii, poate te ai uitat pe acolo, dar nu e. Nimic care sa aminteasca de tine, cum ai fost, cum n-ai fost, macar o poza. Dar nimic. Poti privi la nimic si sa te intrebi de ce nu se schimba in ceva? Astepti mult si bine sa faci dintr- un lucru ceva si tot nu iese cum vrei tu. Dar dintr-o jucarie poti face ceva? Poti face o școală, poti face un concert, poți face un teatru de idei. Îmi place timpul, cum ne arată regulile de joc, sa ne infruntăm temerile și să nu privim înapoi. Jucaria iti e prieten, atata timp, cat simti ca te reprezinta, ca iti personalizeaza visele si gandurile. Dupa aceea, ajunge intr-un sertar vechi si ponosit, asa facem si cu copilul din noi, dupa ce ne-am plictisit sa ne tot jucăm cu el si sa nu ajungă să ne reprezinte personalitatea, idealurile. Dar la un moment dat, il lasam in camera, in care parca si gandurile si ideile incep a prinde contur pe pereti. E universul lui, universul copilului care nu pateaza ceva din tine si scoate petele cele mai frumoase si le posteaza pe peretii, ca tu să stii ce alegi sa porti: imprimeul copilariei tale. 

     Oare ce iti va placea sa porti, ca sa te arati lumii, asa cum te vrea imbracata, asa cum ai pictat in suflet sau pur si simplu, esti random pentru ca si gandurile copilaresti vin asa de dezorganizat pe tablă. 

   Visez la fiecare jucarie seara de seara

Sa le strang in brate si sa uit de grija,

Ca multe dintre ele, parca ca mi se afisă,

Intr-o lista, si cu mine, parca unele se duc,

Se mai evapora din fumul greu ce le acoperă.

  Visez la fiecare jucarie in fiecare seara

Sa le strang in brate, ca pe niste prieteni de o seama

Care a mai lasat grijile deoparte pentru o noapte, doua, trei,

Dar oare privite prin sticla, devin vise de mai multi lei,

Pe care sa le consum sau sa le port in buzunare pana expiră.

Ca multe ma mai miră, visez la fiecare concert si gandurile mi se desira sub aburii de alcool sau e doar o iluzie de moment.

Traiesc prezent, absent, cu inimile prinse in joc si sa ma simt prezent-absent, visator-coerent.

Dar si traitul asta, ma face mereu sa bat la usa copilului din mine, sa intreb daca timpul e propice sau nu, pentru o reintalnire. De fiecare dată, cand m-am intalnit cu mine, am avut ceva de invatat, de observat si de luat aminte. De obicei, vizitez ruina din mine, sau ce ramane din fiecare ocazie in care ma deschid altora si ei culeg ce-i mai bun din mine si ma lasa goala, precum o cutie in care nu mai merge cheita de intoarcere sau poate merge dacă fortez putin nota de inceput. Cum sa incep cu tine, copile, care ai devenit adult, cum sa-ṭi povestesc despre tine la anii astia.

   Daca nu ai invartit lumea pe degete, cat ai fost mic, poate vei reusi ceva de pe acum. Multe au stat la un click distanṭa de tine sau la cateva rafturi pline de carti, jucarii si cele mai cele jocuri. Si tu ce ai ales? Telecomanda, ca le poti comanda pe toate. Dar nu toate au butoane sau senzorii, dar cu siguranṭă, le putem atinge stimulii creativi. Despre stimulii creativi, vom atinge in continuare note sensibile sau grave. 

   De aceea, neincrederea de sine imbraca mai multe forme, ca si cea a dezechilibrului interior. Prin urmare, azi e despre energie si recuperarea ei, chiar dacă la momentul scrierii acestui articol sunt cam pe low battery, sper să mă pot încarca pe parcurs.

    Deci, cum te porti, cand uiti de tine, de versiunea ta la care tinzi sau ai vrut sa ajungi de mic copil, dar care pe parcurs si-a schimbat coordonatele. E usor să privesti in oglindă, si sa astepti raspunsurile, dar raspunsurile nu vin intotdeuna de la ea, ci de la partea ta launtrică. E greu sa pui in practică, sau să te accepti asa cum esti si pui in lumină acele elemente care te fac altfel, te fac altfel in ochii celorlalti. Dar in ochii tai cum esti, cum te vezi? Oare asculti inima sau parerile celor din jur? Oricum ar fi, necesarul de energie scade datorita acestor framantari sufletesti si nevoia de a avea o baterie externă cu tine.l, creste.

     Dar mai mult si mai mult, nu ai dori ceva sa porti intotdeauna cu tine ceva care să reprezinte energia feminina din tine? Poate da, poate nu. De aici, se ocupă Craft Mystic. 

   Imi deschid inima si sufletul si cu toate astea, ma simt invaluită de dragoste si afectiune, pura energie din mine, se manifestă. Nu oricum, ci prin mine...dar nu e de ajuns, caut solutii si dincolo de mine, si am gasit ceva de care să ma agăṭ, copacul vietii, prin care cu ale lui ramuri mă inalṭă si mă protejează. Dar oare e de ajuns? E o inima care bate si o mantra care se aliniaza cu cele 7 chakre si care se luptă să rezoneze impreună. Tu ti-ai gasit calea?

   Cand te intalnesti cu tine, e ca si cum ai avea acces la un portal, cu si dincolo de tine. In care esti marginit doar de limitele tale sau propriile tale convingeri. Luna e amanta mea, deoarece imi arata atatea parti vazute si nevazute ale ei. Atatea mistere si cai nebatatorite de ea, oare chiar ea imi va lumina drumul? Sau eu o voi pune intr o lumina bună? Oricare ar fi calea, e presarata cu energie si cristale. Oare te cate ori trebuie sa ne privim, ca sa ne dam seama ce forma de energie pura oglindim in oglindă? De zece ori, de sute ori si tot ne oprim la numarul șapte, deoarece el e deschizator de drumuri, e potenṭator si conducator pe cararile vietii. Poarta-te ca si tine si vei deschide multe usi in drumul tau. Simtindu-ne, ca niste jucarii vechi si ponosite, fara baterii, simtim nevoia sa ne revitalizam corpul si trupul. Sa-l readucem la viata, prea a stat la stadiul de hibernare. 

  In orice anotimp sau stadiu de viata, energia creatoare se manifesta, asa cum stelele se aliniaza pe cer si formeaza linii perfecte. Defectul lor e faptul că se continua armonios pe tot spatiul creat. Iar cand uiti de tine, se intampla sa vina cineva la fix să-ti aminteasca? Acela e instinctul. Sa-ti aminteasca cat de frumoasă esti in toate formele tale. Iar cu fiecare zi, energia abundă in viata ta, mai precis si mai corect, ai liber la creativitate si exprimare.

   Cand uiti de tine, e ca si cum te-ai bloca la un capitol, pe care nu l-ai putut uita sau pe care il doresti altfel in viata ta. Simti să faci cativa pasi inapoi, sa te privesti dincolo de emotii si frici, dincolo de ce ai fost pana acum. Sa simti că evoluezi, ca te schimbi de la interior spre exterior sau viceversa.

    Blocajele creative sunt menite sa ne redeseneze poteca pe care am mers, să ne creioneze din nou prezentul si viitorul cu mici parti din trecut. Toate astea pentru că fiecare etapa are strălucirea ei. Si tu, si noi stim si cunoastem acest fapt si ne chinuim sa le slefuim, sa le facem de poleiala. Dar oare ṭine sau e de efect? Poleiala se sterge, dar ramane acea energie care nu da voie sa se piardă ce ecu adevarat important, relatia cu tine. 

   Asigura-te ca ai langa tine, cele mai bune materiale, pe care le folosi folosi sau la care poti apela. Energiile vin la tine, daca ai si tu inima deschisă sa le primesti. 

    Dragostea ia forma, pe care tu o dai cu mainile tale. Cea la care tinzi si pe care vrei sa o prezinti lumii. Imprimeul tesut in copilarie va cunoaste noi nuante si se va transforma sub ochii tai. Alege Craft Mystic pentru a atinge potentialul tau creator!