Economia privește pe fereastră, dar n-are unde. Peste tot, e închis.
Pe ultima sută de metri, am economisit 30 de lei. Unde mi-am aruncat ultima dată, banii? Pe fereastră, dar nu orice fereastră, ci fereastra de la net. A uitat-o, cineva deschisă. Cum resursele bănești sunt și date de intrare și date de ieșire au cam încurcat sensul și am ieșit mai mult pe minus. Dacă i-aș fi educat, de prima dată, când au ieșit din buzunar, fără voia mea, acum s-ar fi aflat pe podium la educație financiară. Eu credeam că ei ar trebui să mă înveţe mai mult pe mine, deoarece cântăresc mai mult. Au și un caracter valoric, însă cel numerar e mai de la începuturi. Monedele, fiind un mijloc de schimb cuantificabile până în zilele noastre, cât și o balanță de plată. Cât valorezi în valută? Să verific "punguța cu doi bani", să văd cât e de profitabilă. În ultimii ani, am cam lăsat să se adune și s-ar putea să se fi devalorizat suma. Eu sunt mai pe modul economie, nu prea mă aprind repede după cheltuieli impulsive pentru că nu sunt genul. Nici ele, genul meu. Nu ne atragem, nici ca magnet. Poate doar pe card.
Absolventă de studii economice, deţin ceva cunoștințe despre comerț, cu toate că nu e punctul meu forte. Ca și metodă aplicată, încă de pe băncile școlii, economisească bani de pachet, de pe o zi pe alta. De asemenea, și banii de alocație, de la vremea respectivă reprezentau ceva. Un cumul de 80 de lei pentru nevoile prezente. Ce haine de firmă, că de abia reușeai să îmbraci un pantalon pe un picior și să tragi un tricou pe tine. Asta nu înseamnă că erai sărac sau dezbrăcat, poate doar de societate, care nu prea acoperă economia, decât prostia. Astfel, trebuia să strângi mai multe alocaţii, să-ţi poți cumpăra ceva de îmbrăcat sau încălţat.
O metodă de economisire amintită și-n prezent și care mai aduce un zâmbet pe chip este uitatul banilor în buzunar sau în geanta din dulap sau de ce nu, în hainele băgate la spălat. Ce spălare de bani, la nivel macroeconomic. Dădeai de ei, în mod surprinzător la schimbarea garderobei de primăvara-vară sau toamnă-iarnă. Ce mai bucurai, când vedeai cea mai recentă colecție la H&M sau C&A și ţi-o permiteai, să ţi-o cumperi din magazinul fizic. Atunci, încă nu mă prinsese valul cu influencereala.
După un timp, a apărut și metoda primirii alocației pe card. Eu am rămas pe clasic, pe inegalabilul CEC. În loc de file de poveste, file de CEC. Altele pe atunci, visau la cec-uri, cu mai multe zerouri sau bani le card. Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, s-a suspendat acest drept. A durat, cât a durat sistemul acesta. Niște bani de buzunar, nu strică niciodată.
Tot în timpul liceului, au apărut discrepanţele dintre cine ești tu și cum te prezinți, lumii din punct de vedere material. În colectiv, ești luat la grămadă cu bune și cu rele, cu calități și defecte, apoi ești cernut de societate, ca un producător de "mălai". Ce nu înţelegi despre bani, când îi ai mereu în mână, în buzunar sau în cont? Așa cum vin, așa se duc. Acum depinde cum vin. Dacă ar fi trecut mai întâi, pe la școală la orele de "schimb valutar", unde faptul că atunci când vorbești cu euro ești diferențiat de restul clasei sau dacă pe tine, atârnă etichete ostentative ale brandurilor vremii. Exista și similarititudinea să ai un articol vestimentar la fel, din punct de vedere estetic, însă la cuier, ţi se "fura" sau schimba haina, cu ce motiv, nu știu. De parcă, nu scria tot același font de brand pe ea. Sau nu, conta faptul că era cumpărată din alt loc sau cu alţi bani. Mama îmi făcea un semn, pe etichetă, cu pixul ca să, nu o confund. În fine, materialul clientului. Un alt aspect, că pe tine arăta mai ieftin, iar pe altcineva mai scump sau viceversa, însă depinde cu ce ochii erai privit. Aa...și cum scoteai banii sau telefonul, din buzunar te făcea cineva în vizorul găștii sau anturajului.
De la școala până acasă, de acasă până la școală, cam acesta mi-a fost drumul o bună perioadă de timp. Însă, drumul banilor e mai mult decât atât și începe cu circuitul banilor în natură, de la cum se obţin, la cum se produc și distribuie în masă.
Dacă pentru tine, par de 2 lei, pentru alţii valorez 2 euro. Diferenţa dintre a părea și a valora în ochii celorlalți, e ca de la cer la pământ. Impresiile create în primii ani de școală rămân pe retină sau fac mult pentru calitatea relațiilor în viaţă și-n viitor.
Modul în care alegi să te prezinți constituie o modalitate de a răspunde societății. Tu plătești pentru apartenență socială, integrare în comunitate, ei îţi oferă instrumentele și resursele necesare cu care să te afirmi pe piață. Ești construit după tipare sau îndrăznești să fii "outside the box". Într-o altă ordine de idei, să fii marginalizat pentru ceea ce ești, decât să îmbraci hainele societății și să nu te reprezinte. Alegi să fii materialist sau să fii tu, bucată de material din care se construiesc alte standarde sau calapodul. Să fii croit după dimensiunile propriei viziunii și să fii remarcat acolo unde te simţi tu, cel mai bine. Adică, în mediul tău creativ, unde altundeva.
Dar este asta de ajuns? E ca și cum, ai accepta un compromis, un fel de cashback cu tine, prin care alegi să ţi se întoarcă o parte din valoarea, pe care ai ales să o investești în tine. Poate fi un feedback negativ sau pozitiv cu care încercăm să hrănim omul de mâine: stabil emoţional, mental și financiar. Dacă merită și pentru cine facem toate ăstea, vom vedea în timp sau cu ochii noștrii. Depinde cum ne adaptăm vremurilor și cum alegem să ne integram sau reorganizăm niște priorități. Acum putem spune că suntem mici, ne așteptăm doar la laude și aprecieri, la un podium construit pe aparentă sau iluzia unui ambalaj bine prezentat. Pe ce am aruncat banii, pe o publicitate ostentativă sau neproductivă din punct de vedere al mesajului livrat.
#Farabaniaruncaţi nu e un concept nou pe piață. Banii zboară pe fereastră de fiecare dată, când nu-i investești corect, când ai dorințe imposibile sau pur și simplu, abuzezi de puterea banului, că le poate rezolva pe toate. Dar pe tine, te-a schimbat într-un vreun fel, mai știi să apreciezi valoarea? Fiecare dorință este numismatică, deoarece poartă cu sine, o valoare. Unii le ţin în sertar, alţii le trimit în lume, încapsulate în modele sau inspiraţii.
Prin simplul fapt, că te gândești la un lucru, îi atribui o caracteristică de preţ. Asta costă atât, aia valorează tot cam așa. Dar care-i diferenţa dintre asta din faţa ochilor mei și cea dintr-un plan secundar, îndepărtat? Asta reprezintă o acumulare imediată a prezentului, de tipul: " Asta îmi doresc! ", în timp ce aia e ceva ce o proiectez undeva într-un viitor apropiat, de genul: "Aia pune-o deoparte. "
Problema este după alergi primul / prima? După prima redusă sau la cea la suprapreț? Cum pui lucrurile în balanță, ca să fie echitabil? Care ţi-e scopul? Orice avânt sau elan spre o decizie financiară atrage cu sine, frica de a pierde sau a eșua în alegeri neinspirate. Nu te aflii la o cursă contracronometru, dar ceva se pierde pe drum, acel ceva ce angrenează facilitarea procesului de cerere-ofertă. Undeva, ai rămas blocat, sper că nu la mijloc. De acolo, ieși, îţi revii mai greu sau poate reprezenta un echilibru pentru o perioadă de timp.
Nu m-am antrenat ca să câștig, cel puţin nu din prima. Am fost conștiincios(ă) de mic, chiar dacă alţii m-au dat deoparte. Cică, le încurc drumurile sau planurile. Nu contează, revin eu în formă. Nu sunt o fire sportivă de fel. Prefer mai mereu, zona mea de confort, pentru care sunt adesea "blamată", de parcă aș fi un melc care nu mai iese din propria cochilie decât atunci când se anunță ploi. Mai ies, să văd, dacă s-a schimbat fluxul lucrurilor. Într-o altă viaţă, cred că am fost melc. Datorită ritmului de evoluție, ăștia m-au scos din sistem. În rest, mă consult cu feed-ul. E un al mod, de a hrăni lipsurile sau lacunele din tine..E ca și cum ai servi pufuleți cu informații nutritive. Așa mai pe vegetal sau mai pe surse. Doar că lipsește ciocolata.
De regulă, banii nu cunosc decât două străzi: strada Voinței și strada Ambiției. Mai întâi trebuie să îi ai, la bani mă refer, apoi trebuie să fii ambițios, să-i obții. Între cele două, s-ar putea produce o ruptură, dacă nu există un sens unic, de circulație a banilor. În cazul meu, cred că s-au mutat pe strada fără nume, acolo nu-i cunoaștw nimeni decât după valoare. Mulţi îi cam confundă, că nu au același miros sau aceeași undă de fluctuație la bursă, așa-i cu personalitățile. Dacă-i pierzi pe stradă, cum să ţi-i câștigi decât printr-o poezie sau printr-o serenada sau un zbor la o clasă anterioară. Ori alegi să devii voluntar pentru un scop.
Absolventă de studii economice, deţin ceva cunoștințe despre comerț, cu toate că nu e punctul meu forte. Ca și metodă aplicată, încă de pe băncile școlii, economisească bani de pachet, de pe o zi pe alta. De asemenea, și banii de alocație, de la vremea respectivă reprezentau ceva. Un cumul de 80 de lei pentru nevoile prezente. Ce haine de firmă, că de abia reușeai să îmbraci un pantalon pe un picior și să tragi un tricou pe tine. Asta nu înseamnă că erai sărac sau dezbrăcat, poate doar de societate, care nu prea acoperă economia, decât prostia. Astfel, trebuia să strângi mai multe alocaţii, să-ţi poți cumpăra ceva de îmbrăcat sau încălţat.
O metodă de economisire amintită și-n prezent și care mai aduce un zâmbet pe chip este uitatul banilor în buzunar sau în geanta din dulap sau de ce nu, în hainele băgate la spălat. Ce spălare de bani, la nivel macroeconomic. Dădeai de ei, în mod surprinzător la schimbarea garderobei de primăvara-vară sau toamnă-iarnă. Ce mai bucurai, când vedeai cea mai recentă colecție la H&M sau C&A și ţi-o permiteai, să ţi-o cumperi din magazinul fizic. Atunci, încă nu mă prinsese valul cu influencereala.
După un timp, a apărut și metoda primirii alocației pe card. Eu am rămas pe clasic, pe inegalabilul CEC. În loc de file de poveste, file de CEC. Altele pe atunci, visau la cec-uri, cu mai multe zerouri sau bani le card. Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, s-a suspendat acest drept. A durat, cât a durat sistemul acesta. Niște bani de buzunar, nu strică niciodată.
Tot în timpul liceului, au apărut discrepanţele dintre cine ești tu și cum te prezinți, lumii din punct de vedere material. În colectiv, ești luat la grămadă cu bune și cu rele, cu calități și defecte, apoi ești cernut de societate, ca un producător de "mălai". Ce nu înţelegi despre bani, când îi ai mereu în mână, în buzunar sau în cont? Așa cum vin, așa se duc. Acum depinde cum vin. Dacă ar fi trecut mai întâi, pe la școală la orele de "schimb valutar", unde faptul că atunci când vorbești cu euro ești diferențiat de restul clasei sau dacă pe tine, atârnă etichete ostentative ale brandurilor vremii. Exista și similarititudinea să ai un articol vestimentar la fel, din punct de vedere estetic, însă la cuier, ţi se "fura" sau schimba haina, cu ce motiv, nu știu. De parcă, nu scria tot același font de brand pe ea. Sau nu, conta faptul că era cumpărată din alt loc sau cu alţi bani. Mama îmi făcea un semn, pe etichetă, cu pixul ca să, nu o confund. În fine, materialul clientului. Un alt aspect, că pe tine arăta mai ieftin, iar pe altcineva mai scump sau viceversa, însă depinde cu ce ochii erai privit. Aa...și cum scoteai banii sau telefonul, din buzunar te făcea cineva în vizorul găștii sau anturajului.
De la școala până acasă, de acasă până la școală, cam acesta mi-a fost drumul o bună perioadă de timp. Însă, drumul banilor e mai mult decât atât și începe cu circuitul banilor în natură, de la cum se obţin, la cum se produc și distribuie în masă.
Dacă pentru tine, par de 2 lei, pentru alţii valorez 2 euro. Diferenţa dintre a părea și a valora în ochii celorlalți, e ca de la cer la pământ. Impresiile create în primii ani de școală rămân pe retină sau fac mult pentru calitatea relațiilor în viaţă și-n viitor.
Modul în care alegi să te prezinți constituie o modalitate de a răspunde societății. Tu plătești pentru apartenență socială, integrare în comunitate, ei îţi oferă instrumentele și resursele necesare cu care să te afirmi pe piață. Ești construit după tipare sau îndrăznești să fii "outside the box". Într-o altă ordine de idei, să fii marginalizat pentru ceea ce ești, decât să îmbraci hainele societății și să nu te reprezinte. Alegi să fii materialist sau să fii tu, bucată de material din care se construiesc alte standarde sau calapodul. Să fii croit după dimensiunile propriei viziunii și să fii remarcat acolo unde te simţi tu, cel mai bine. Adică, în mediul tău creativ, unde altundeva.
Dar este asta de ajuns? E ca și cum, ai accepta un compromis, un fel de cashback cu tine, prin care alegi să ţi se întoarcă o parte din valoarea, pe care ai ales să o investești în tine. Poate fi un feedback negativ sau pozitiv cu care încercăm să hrănim omul de mâine: stabil emoţional, mental și financiar. Dacă merită și pentru cine facem toate ăstea, vom vedea în timp sau cu ochii noștrii. Depinde cum ne adaptăm vremurilor și cum alegem să ne integram sau reorganizăm niște priorități. Acum putem spune că suntem mici, ne așteptăm doar la laude și aprecieri, la un podium construit pe aparentă sau iluzia unui ambalaj bine prezentat. Pe ce am aruncat banii, pe o publicitate ostentativă sau neproductivă din punct de vedere al mesajului livrat.
#Farabaniaruncaţi nu e un concept nou pe piață. Banii zboară pe fereastră de fiecare dată, când nu-i investești corect, când ai dorințe imposibile sau pur și simplu, abuzezi de puterea banului, că le poate rezolva pe toate. Dar pe tine, te-a schimbat într-un vreun fel, mai știi să apreciezi valoarea? Fiecare dorință este numismatică, deoarece poartă cu sine, o valoare. Unii le ţin în sertar, alţii le trimit în lume, încapsulate în modele sau inspiraţii.
Prin simplul fapt, că te gândești la un lucru, îi atribui o caracteristică de preţ. Asta costă atât, aia valorează tot cam așa. Dar care-i diferenţa dintre asta din faţa ochilor mei și cea dintr-un plan secundar, îndepărtat? Asta reprezintă o acumulare imediată a prezentului, de tipul: " Asta îmi doresc! ", în timp ce aia e ceva ce o proiectez undeva într-un viitor apropiat, de genul: "Aia pune-o deoparte. "
Problema este după alergi primul / prima? După prima redusă sau la cea la suprapreț? Cum pui lucrurile în balanță, ca să fie echitabil? Care ţi-e scopul? Orice avânt sau elan spre o decizie financiară atrage cu sine, frica de a pierde sau a eșua în alegeri neinspirate. Nu te aflii la o cursă contracronometru, dar ceva se pierde pe drum, acel ceva ce angrenează facilitarea procesului de cerere-ofertă. Undeva, ai rămas blocat, sper că nu la mijloc. De acolo, ieși, îţi revii mai greu sau poate reprezenta un echilibru pentru o perioadă de timp.
Nu m-am antrenat ca să câștig, cel puţin nu din prima. Am fost conștiincios(ă) de mic, chiar dacă alţii m-au dat deoparte. Cică, le încurc drumurile sau planurile. Nu contează, revin eu în formă. Nu sunt o fire sportivă de fel. Prefer mai mereu, zona mea de confort, pentru care sunt adesea "blamată", de parcă aș fi un melc care nu mai iese din propria cochilie decât atunci când se anunță ploi. Mai ies, să văd, dacă s-a schimbat fluxul lucrurilor. Într-o altă viaţă, cred că am fost melc. Datorită ritmului de evoluție, ăștia m-au scos din sistem. În rest, mă consult cu feed-ul. E un al mod, de a hrăni lipsurile sau lacunele din tine..E ca și cum ai servi pufuleți cu informații nutritive. Așa mai pe vegetal sau mai pe surse. Doar că lipsește ciocolata.
De regulă, banii nu cunosc decât două străzi: strada Voinței și strada Ambiției. Mai întâi trebuie să îi ai, la bani mă refer, apoi trebuie să fii ambițios, să-i obții. Între cele două, s-ar putea produce o ruptură, dacă nu există un sens unic, de circulație a banilor. În cazul meu, cred că s-au mutat pe strada fără nume, acolo nu-i cunoaștw nimeni decât după valoare. Mulţi îi cam confundă, că nu au același miros sau aceeași undă de fluctuație la bursă, așa-i cu personalitățile. Dacă-i pierzi pe stradă, cum să ţi-i câștigi decât printr-o poezie sau printr-o serenada sau un zbor la o clasă anterioară. Ori alegi să devii voluntar pentru un scop.
Când banii ajung în teren, deja taberele se separă. Unii aleg să construiască, alţii aleg să investească pe termen mediu sau lung. Ce alegi să fii faimos pentru că îi ai și știi cum să-i folosești în favoarea ta sau războinic pentru ce-i al tău și trebuie câștigat?
Mintea devine un câmp de luptă pentru că te chinui să-i păstrezi în spaţiul tău, doar că ei aleg calea străinătății. Acolo circuitul și folosința lor e alta. Gândurile în privința banilor devin tot mai solicitante și apariția stresului, e doar la un click distanţă. Poți rămâne, fără bani, printr-o fereastră, că n-ai închis-o la timp. N-ai ridicat la timp, zidul între ce-i al meu și ce-i al tău. Nu te-ai limitat la ceea ce ai în perimetrul tău și ai trecut graniţa. Acolo banul capătă o altă valoare, se înstrăinează devine capital străin. Pentru că siguranţa în online, e mai presus de toate, prin extensie browser Chrome, cumpărăturile devin mult mai facile.
Tu, ce-mi devii sponsor sau investitor? Convingerile mele sunt de faptul că ai uitat prețul, pentru că acum te știi de valoare. Cum să performezi într-un domeniu, în care banul vorbește pentru tine? Rulezi motoarele: cele mentale sau pe care le ai în dotare. De conceptul de "money maker" știm cu toții sau măcar am auzit, dar cum ar suna o mașină de economisit bani?
Avem algoritmi de stimulat afaceri, dar un stimulent pentru economiile noastre, de o viaţă, găsim? Când cunoaștem valoarea banilor decât atunci când îi pierdem din vedere? Nu ar fi mai bine să-i avem pe toţi încadrări într-un singur loc, un fel de portofel virtual conectat la magazinele noastre preferate?
Toţi așteptăm maratonul reducerilor, zilele de Black Friday. Dar de ce ar trebui, să avem un motiv pentru a economisi sau de a profita de reduceri la brandurile preferate.
Mintea devine un câmp de luptă pentru că te chinui să-i păstrezi în spaţiul tău, doar că ei aleg calea străinătății. Acolo circuitul și folosința lor e alta. Gândurile în privința banilor devin tot mai solicitante și apariția stresului, e doar la un click distanţă. Poți rămâne, fără bani, printr-o fereastră, că n-ai închis-o la timp. N-ai ridicat la timp, zidul între ce-i al meu și ce-i al tău. Nu te-ai limitat la ceea ce ai în perimetrul tău și ai trecut graniţa. Acolo banul capătă o altă valoare, se înstrăinează devine capital străin. Pentru că siguranţa în online, e mai presus de toate, prin extensie browser Chrome, cumpărăturile devin mult mai facile.
Tu, ce-mi devii sponsor sau investitor? Convingerile mele sunt de faptul că ai uitat prețul, pentru că acum te știi de valoare. Cum să performezi într-un domeniu, în care banul vorbește pentru tine? Rulezi motoarele: cele mentale sau pe care le ai în dotare. De conceptul de "money maker" știm cu toții sau măcar am auzit, dar cum ar suna o mașină de economisit bani?
Avem algoritmi de stimulat afaceri, dar un stimulent pentru economiile noastre, de o viaţă, găsim? Când cunoaștem valoarea banilor decât atunci când îi pierdem din vedere? Nu ar fi mai bine să-i avem pe toţi încadrări într-un singur loc, un fel de portofel virtual conectat la magazinele noastre preferate?
Toţi așteptăm maratonul reducerilor, zilele de Black Friday. Dar de ce ar trebui, să avem un motiv pentru a economisi sau de a profita de reduceri la brandurile preferate.
Dacă stai acasă le vezi pe toate, dacă stai pe net, le vezi doar pe ălea promovate, dacă ești la TV, ești chiar bannerul publicitar cu etichetele pe tine. Aia e de la x brand, cealaltă de la y firmă, etc. Dar cum ar fi să intru într-un magazin online, precum aplicaţia CashClub, să ies gata pregătită cu tot ce-mi trebuie și în plus de asta, primesc și comisioane. Doar știi atunci când cumperi mai mult, plătești mai puțin. Artificii de marketing.
În cuvinte puține, cam aceștia ar fi pașii de instalare a aplicației CashClub. Mai simplu, de explicat decât atât, nu cred că se poate.
Să sar dintr-un spaţiu în altul, mi-ar trebui o navetă spațială, la cât verde este pe aici. Așa poate reduc și costurile cu naveta, și cele cu distribuitorii și intermediarii. Nici nu știu, dacă am răsărit eu pe aici sau tot ei, care se înmulţesc mai des decât mine. Eu oi fi o specie pe cale de dispariție. Apropo, sper să le iasă investiția.
Uneori, mi-ar plăcea să ies din aplicație, să respir aer proaspăt, prea m-au intoxicat preţurile astea. Mai bine, aș investi în niște plantaţii de bumbac organic. Cât e cotton, adică un fel de "cât e on" merge, după pică soft-ul și scăderi materialul și calitatea. Apoi, începe munca handmade și lucrul manual.
Până atunci, eu mai fac surf printre oferte și le mai curăţ de pete, sau mai nuanţez contrastul ca să pară totul mai proaspăt și mai viu. Arunc și eu plasa de ochi, să văd ce prind...la reducere sau la pachet 3+1 gratis. Mai prind o călătorie la preţ de doi cu Booking, mă antrenez mai ușor pentru probele vieții cu Decathlon, mai caut o piesă lipsă la Answear, găsesc niște minute bune la preţ redus la Orange, că așa am vorbit nelimitat și mi s-a cam dus traficul de cuvinte. Mai deschid o carte la întâmplare, poate începe o poveste pe net, chiar la Libris sau Cărturești. Îmi amintesc cum era, când marea mea iubire era o jucărie și nu plăteam taxe la ea și cum să supraviețuiesc unui stil de viață nou pentru mine. Însă, CashClub, însumează peste 800 de magazine, din care să faci cumpărături, în mod inteligent.
Învăţăm, ne documentam, ne informăm, dar mai întâi trebuie să privim și unde trebuie. Poate și privirea ţintește ceva și nu știe cum să obțină, pentru că înainte de dincolo de ecran, există mai întâi, dincolo de buzunar. De aici, lucrurile vorbesc, iar conversia de cerere-ofertă capătă un alt sens. Cumpărături plăcute!
*sursa foto: pixabay.com
Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2021.
Comentarii
Trimiteți un comentariu