Ce știe baba la ţară de aspirații? Poate o ști, dar nu o întreabă nimeni.

Unde să mă duc, că nu am nici măcar acoperiș. O iau toate la vale și nu le găsesc opreliști. Prin crăpătura din perete, îmi intră toate. Timpul, vremea și musafirii. Vântul, ploaia și nevoia. Am nevoie de o bandă de izoler, din aia neagră sau bej, să peticesc pe ici, pe colo.    

      S-a surpat mai tot, de la ultima "consolidare", făcută cu bani publici. Cine să opună rezistenţă, că nu mai știm, cine ne susține? Pe înăuntru, e vopsit gardul, pe-afară, leopardul. E cu pete, deoarece cu linii au fost cam toate, toate numai zebrate. De la ultima curățenie, cred că mai mult am scos, decât am băgat. Am început să scutur covoarele, mochetele, carpetele și lucrurile de stofă. Am dat afară și praful de pe tobă, dar nu găsesc acel nimic, pe care toată lumea îl caută.            Am crezut, că trebuie să răstorn tot, ca să găsesc sursa prăfuirii și plafonării mele sociale. Nu pot să ies, că mă simt blocată, de toate câte mă așteaptă. Să le calc, să le spăl, să le perii, ba chiar să le și aspir, fir a fir. Nu știu ce mă fac cu factura la apă și curent, că de când stau pe puf de gâscă, se umflă cifrele în listă. Nu a mai dat nimeni cu mătura pe acolo...prin pod? De când nu am mai urcat, cred că s-au pus și pânze de păianjen prin colţuri, dar tot coada de mătură e sfântă. Clasic, neclasic, stilul de a mătura poate deveni dansant și ușor coregrafic. Cu mișcări, de la stânga la dreapta, de-a lungul aleii până la poartă și înapoi. Dar se pare, că am uitat poarta descuiată și m-am trezit cu musafiri. Niște raţe bete de somn, dezorganizate mergeau pe cărare. M-am luat cu treaba și am uitat, să le hrănesc cu niște lobodă. Chiar acușica, mă duc în grădină după ea. Voi staţi amu' și mă așteptați că viu repede, să stăm la taclale.

                                *****
Doamne ce gâlceavă, vin gâștile pe uliță, dar doamne-i un praf, de zici că a trecut trupa lu' papuc. Dar no, doar un tractor obosit cu oale de vânzare. Îi zăresc de după gard, dar ei pe mine, doar mă ginesc, că nu-mi mai văd capul de treabă. Dar crezi că eu mai știu de când cu valul ăsta de Covid. Am crezut ca nu aud eu bine și-și iese iar Siretul, din matcă, dar se pare că ăștia sunt cu alte treburi pe aici. No, bun atunci. Să fim noi, bine sănătoși maică, că pe restul le-om face noi, cu răbdare și sârguinţă.
     Am auzit că li s-o blocat înregistrarea. Pe mine, nu știu unde m-or fi găsit atunci cu treaba. Cred ca pe la primărie...cu ajutoarele ăstea sociale. Tare mai sunt bune, când le ai și primești pe gratis. Doar na, campanie electorală. Sau nu, asta a vrut să fie altceva. Dar cine știe, surdu le mai potrivește, da' poi eu la vârsta mea, câte să mai fac. Sap și-n grădină, dau și cu sapa, scutur preșurile și ţolicul, că așa-i la noi, la ţară. Munca-i brățară de aur. La oraș, s-au mai emancipat lucrurile, dar aici, la noi, toate-s vechi și nouă toate. Cu tehnologia asta 5G, le captezi pe toate. Auz bun, să ai, maică.
    Reveniind la oile noastre sau la a noastră turmă, timpul nu a stat în loc, nici pentru noi. Iacă, au ajuns și pe la urechile noastre, despre noile ăstea tehnologii de aspirare. Ce știe baba la ţară de aspirații? Sau poate o ști, dar nimeni, nu a întrebat-o....din sărăcie de vocabular, probabil. Dar se întoarce roata și la ea. Înainte, ce mai auzeam de noutăți de la nepoții mei plecați pe afară, ei ce mă mai ajutau cu treaba prin curte, prin casă cu prășitul. Acum sunt și ei la casele lor. Au copii, treburilor lor, eu am zis ca nu mă bag. Ei știu ce fac.
     Ultima dată, mi-a adus nepoata un aspirator din ăsta cu abur, ca să nu mă mai cocoșez când îmi fac treaba prin casă. Ultima vizită la medic, mi-a prescris și o rinită alergică, istoric în familie. Noroc, că produsele ăstea tehnologice, cum le ziceţi voi, au și instrucțiuni de utilizare. La vârsta mea, nu pricep engleza, de asta, de ziceţi că vă murdăriţi voi, la gură, dar cu româna le am. Numai să fie scris citeţ. Eu nu prea sunt cu astea complicate, ci mai mult cu astea mai simple, ca să le pricep. M-am folosit cât a fost de el, dar s-a stricat, cred că-l am prin pod, s-a depus praful pe acolo. N-am mai reușit să urc, că de bătrânețile.
     Acum, stau în poartă și-mi aștept pensia. Să văd, cum mi-o mai distribui si împart. Mai ales, că mai e puţin si vine curățenia de primăvară. Mai scot din casă, mai văruiesc, cum se face la noi.
 
                                 ****
Camera de peste gard

Când mai am timp, mai ies la poartă și-mi salut vecinii. Mereu ma văd cu treaba prin curte. Mai vin și ei pe la mine, mă duc și eu pe la ei, mai schimbăm o vorbă. Mă tot întreabă, de ai mei băieții, pe unde mai sunt. Eu ce să le spun? Să mă laud, maică. Nu, eu nu sunt cu de ăstea. Mie, mi-au murit lăudătorii. Ultima dată, băiatul meu a venit să-mi aducă niște capoate și niște haine de casă și de meșterit, pe aici, prin curte. A venit cu mașina personală, luată prin leasing. Știi, cum sunt maică, vecinii, scot capul repede pe geam, să vadă cine a mai venit. De parcă, sunt antene parabolice. Pe aici, pe la noi, se cam așterne praful. Dacă vii, pe ulițele noastre, îţi faci mașina tot una. Bine, că avem cișmea în curte, o scoatem repede la capăt. Când mă uit la geamurile spălate de noroi, mai că mă apucă jalea. Zici, că n-a mai trecut mână de om pe aici. Dar eu am doar două, mă descurc cu ce am.
      Dar stai să vezi, când îl auzi pe băiatu' ăsta, al meu, își ia toate tehnologiile posibile. Un băiat dinamic, vine, pleacă, dar de stat, îmi zice că nu are timp, este așteptat la treburi. De asta, îmi zice el și-a luat și un aspirator de spălat geamuri, să-i ușureze munca. Mi-a zis, dacă prinde o reducere, îmi ia și mie, unul. Ia-m zis, stai liniștit, maică, că eu mă descurc cu ce am. Amu' dacă vine vreun vecin mai hrăpăreţ și mi-l fură. Nu vreau mamă, să am probleme. Nu-ţi fă, griji. Vezi-ţi, de-ale tale. 

      Cu tine, uite și de mine, maică. Am uitat, că am lăsat mâncarea pe foc. Să nu dau foc la casă, ca asta îmi mai lipsește în plină pandemie. Nu vreau să apar la ştiri, știi satul cum vorbește, te spurcă de nu te vezi.
  Pentru voi, ăștia mai tinerii, cred că sunt indispensabile. Mai ales, dacă aveți spaţiu. Eu mă mulţumesc cu liniștea colibei mele. La ţară, cât te-ai chinui, nu poți avea casa "lună". Suflă, vântul ăsta, nebunul prin toate crăpăturile. Fac și eu ce pot, cât pot.
  Mă bucur că acum vremea trage a primavară și nu ne-am mai năvălit iarna grea. Tare greu, ne-o fost în alţi ani. Cu lemnele, cu lumina, dar am trecut peste. Să vedem, ce-o mai fi de acum încolo. Dar baba de mine, la ce să se mai aștepte, decât la ani ușori și o bătrânețe ușoară. Chiar, voi ăștia tinerii, v-aţi pus baba? Așa se obișnuiește la noi, nu știu, cât de actual mai e la voi, treaba asta. Pentru mine, a fost și cu soare, și cu nori, le-am primit pe toate, în buchetul vieții mele.
   O lăsăm pe a noastră mamaie, cu ale ei și plecăm de la sat, către oraș, unde ne așteaptă un alt aspirator de spălare. Cei de la ţară, aspiră mereu la cele mai bune și performante lucruri. De parcă, randamentul s-ar fi născut la sat. Curăţenia care contează, de abia acum începe. Nu avem nevoie de ghid, pentru că ne știm pe din afară. Îl pronunțăm Karcher. Nu știu de unde vine treaba asta, dar pe site se spune că sunt de proveniență germană. Eu știu cu ce materiale străine nouă, s-au mai făcut case pe aici. Ce observ și eu, pe la ăștia mai ajunși decât mine. Pentru mine, o săteancă de la ţară, tot pe românește mă înţeleg, până or face și traducerea. La firma, de la care și-a luat și băiatul meu, aparate cu aburi cu tehnologie inovatoare și patentata. Dar patentul nu l-o fi furat, tot de la noi. Zic și eu, să mă aflu în treabă.
Până să-ţi primești străinezile, ce faci? Te mulțumești cu ce ai. Ca să nu dai mai mult înapoi, că alţii au rămas și blocaţi în glod. Nu i-a mai aspirat nimeni. O curățenie igienică, se face de la cap la coadă, nu se lasă de azi pe mâine, te învață bunica. Tu, stai și ascultă, la a mea povaţă. 

Ce ţi-a trebuit mop electric dacă abia știi a da cu mătura. Din bătrâni, se spune că nevoia te învață, dar interesele sunt altele. Cine să le mai înțeleagă pe gospodine, dacă ele sunt niște dive și nici măcar nu se apleacă. Le cade coroana. Ele vor doar la înălțime, să fie o curățenie wow.
    M-am apucat să mătur cuvinte de pe prispă. Locul în care îmi place mereu să mă așez sau să le așez. Dacă aș avea mai multe braţe precum un miriapod, le-aș curăţa pe toate. Am mai lăsat pe mai târziu, treburile din tinde, că de acum se lasă seara și nu mai văd bine. Vă las și pe voi să vă odihniți, că poate v-am plictisit prea mult sau v-am ţinut din treabă...dar treaba, nu se termină niciodată. Mereu găsești ceva de șters, de pus la locul lui, dar nimeni nu se întreabă, dar ăstea împrăștiate, ale cui? 

*sursa poze: pixabay

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog.