My wanted place

Oare cautam arta sau modul în care cineva ne vede și ne percepe prin ochii săi? Oare cautam sa vedem în imagini ce ceea ce sufletul nostru ascunde sub plapuma plina de nori sau pur și simplu ne dam seama ca imaginile nu surprind cel mai bine starea pe care sufletul încearcă sa o mimeze, dar cei de la SimplyArt , cei care susțin arta românească au redat noțiuni din viata în mod realistic și uimitor.             Abstract sau nu, fericirea noastră a fost ținută departe de ochii curioșilor. Poate uneori am preferat sa dam prea mult din casa, dar uneori pasii nostrii pentru a fi stabili în iarna timpului au mai plecat pe alte cărări. Nu neparat nelalocul lor, ci pur și simplu, poate am deviat de la sensul nostru unic în viata. E greu să cari casa după tine, chiar dacă nu e vorba doar de sezoane sau de bagaje. E greu să fii tu, când te simți părăsit de toți și de toate, dar oare se merită? Se merita sa ajuți  când toate cad pe tine? Se merit...

Suntem oameni, iar ceea ce ne diferențiază de alții e structura patternului din noi. Ne jucam cu aspecte diverse și găsim în noi elementele lipsa, pe care le cautam în alții. Uneori credem că această căutare sfârșește prost, deoarece nu ne dam seama ca identitatea noastră este supusa încercărilor în viata. Viata ne-a și coborât, viata ne-a și ridicat, dar am rămas mereu în picioare și am încercat sa rămânem aceeași, deopotriva.      Când spui identitate nu te referi neapărat la viata de pe internet, ci și la viata reala. De aceea, simbolismul ne ajuta și mai mult sa interpretam idealismul și paternitatea în relații și nu numai.    E greu să respiri în societate, când ți se cere atâta diversitate în tipologia de pattern-uri. Putem spune ca am dispărut ca societate, când nu mai avem pattern- uri prin noi. Suntem asa de utilizați și reutilizati în societate în diverse forme, încât credem că paternitatea e greșită. Avem de demonstrat atâtea și totuși nu...

Camera de creta, locul în care ma întorc mereu. De ce sa șterg când pot continua? De ce sa ma dezlipesc de omul din copilarie pentru a zidi alte corpuri fără viata? De ce sa nu înțeleg rolul pe care o bucata de creta îl poate contura în pergamentul copilăriei mele? Aproape zilnic, "mă lovesc" de șablonul copilăriei mele, același șotron interminabil care se termina cu cifra 8, adică infinitul, pentru că în copilărie, visele și dorințele sunt infinite.    De ce sa tot șterg, dacă in inima apare un gol? Oare am uitat radiera pe un raft sau pur și simplu m-am împiedicat de o guma de mestecat, de mi s-a lipit de adidas? Asa mi se lipesc si lucrurile bune de suflet, daca stii sa le asezi. Chiar zilele trecute, mi se întâmplă asta.  Oare golul din cafea, e asemănător cu golul din ceasca. Oare ceasca e goala sau conținutul a fost prea amar? Eu o beau dulce, cu lapte sau zahar brun, dar prefer și alte noutăți .  " Pana NU se răcește cafeaua ",...

https://shiningheartforu.blogspot.com/2025/05/un-strop-pentru-fiecare-reusita-cu.html Știm fiecare ca ce e mult strica, de aceea uleiul Monini ne învață cum să avem masura în toate. Cu un design simplu urmărește conturul sticlelor de demult. E transparent și ii poți vedea culoarea atât de clar, încât timpul parca s-a oprit în loc asupra măslinelor verzi. E clasic, e atemporal și se potrivește pentru toate gusturile. E va și cum ai călători până în inima Italiei și te-ai întoarce acasă în câteva secunde, deoarece Italia e acasa. Acasă e mereu de forma feminina, dar acasă pentru mulți e și ceva masculin. E o îmbinare de gusturi și arome, de preparate și tradiții.       Lumea italiencei din poveste a fost mereu colorata, chiar și după blocurile gri. Ea s-a gândit să-și picteze cartierul, în culorile propriei copilării Ema si-a abandonat visele, pentru a-și gasi harta copilăriei. Zâmbete pierdute, anii p...

Mi a plăcut mereu sa scriu cu note. Cu note de fag și scortisoara. Ți-am trimis în zori o scrisoare, ca să știi ce e în inima mea, puțin soare, ceva nori, dar mereu picura cu roua inimii mele. E greu să devii mereu un cuvânt pentru cei dragi. Un cuvânt de soi, un cuvânt ales, dar mai degrabă un cuvânt care sa aline gustul și apetitul cititorului. Ce sa mai faci, când cuvintele curg pe tapet cu culori vișinii, nu ca de cerneală, și stropesc pereții camerei și ii îmbracă în nuanțe de toamna. E un scris care are note de melancolie, nostalgie, care îmi amintește de timpuri apuse. Ce sa zic azi, când totul e întors la 180 de grade, e vântul ce bate, e culoarea din pahar sau cuvantul e atât de schimbat în societate?     As face o ancheta sa descopăr mai mult cuvantul. O ancheta misterioasa cu note de vin, dar nu îmbătat, ci cu o atitudine de beatitudine. Mi-am pierdut scrisul, dar nu și pasiunea pentru scris, am pierdut multe în viata, dar caut să recuperez exact ca picatura ca...