Când crezi că ai terminat temele de acasă, începe SuperBlog-ul. Unde e linia de finish?

Mai mereu, m-am pierdut prin ciorne, prin ciorne cu parfum de melancolie și dor. Dor de mine, dor de versiunile mele anterioare, pentru că mereu cea de faţă nu a fost bună sau corespunzătoare. Am încercat să mă updatez de fiecare dată, să modific ce a mai rămas uman sau poetic din mine. Am lăsat gândurile să se scurgă, amintirile să se creeze și timpul să le dea contur. Dar unde am rămas cu etichetele? Cred că am lipit prea multe pe borcane sau pe coperțile de la școală, dar cine mai folosește așa ceva, când sunt așa de multe coperți cu tematici și pattern-uri diferite. 

    Revenind la SuperBlog, aș putea spune că am tot descoperit pattern-uri diferite, pe care le-am aplicat sau pe care le-am schimbat la viaţa mea. Unele s-au lipit bine, altele s-au dezlipit și au lăsat loc de altele. 

   Mereu mi-au plăcut zilele cu teme, deoarece am avut ceva de spus, ceva de adăugat. Am scris cu pix albastru, am corectat cu roșu și în cele din urmă, am șters ce nu mi-a plăcut....poate chiar și la tine, chiar dacă avem culori străine. Poate am împrumutat și eu, câteva să văd cum se scrie în ţara ta. De aceea, mi-au tot plăcut temele la franceză și engleză, mereu căutat sensul pierdut în dicționar. Oare cum să formulez, ca să sune mai bine pentru urechea ta? Oare e la fel ca-n română sau trebuie să-mi aleg cuvintele cu grijă? 

    Oare tema de acasă e doar o pregătire pentru viaţă sau și la aia dăm cu skip, precum dăm la o piesă, când nu ne mai place sau sunt versurile mult prea puternice pentru noi, mult prea învăţate precum o poezie pe de rost. Dar tu, când m-ai învăţat ca la carte? Oare când nu ţi-au ieșit cifrele sau când te-ai împiedicat de mine? Dar oare de ce aștepţi de la mine, răspunsurile? Oare de ce crezi că mereu la mine se află cheia întrebărilor noastre și frământărilor noastre zilnice? Oare e imposibil sa-ţi dau mereu același răspuns și tot să nu mă crezi și să-l cauţi la altcineva sau te plictisești când vezi că nu-ţi folosește la nimic?

   Așa am și eu subiecte, dar tu le preferi pe ele. Așa am și eu dicționare, dar nici măcar nu ai deschis vreo unul. E așa de dificil, să te pregătești pentru o temă și alţii să schimbe subiectul, de parcă nu a face asta zilnic...cred că sunt prea plictisiţi de ei și trebuie să găsească personaje sau feţe de discutat...E un fel de gura presei. 

   Mă întreb oare, dacă eu mi-am făcut temele la vremea mea și încă altele în plus, de ce trebuie să mă penalizeze ca nu știu de una sau de alta? Apropo, nu mă interesează multe subiecte, decât cele de la care am ce învăţa sau "copia" niște mecanisme. 

     Când crezi că ai terminat începând altele, cu a lor întrebări și probleme. Dar poţi găsi pentru toate un răspuns? Doar nu ești Wikipedia sau Nostradamus? Sau poate est, cine știe...trebuie să ai capul doxă de informații sau cunoștiiinţe. Problema e de cum le asimilezi. 

      Dar oare școala face, ce face SuperBlog-ul din tine? Oare e tot în fel de clasament al influenţei și al măsurării puterii creative sau devine un fel de conţinut laudativ? Prin școală am trecut o dată, la fel ca și la SuperBlog? Similarititudinea e că ambele îţi mănâncă timp. Nici una, nu te lasă să pui capul pe perna, știind că ai teme de făcut și termene limită de respectat.

    Dar oare ne măsurăm în puteri sau în cuvinte convingătoare și persuasive? Cât de mult mă convinge conţinutul tău și căt de mult să investesc în el? Cât de mult pot vorbi sau scrie despre un subiect și cât pot discuta despre tine?

   Temele de acasă te consumă, mai ales când resursă timp și energie este pe terminate. Nimeni nu investește în tine, decât tu sau așa numiți sponsori, dacă îi atragi de partea ta. De fiecare dată, cănd livrezi ceva, e ca și cum ai trimite o parte din tine, să fie jurizat sau taxată. De parcă, ar trebuie sa scoţi numai texte bune de vânzare, doar na...reclama, sufletul comerțului. Dar câte, să mai faci pentru bani, când lipsă acestora îţi aduce doar durere în plus și ceva emoţii prin cablu.

   Oare tema de acasă se termină vreodată? Adică pot pune aici punct și să continui MÂINE? Pentru că mereu am teme pentru mâine, dar pentru azi? Ar însemna, că eu să le fac în avans și alţii doar să se uite. Dar tema de acasă, oare se plătește, e tot un fel de meditație gratuita pentru alţii, deoarece tot oferi niște răspunsuri, la fel și cu articolele plătite.

   Dar cum să fii plătit, când mai mult ești pe minus? Creezi conţinut pentru alţii, te vinzi pe bani puţini și golești sertarul de informații. Dar tu ce ești mereu o resursă inepuizabila de date? Ce pot regenera din mine, când ăștia scot ce-i mai bun din mine și le oferă altora...mai goi și mai săraci, pe dinăuntru, am putea spune. 

   Dar cei, care sunt prea plini de ei, cum se numesc oare? Oare m-au depășit la capitolul teme sau au avut alta viteză în viaţă? Mulţi cred că mi-am ales-o pe aia de melc și de aceea nu avansez ca ei..bine că ei sar în poziții cu financiarul. 

   Mereu se cere de la tine, de la rezervor, care parcă dau se mai oprește din oferit. E ca și cum ai strânge robinetul sau portofelul, ca să nu-ţi curgă vorbele pe alături...cum sunt etichetele unele, scumpe la vorbă sau la vedere. Dar nici, pentru ălea, nu plătiți. 

   De aceea, economia nu e prea văzută bine, nici la cuvinte, deoarece mereu se cer demonstrații, dar nici în societate, deoarece nu aduce profit. De aceea, m-am gândit, să fiu eu, fix aia. 

     Discuțiile aduc mereu motive de ceartă, de zâzanie între părțile partenere, dar scrisul pe cine împacă și desparte pe parteneri, pe sponsori, că nu sunt promovaţi cum trebuie. 

     S-a dat startul unui nou sezon de SuperBlog. Cine mai are energie și cuvinte, să se alinieze la linia de start, deoarece nevoi vor exista mereu, dar nu și susținere reciprocă, așa că nu știu cât pot urmări din parcursul acestei ediții.

  

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.