Tacere apasatoare


O parte dintr-un intreg
Un lucru intrisec
Jumatati de masura
Pe muchie de fisura.

Mi-am ales un drum
Cu suisuri si coborasuri
Unde soarele rasare o data in zi
Si luna-i sfesnic de vesnicii
Merg piezis
Ma impiedic de propria-mi umbra
Nu cat ascunzis
Singuratea e sumbra.
Frunzisul imi tine de umbra,de cald
Raze de soare-n sclipiri de diamant
Strigatul mut,asonor,
Pierdut in al sau ego
Intr-o chemare fara ecou.

Liniste apasatoare
In ecouri surzi
Tremur de ape
Trosnet de crengi uscate
Izvorul isi plange dorul
In albia adancita de brazde
Vantul isi pleaca crengile
Intr-un ton de lamento,de despere.

Cantul necuvantatoarelor
e redus la tacere
Sunetul singuratatii,
a cetii,a volupatatii.
Pamantul suspina
Glas rapus de durere
Inecat in negura timpului
Auzi materia cum se pierde.

Autor:Diana



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un strop pentru fiecare reușita! Cu Monini, preparate de elita!

Speranța înlocuiește pereții haosului

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?