Tacere apasatoare


O parte dintr-un intreg
Un lucru intrisec
Jumatati de masura
Pe muchie de fisura.

Mi-am ales un drum
Cu suisuri si coborasuri
Unde soarele rasare o data in zi
Si luna-i sfesnic de vesnicii
Merg piezis
Ma impiedic de propria-mi umbra
Nu cat ascunzis
Singuratea e sumbra.
Frunzisul imi tine de umbra,de cald
Raze de soare-n sclipiri de diamant
Strigatul mut,asonor,
Pierdut in al sau ego
Intr-o chemare fara ecou.

Liniste apasatoare
In ecouri surzi
Tremur de ape
Trosnet de crengi uscate
Izvorul isi plange dorul
In albia adancita de brazde
Vantul isi pleaca crengile
Intr-un ton de lamento,de despere.

Cantul necuvantatoarelor
e redus la tacere
Sunetul singuratatii,
a cetii,a volupatatii.
Pamantul suspina
Glas rapus de durere
Inecat in negura timpului
Auzi materia cum se pierde.

Autor:Diana



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Speranța înlocuiește pereții haosului

Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor. O oprire la Beciul Domnesc.

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?