O noapte in amurg

                                    
1.O noapte in amurg                                
In sufletul unui demiurg,
Trist si solitar,
Inecat in propriul amar.

2.Sub vatra lunii,
Se intrezaresc mii si mii
A stelelor faclii.


 3.Sub umbra unui tei,
 Cu al sau condei,
 Schiteaza in linii ample,
Potretul unui tinere doamne.

4.O viata boema     
Simpla si lejera                                                                                   
O extravaganta                                            
De inalta maniera,                                   
Intr-o lume atat de mizera.      

5.Ea,o perfectiune intruchipata     
  In capodopere de arta
  O naturalete infantila
  O privire docila,
 Un zambet inocent,
 Un cutum evident
 Involuntar,inert.
                                                               
6.Ochii ei de un albastru pur,
Sclipiri de stele in amurg.
Stele care nu se vor stinge vreodata,
Raman si parca asteapta,
Sa-i mai privesc macar o data,
Sa ma scufund iar in albastrul lor,
Albastrul cerurilor,
Sa-i privesc cu dor.
                                                    
7.Zambetul ei gingas si surazator,
Mi-a adus soarele,
Cand eu aveam doar nori.
Mi-a alinat sufletul
De atatea ori..

8.Parfumul ei nu s-a sters,
Il simt ca si atunci;
Cu note florale si arome dulci,
Ce ma-mbie la visare,
Si la o profunda contemplare.


9.Ma jucam prin parul ei adesea,                  
Iar ea imi zambea.                                     
Ii sopteam cuvinte dulci                             
Si soapte de iubire,                                       
Ne promiteam                                              
Ca nu ne vom gandi                                     
Vreodata la despartire.     

10.In asta noapte de amurg
Sunt stele care se sting,
Nu ma mai asteapta,
Ca si altadata,
Sa-i mai privesc
Macar o data
Si sa-i uit.


11.O noapte in amurg ,
In sufletul unui demiurg,
Ratacit in intunericul obscur,
Fara al ochilor albastru pur,
Sub al lunii abajur,
Singur si confuz.

12.Eu ma plimb printre ruine,
Ruinele unui iubiri
Care s-a spulberat,
De pe azi pe amine.





                                        Autor: DIANA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Speranța înlocuiește pereții haosului

Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor. O oprire la Beciul Domnesc.

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?