Strain de mine...


Strain de mine,
                     Strain de tot


1.Strãin de mine,
Strãin de tot,
De viatã,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
In mâinile ale cãrui destin,
Mã aflu si suspin...

2.Dar nu ma plãng,
Incerc sã depãsesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieti,desi,
Am fost nevoit sã decid,
Sã dezertez ori
Sã mã pierd lucid.


3.Sunt gata sã plec,
Privesc in urmã,
Nu am nici un regret;
Sau poate cã
Totusi am,
Renunt la putinii prieteni
Pe care ii mai aveam.

4.Scot din buzunar
Un bilet spre o destinatie
De care nici nu am habar
Am cu mine o valizã,
In ea,pasoportul fãrã vizã.
Sunt un dezertor intr-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mãine.

5.Mã plimb pe artera principalã,
De-a lungul unei strãzi
Ce duce spre garã,
Dar gara e goalã,
Doar cãtiva mai misunã pe-afarã.
Cred sau doar presupun,
Cã sunt oamenii,
A unei vieti fãrã stãpãn.

 6.Trec pe langã ei,
Mã privesc umil
Cu zãmbetele sterse.
Nu mai au cuvinte
Sã mai spunã:
“Merit o viatã mai bunã!”

7.Astept pe peron,
Gãsesc un ziar aruncat
La imtãmplare
Rãsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Incãrcate de valoare.
Sunt genul care se afundã in esentã
Nu prefer o realã consistentã.

8.Mi-a sosit trenul,
Trebuie sã plec.
Privesc pe geam,
Cum mã indepãrtez,
Dar nu regret.

9.Sunt constient  cã las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt cãlãtor prin lume
Imi caut un rost
Anii trec unul cate unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul ‘sperantei’
Poate ultimul.

Autor: Diana

SFARSIT!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Speranța înlocuiește pereții haosului

Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor. O oprire la Beciul Domnesc.

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?