SuperBlog, stilul pe care îl poți ajunge, doar daca...! iată pasii!
De a lungul timpului, diverși sponsori s-au confruntat cu mari dileme, de aceea i-au invitat pe bloggeri sa le parcurgă întrebările și sa le ofere cele mai bune răspunsuri. Unele simple, altele complicate, unele scufundate în aburi de alcool, altele mai citite, unele mai interzise decât altele. Povești spumante precum vinul, ușor de accesat, precum jocurile și descoperitorul de noi orizonturi precum vacantele oferite de sponsori.
Pasii mereu au fost ușori sau grei, dar ce sa faci, când timpul înjumătățește totul și afli ca distantele pana la premiile și brandurile tale favorite nu mai sunt atat de mari. Mereu s-au construit poduri ce ne leagă, dar și despart, ca și cuvintele, dar am găsit mereu oportunități sa ne legam de ceea ce contează în relații și pe piața. E ca și vorba aceea: "Vulpea care nu ajunge la struguri zice ca sunt acrii", dar nu e asa."
Brandurile încearcă sa-l modeleze, sa-l formeze pe om, dar nu e asa. Dacă omul este blocat pe stilul lui, e mai greu sa-l schimbi. Dar de ce sa-ti uiți stilul, când te intorci la ceea ce nu-ți place. E adevărat ca nu poți face ceea ce nu-ti place dar asta e viata. Te poti orienta altfel, dar timpul se apea si modifica arat de mult cuvintele, incat nu mai știi cand de intoarsa e viata. Când prin mine, când prin tine, se schimba viata, dar clepsidra timpului este despre un praf de stele, care contabilizeaza atâtea secrete de viata. Încât tot ce crezi că ai descoperit pana acum de duce pe alte căi și alte drumuri.
Nu mai sunt cuvinte, nu mai sunt bani de bugete, nu mai sunt scopuri de îndeplinit, nici misiuni ce faci? Faci din viata o misiune, de a salva cuvintele, fără a lăsa diminețile pe altădată. Au fost dimineți cu aroma de ceai, au fost dimineți cu aroma de cafea, cu boabe de struguri și petale de trandafiri? Nu, atunci de ce ne-am pierdut romantismul și l-am lăsat pe altădată? Din cauza încetinirii reacțiilor pe net? Dar dacă ne dispar reacțiile dintr o relații, ce se întâmplă? Fiecare are un ritm circadian, un schimb de emoții și un mod de evoluție pe piată, dar eu de ce simt ca am involuat, involuntar sau nu de voia mea?
Dragoste deschide în mine proiecte de suflet, eu ma ofer cu priceperea mea și cu cuvintele mele. Dacă am renunțat la ce ma deschide înseamnă că sunt un om închis la minte, un om încuiat? Pai nu, Atunci de ma opriți din ce mă face fericit(a)? Am înțeles ca fericirea mea nu-i fericirea altuia, dar cam atât. Ori poate nu sunt eu bun în explicații.
Ma simt un copil pierdut pe piață, pentru că mi-am pierdut mersul și citirea. Ma simt un copil pe străzi, pentru că multi mi-au asigurat habitatul, dar nu și căminul, familia. Ma simt copil pe străzi, pentru că am avut o casă cu doua geamuri și neintenționat sau intenționat, mulți mi au vândut vise din ea, fără să înțeleagă cât țin la ele și cât de preț sunt pentru mine. Sunt un copil ratat pentru că Am ales să mă despart de lumea rea și sa ma aleg pe mine, copilul interior, care da și ratări în viata, dar care mereu se reîntoarce la orașul de bastina, de origine pentru a mai salva ce poate fi salvat.
E greu să mulțumești pe lume, nu poți fi narcisist sa te alegi numai pe tine, dar nici sa omiți lumea pentru fericirea ta. Am înțeles ca fericirea e o muncă de echipa, dar nu mai pot face parte din echipele de succes ale lumii pentru că am ratat multe în viata. Cu toate că până la o anumită vârstă m-am considerat un om bun cu calități, nu un om de succes. Succesul vine cu mai multe dezamăgiri decât ai crede. Eu am învățat să trec peste chiar dacă uneori doare și sunt lacrimi din stilou care curg pe hârtia amprentata de timp.
Stiloul nu se toceste precum creionul, iar pixul nu poate fi scos de pe haine. De aceea, visele se scriu cu cuvinte uneori poate prea trase la xerox, dar cuvintele originale mereu ne-au atras atenția.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog!
http://shiningheartforu.blogspot.com/2025/04/superblog-stilul-pe-care-il-poti-ajunge.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu