Toamna pune gândurile pe tapet! Începe Superblog!

E toamna, dar eu încă nu am pus pe tapet nimic. E toamna și cafeaua fierbe intr-un ibric. E toamna, iar eu ma simt dezgolita și nu știu ce să mai acoper cu frunze. Poate nimic, poate tot, poate ceva sau altceva. 

   Am tot scris despre toamna, dar nu știu de unde să mai scot atâtea rânduri, că simt de parca am defrisat-o pe toată. Rânduri, gânduri, care se rostogolesc de a valma intr-un morman de frunze. Ma arunc în el și ce sa vezi, îmi amintesc ca frunzele chiar zboară, intr-un dans armonios și arămiu. Dar eu de unde mai viu, intr-o toamna în care parca totul seacă, iar eu trebuie sa găsesc energie sa mai scriu, să mai compun câte un text liric, astfel mă simt ca o frunză prăfuita de pe drum. Dar tot învârtesc frunza pe o parte și pe alta și nu mai găsesc nimic de scris, ci de ascuns, ce am purtat în mine o viata, parca prea am fost la vedere și i-am oferit sufletului ce cere. Poate tot, m-am folosit de cuvinte, sa avansez înainte, dar asta știu sa fac, să mă joc cu ele, sa scot scheme, să le pun pe tapet ca un amator artist. 

Dar vântul mi le desparte iară pe cărări și drumuri. Și eu vad în ele, asa de multe lucruri, așa de multe culori, pentru că frunză cu frunză îmbrac un nou conținut pe blog. E ca și cum ai încerca să croiești o rochie, dar îți lipsește materialul sau tapetul din care este făcut.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2024.