Un colt de suflet cat o imagine intreaga cu Mezoni.ro

Un colt de suflet, cât o imagine întreagă, care nu a fost defragmentată de vreme și timp. Un colṭ de suflet, pe care nu s-a depus praful, decât anii în care cuvintele au fost de prisos. Uneori gol, alteori plin, alteori preaplin de gânduri ṭesute-n ramă. E iarna, dar într-un colṭ de suflet e primavară. Iarna e foame de cuvinte, deoarece gerul parcă muscă din ele. E dor ascuns printre pagini, e dor ascuns într-un colṭ de suflet. Eu i-am spus cameră, nu să atragă priviri, ci musafiri. Dar degeaba baṭi în el, că nu ṭi raspunde decat dorul, de acasă, de acea fărâmă rămasă neatinsă de lume. Lumea intră și face de toate, de la curăṭanie, până la petreceri in sufletul tău, dar eu il mai menṭin la limita de ego. Doar pentru mine, să-l mai menṭin într-o stare naturală, dar abstractă, deoarece iubesc abstractul, deoarece le combină pe toate: le are, le deṭine, le posedă. Dar eu, nu, deoarece nu deṭin abstractul, ci simplul, minimalul din tot. Totul se reduce la un colt de suflet, pe care l-am decupat dintr-o imagine întreagă, ca să privesc ansamblul.

      Zona în care se termină confortul, ar putea fi similiară cu un șantier în lucru  doar dacă coordonatele cuprind ceva haos, neliniște și dezordine.

      Sunt momente, când ma simt ruptă de spaṭiul meu și mă simt atrasă, dusă într-un spaṭiu virtual, în care îmi pot amplasa o cameră care să nu coste mult, dar nici nimic.

    Iubesc spaṭiul, precum

    Iubesc iubesc distanṭa dintre linie și punct.

    Decorez spaṭiul, îmi iau un minut

    Să admir, să contemplu

    Linia și punctul.

    Esenṭa și cuvântul.

    Nu e doar spaṭiu sau distanṭa dintre noi

    Sunt cuvinte pentru doi, trei sau patru,

    Imi deschid inima ca pe o cameră,

    Pictând un cer albastru.

    Imi iau cerul, ca si o coordonată

    Schimb camera, ca pe o pagină,

    Mai ṭes culori, mai schimb fundaluri,

    Desenez in suflet idealuri,

    Dar mai mult decat atât, 

Iubesc distanṭa dintre linie și punct

Deoarece se contopesc pe loc,

Precum la o primă întâlnire,

Când linia e punct si punctul simṭire,

Iar când punctul devine liniar, iar linia punctata la final,

Viaṭa e pur si simplu, coordonată.

     Spaṭiul, la care ai visat se poate concretiza în ceva palpabil, daca ar fi real în suflet. Ceva care să prindă formă si culoare, nu ceva bizar. Mezoni.ro este altfel decât zona ta de comfort, e ceea ce tânjești dupa atâta timp. Încearcă o nouă perspectivă de amplasare a spaṭiului personal și vei capata mai multă încredere în propriile alegeri. Începe mai întâi, cu ce ṭi conferă starea de stabilitate și verticalitate: un covor, un mobilier, o lustră etc. Privește-l ca spaṭiul tău de joacă și te vei deconecta de problemele zilnice. Un covor precum acesta cu figuri geometrice, iti stârnește curiozitatea și imaginaṭia. Lasă-o să zburde, să deseneze linii, forme diverse. Nu o marginaliza și ofere-i tot spaṭiul. E pură înncantare și bucurie, să vezi cum miști ceva prin simplul fapt, că gândești și muṭi lucrurile aproape cu ochii minṭii. Trecând de la una la alta, mutând privirea la un mobilier mai aparte stilizat precum acesta, care va gazdui o parte din sufletul detinatorului. Acesta va completa imaginea si va fixa totul pentru un spatiu comfortabil si sigur.

     M-aș agăṭa și de altceva, dacă știu că merg la sigur. Cred că o aplica sau o veioză deservește bine intenṭiei noastre sau poate mai luminăm cu un bec, zic și aplicăm și codul Cashclub10, pentru orice comandă de pe site-ul Mezoni.ro prin aplicația Cash Club. Tot se apropie 23 martie, ziua Pământului, dar noi sperăm să menṭinem aprinse cât mai multe lumini, dar pentru o oră, le putem stinge în semn de respect pentru această zi.

Mi-e dor să aprind în suflet,

Acea scânteie cu iz de femeie

Mi-e dor să aranjez o cameră ,după bunul plac.

Chiar în suflet, precum un cerdac

Mi-e dor să aprind în mine,

Ce alṭii au stins deja,

Cu ochii, cu privirea sau poate o stea.

Mi-e dor să aranjez raftul cu iubire

Cu cărṭi despre noi, despre ale noastre suflete ruine,

Ce așteaptă praf de stele peste ele,

Să strălucească și să dăscălească.

Mi-e dor să ascund în mine,

Ce-am strâns în ani

Haina de pe mine, nu se dă pe bani,

Ci în recunoștiinṭa și iubire

Dragoste si preṭuire.

Mi-e dor să reaud acele note,

Care mi bântuie auzul,

Mi-e dor de tine abstractul, dar și confuzul.

Mi-e dor de note, cum mi-e dor de voce, ca de miere

Ascultă-mi inima, nu mi tulbura tăcerile.