SuperBlog reînvie primăvara, cu o notă de prospețime!

Nu e primăvara în care să nu crezi în ceva. Crezi în ea, pentru ca are puterea sa revina de fiecare dată, când o privești altfel. În fiecare ediție, am privit altfel lucrurile, le-am organizat altfel, le-am dat alte titluri, alte denumiri, dar niciuna nu seamănă cu cealaltă. Fiecare a avut câte ceva de trasat în noi, de conturat, de modelat, pentru că primăvara se nasc alte direcții de urmat și alte legături unice. Noi ne legam mereu de ea, deoarece ne aduce mereu cu picioarele pe pământ. Nu se cuvin multe, dar ea începe cu ale ei daruri și note.

Câte nu se spun despre ea, dar parca uneori nici cuvintele nu sunt suficiente pentru o descrie, pentru a ne pierde în simplitatea și farmecul ei. Nu ajungem decât pe un ram, să ne agatam de speranțele ei, sa ne punem într un folder toate greutățile sau să le ascundem în suflet. E mult cu puțin, dar parca altfel cântăresc lucrurile primavara. Un sezon mai ușor, mai aerisit, mai plin de noi și de noi cu noi.

    Asta și-a propus și ediția de SuperBlogde primăvara aceasta. Sa ne delecteze simțurile, să ne facă sa simțim altfel aroma, să trecem prin filtrul nostru, darurile ei. Oare de unde vine prima notă sau primul buchet de arome, cred că de la Beciul Domnesc, unul dintre sponsorii acestei ediții.

 Mai număr rândurile sa fie toate,

 Dar multe s-au cam dat în spate

 Nu s-au aliniat la linia de start,

 Ba chiar au avansat ceva posturi,

 Unele cu și fără rosturi.

 Poate o fi și al meu articol cu rost,

 Sa înceapă a fi premiat,

Ca mult a mai așteptat

Un nou buchet de arome

Și note de diferite forme.

Câteodată, simt ca îmi conferă energia necesara, câteodată parca absoarbe din mine esențele, dar totuși tot o iubesc pentru ca face din mine, ceea ce sunt azi. O versiune mai buna sau îmbunătățită a ceea ce am fost ieri. Gânduri prea multe nu mai sunt, dar simt nevoia sa mai adaug câteva note, pe ici pe colo. E primăvara mea, pe care câteodată o cunosc, câteodată mi se ascunde în suflet și presară petale de flori. Dar este ea, totuși care mă cunoaște așa cum sunt și mă iubește pentru ceea ce sunt și când uit de mine. Dar și când ma uit, mă uit pe astfel de site uri, că acest portal către cunoaștere și creativitate. Pășește și tu către SuperBlog.

  Primăvara, lasa-ma sa ma uit la tine,

  Ca și cum aș privi la mine,

  Și acopera-ma cu petale fine,

  Sa nu zidesc în mine ruine, ci sa miros mereu a tine.

  A proaspăt și frumos,

  A cer senin și luminos.

  Nu ma uita intr-un colt de suflet

  Ci scrie-mi, de fiecare dată, când te superi.

  Reînvie în mine speranța și adu-mă acasă,

Sa ma simt ca un anotimp

Și sa presar timp, peste umbre

Și peste anumite dispute cu toamna

Care crede ca nu e primăvara ca vara.

Cu primăvara, mă simt ca un copil

Deoarece îmi da voie sa fiu eu,

Sa greșesc și sa-mi ies din matca

Sa desir cuvintele și sa pun altele în barca.

Vaslesc intr-un sens, 

dar ele se învârt în cerc

Cred ca de la prea mult vin de la Beciul Domnesc.

S-au îmbătat cuvintele doamnă, dar parca tot despre primăvara vorbesc

Susotesc în taină, ce sa destrame sa deseneze tablou, 

Tu, primavara devii din nou. 

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2024.