8 zile și tot nu mi ajung, sa te cuprind...

Mă uit la ceas la ore fixe sau nu, minutele par a se fugari pe ceas. Nu mai simt timpul. Ori l-a deocheat cineva, ori nu mai știu eu sa-l masor cum trebuie. Mă duc, înapoi în timp, trebuie sa pornesc de aici. Oare e capăt de drum sau trebuie sa găsesc eu mereu luminița de la capătul tunelului? Dar unde e lumea? Lumea care înnoadă cuvintele, numai să lege punṭi și să construiască poduri. Unde e lumea, care își pune alarma la ora 8, doar să sune la 9. Să mai dea odată snooze la telefon. Oare s-a blocat în timp, anul 98 sau răsturnatul lui 89. Când a fost mai bine, dar cine știe când a fost, când n-a fost, când ne-am ascuns noi de noi. 

    Când mă gândesc la timp, e ca și cum aș fi uitat ceva în cuptor pentru mai multa vreme. Eu cred că m-am împiedicat la ceva, dar nu mai știu cât am lăsat ultima dată, ceva în cuptor. De fapt, cu fiecare preparat, pe care îl gatesti simți ca te duci ușor înapoi în timp. Timpul socotit odată cu pregătirea, prepararea și definitivarea prin coacere. Se mai intampla ca socoteala să nu fie bună, că cifrele din aluat să depășească altă limită, decât cea normală de aluat. Atunci, cum îi spunem la produsul ce tocmai l-am pregătit la tavă: ceva inedit, ceva scornit. Bine că nu ma pune cineva sa calculez cifra de afaceri.

      E chiar ziua de 1 martie, zi pe care simt nu o mai aștept, asa cum o așteptam anii la rândul. E o zi in care, chiar simt că iesim cu toti, mai castigati, mai noi si mqi senini. Ziua e pur și simplu azi, și nu mai e loc de mâine și alte interpretări. Nici nu mai am timp, să zic că azi pot face ceva, ca nu mai e cineva sa-mi schimbe planurile. Azi, ce facem? Eu ma trezesc astazi, cu ganduri de maine. 

      Împing cuvintele să iasă afara pe ușă, mă uit pe geam am desenat în formă de 8 infinitul. Așa se apropie, 8 martie și o sa vad prin cioburi de vitralii, mămici cu copii de mână și cu mărțișoare. Oare, chiar se schimbă ceva cu ziua de 8 martie, sau doar e un motiv să răstorni lucrurile cu carul. Care car? Caru cu stele. Oare infinitul e asa de greu de construit, ca să mai demonstrăm ceva? Odată ce l-am avut lângă noi, prin noi, putem să-i dăm o altă formă sau ne arată el / ea o altă latură atunci când se transformă?

   Ultima dată, când am scos ceva perfect nu mi amintesc. De fiecare dată, când zic, că ma prezint și eu cu ceva nou, trebuie să intervină ceva nelalocul lui. M-am luptat zile întregi cu gradele, ore întregi cu mirosul și zeci de minute cu suspansul. Oare câte calități trebuie să aibă un bucătar, pentru a scoate infinitul din tot?

 Nu vreau să dau copy-paste la o retetă de pe net, de la care mă inspir si eu, accesibile tuturor si la un click distanṭă, ci va impartasesc o retetă mai aproape de sufletul meu si care sună cam așa, cu semnificaṭie, ca să nu o pierdem.

8 zile și tot nu mi ajung,

Sa te cuprind, să te strâng

În buchete mii și mii,

Sa te sărute glasuri de copii.

8 zile și tot nu e una în calendar,

Marcata altfel, cu un alt condei, măcar

Sa depășesc săptămâna, chiar și cu una.

Una mai Zi, una mai Speciala decât alta.

8 zile și tot nu-mi apare,

Mama ei de notificare, dar și când primesc opt,

Nu știu de unde le tot scot.

8 zile și tot nu as face saltul,

De la unul la altul. 

Măcar sa le am cu decupatul,

Ca vin, iar ăștia mici cu foarfeci și lipici.

8 zile și tot nu aș putea, să-mi dau demisia,

Ca în a noua zi tot se va gasi 

cineva sa tină post,

Chiar și cu un post pe zi,

Ce includ, neapărat și mucenicii.

8 zile și toate la rand,

Sa le scot, să le includ

Intr-o săptămâna infinită,

Din care sa mușc și să rămână

Un mucenic sau un opt perfect,

Pe care, l-as reduce la efect.

8 zile, în care ma comport ca și cum

Nu as ști de nota opt, ci de nota cum pot?

Face, cum pot drege sa pot dezlega,

Un mister în forma de opt, pus în tavă de copt.

8 zile, la care m-am redus sa nu ies în minus, 

Dar nici în plus, ci la limita dintre bun simt și tabu.

8 zile îmbrăcate în 7 acte, doar un mucenic mai aparte. 

Oare la cine se împarte?

Deci și prin urmare, de obicei cumpăr mucenicii de pe piață. Însă, când aleg, sa-i fac aleg o reṭetă echilibrată, care ar suna cam asa: 

    8 zile și de departe,

Aluatul face parte din cele 7 arte,

Oricum l-ai face, el capata forma si are propriul record

În fiecare an, e presarat cu multă nuca si zahar tos.

   8 zile si din care una am ales,

Sa prepar ceva ales din zeci de retete,

Numai sa-l invat pe indelete,

El e mucenicul cel gustos si pofticios.

Dacă tot s-a oprit timpul in copilarie, în loc de miros de hartie și de cerneală, zilele acestea ne preîntâmpină cu miros de esenṭe și portocale. De multe ori, m-am întrebat daca reduc dimensiunea la ceva, dacă reduc si din importanṭa sa. De ce zic asta? Fauritorii de lucruri tangibile si valoroase, Baneasa, chiar si cand le scoṭi sau bagi în gură, un infinit de vorbe ai numai cu gandul la ei, sfinṭii mucenici. De aceea, mesterii Baneasa au incercat sa cuprinda totul în palmă, un aluat în forma de 8, cât să cuprinzi infinitul și-l mai strecori si printre degete. Cu și fără surplus de faină, atent pregatiṭi sunt și mucenicii Baneasa, care te ating la nota care trebuie: dorinṭă, dor de copilarie și preDOminant în viaṭa noastră: mucenicul insiropat și servit çu miere și nucă sau cu cocos.

   8 filme, de as vedea si nu m-as putea reconecta la copilarie, când aud de miez de nucă si miez de copilarie. E ca si cum mi s-ar taia filmul. Si mă aduce la cei 7 ani de acasă. Mă duce cu gandul la tata si la copilaria lui...cu miez de poveste. De aceea, si prefera multă presarată peste preparatele gatite de mama. Câte ceva din bucătaria casei noastre. De la sat, au plecat poveștile si poveṭele, pe care le transmit mămicile și gospodinele cu dulceaṭa vorbei lor. Astfel, brandul Baneasa, scoate din bucataria proprie, mucenicii Baneasa. Te vei bucura de gustul unic Baneasa, reteta proprie si preparate desavarsite. Imi ia mult timp, să mai cotrobai prin sertarul de poze din bucatarie, să găsesc una cu mucenici gata preparaṭi, așa că vă delectez cu o poza de la sponsorul probei cu mucenici.

                                 *sugestie de servire

Hai să-i sărbătorim sănătoși!