Contabilitate la vise și o doză de realitate

Ce debit au sau cât de profitabile sunt?
Nu știu cotele Dunării, dar despre ele tot pe radio am aflat. Mai ales, că înperioada cu inundațiile din vestul ţării și județul Mehedinți, nu mai știu exact anul, debitul a cam depășit cota de atenție. Nu știu dacă din punct de vedere contabil, dar în centrul atenției au fost cei care au salvat pe cei aflați în dificultate, nu doar de ochii presei sau a camerelor paparazzo. 

Se ţine contabilitate la bani, la capitaluri sociale, la IMM-uri, la scandaluri, la grădinițe sau şcoli , la întreprinderi, dar când vom contabiliza visele? Cum să ieșim rentabil din ele, ca de întrat nu mai stiu cum. Exista vreun portal secret...cred ca usa din faţă, că cea din spate e blocată de datele de întrare, iar cele de ieșire stau la rand, ca la coada au stat o data și nu le-a ieșit. Ce foi de cont, cand nu stiu ce cod are visul în nomenclator, cum îl deduc sau debitez la terți persoane. Am nevoie de producători, distribuitori, plătitorii de accize, mai puțin de manipulatori. De ce accize? Pai, visul e si el un viciu. Îți poate aduce profit pe termen mediu sau lung...depinde la ce visezi.  

     Ce conta atunci si ce contează acum. Poate se contorizează undeva, iar altcineva este plătit pentru asta. Te numești plătitor de tva, dacă visele tale au limite, dacă încasezi și dezamăgirile, deziluziile? Dacă te alimentezi cu ele, rezultatul poate fi negativ sau pozitiv. Rezultatul exercițiului e încercarea. Cât incasez eu, pentru toate amăgirile, fetele morgana sau aluziile la ceva? Ce trec în stânga, ce trec în dreapta și cum să egalez. Subscriu, dar nu se varsă nimic. Cred că nu e pălnia bună sau pârghia ( comunicarea). E ceva defect la mijloc, undeva la mijloc, ce mai contează. Dar defectul tău sunt eu, că sunt mai rezervată sau închiriată pe bani puţini. 

      Tot ghiveciul asta de capital net din capul meu, da eroare, cu gust de scurgere de date. Se varsă prin niste canale de comunicare, dar emisia nu e buna. E cam toxică pentru unii...cred ca materialul e nereciclabil. Ultima dată, visul meu a ajuns mototolit într-o foaie de hârtie la coșul de gunoi. Poate fi sub forma unui Curriculum Vitae, poate fi o semnatura asteptata sau prea multe birocrație, hartagoreala. Dar ce facem cu timpul. Timpul poate reprezenta orice resursa regenerabilă, atât vreme cât aduce valoare. După acea e indexat...cred ca la AVIZIER. Stați asa sa cobor, dar unde eram? În-al 9-cer, mai sus de 4 nu urc, ca mai ia cu aneteala. Când vad atâtea cifre și nu stiu sa pun virgulă, da păi cratima care ne desparte la împărțirea perimetrului dintre mine și tine. Între mine și noi, nu exista decât niște foi și cifre, cifre, ce se materializează și se amortizează în ani. În tot acest timp, noi ce facem muncim să hrănim piaţa de acces...de liber acces... dar alții o cam penetrează aiurea.

     Cu bilanțul, cum stai?
Am ieșit când pe pierdere, când pe profit, dar âsta e pui mic, pe lângă ce am în sertar, nelansate încă. Am inboxul plin de vise, dar materia primă lipsește, ca să nu zic de cea cenușie. Unele sunt importante, altele sunt de stele, aștept check in pentru ele. Altele stau frumos în așteptare, până s-or găsi doritoare sau premiante pe scara valorilor.  

  

        Contabilitatea de vise e ca un rollercoaster, cu creșteri și scăderi ale motivației, ale dorințelor și idealurilor. Dar care e idealul? Să fie o curbă de echilibru, care să le echilibreze pe toate. Pentru asta există Balanța. Și dacă e să facem referire la zodii și nivelul de satisfacție obținut, am mai adăuga perfecţunea și minuţiozitatea Fecioarei,  plus sistemul de conducere al Taurului. Am mai adauga ambiția Săgetătorului de a obține lucruri și cam atat cu noi, nu dăm mai multe detalii, că mereu ni se ia. Pentru a antrena pofta, o cafea servită la 5ToGo și gata. Cred că și astrologii, mai greșesc în cifre, noi de ce nu? Dar băgăm o stornare, din aceea în roșu și lucrurile devin la normal. 

      Nu știu cum s-au așezat astrele, dar eu greșesc cel mai bine, eu greșesc cel mai bine. Și am nevoie să ai nevoie doar de mine și atunci să n-ai de nimeni. Păi, ce faci, te contrazici singur. E ceva fluctuant pe acolo și nu te poți decide? Nu-ţi iese schema? Păi, atunci cine știe? Copia mea, clona mea. Nu m-am uitat eu prea mult la firme arabe, dar și când ma uit la unul, zici că trece timpul sau data? Ce contabilitate de gestiune și asta, cu intrări șii ieșiri, înregistrate o singură data. De ce am ţine cont ? Că să nu ne ţină alţii cont la ce facem cum facem, de ce facem șamd. De aceea , suntem pe cont propriu, filozofic vorbind.
     Apreciez tonul cu care vorbești, cu care explici, dar tot m-ai lăsat plină de frici, nu mai știu prin ce clasă de conturi sau capitaluri. Pare mise-mi la fidelizări clienți. Ba, că-mi furi munca, ba că ţi-o însușești pe nedrept. Și eu, ce mai sunt: simplu plătitor de taxe la buget? Ţi-o tai acum, la factura mă refer, la ce credeai sau mai târziu.Vorba mi-ai tăiat-o destul, încât am să mă exprim scriptic pe Twitter. Dar lasă, că e bun. Concis și franc.             Doar maioneza se mai taie și tu ce crezi cămă uimești. Cuvântul e cu taxă adăugată sau netă. Nu știu ce mai rămâne din el, după ce-l impozitezi. Posibil, sarcina de lucru și execuția. Pe când, cuvântul e mai duios, nu e așa de penetrabil(doar că dacă e vorbit rostit). Dar nu are niciun rost să ne certăm pe drepturi și proprietăți intelectuale, muzicale sau mentalități. Eu sunt o fire pașnică, până mâine enervezi sau îmi ies ţândări.
Până și Ţândărică și cele 10 prăjini ar fi fost invidios că geamurile lui generează profit, decât să degenereze în altceva că i-am spart vecinului geamul, când eram mic(ă). Dacă nu știa de Windows și ale sale ferestre din online. Asta se întâmplă atunci, că acum vorbim la microfon. Ce audit să mai faci, că se fac altercații și o dăm în altceva. Dacă stăm bine, cu auzul, audienţa e cu urechile pe noi. O mai filtrăm, o mai aerisim și noi prin camere. Cât e chiria? Stabilește tu, că de aici, am plecat cu gândul la altele.
     Cât de rentabil, poate fi, că nu știu ce-am adus pe piață. Must be good or bad.Oldies, but goldies,  evergreen-uri, everlast-uri sau wait a minute, că nu știu în ce m-am băgat....cred că în era online. Sper că n-am scăpat niciun porumbel...până acum...cred că sunt de la Dove, măcar ăia sunt mai fini în declarații.
      Dacă tot vorbim de vise, facturarea trebuie făcută în aceeași registru. Deci, nu Regisstone, acelea sunt alte mâncăruri de pește, cu care nu bat. Aloshop-ul e ocupat. Deci, ce rămăne: alo, tată, mamă, fraţi, surori sau nu suntem pe aceeași de undă muzicală, ori cântăm la doua piane ca doamna Prigoană în spotul publicitar de promovare a produsului în sine. Calitativ și sănătos.

Și când te gândești că ziua ar trebui să aibă 24 de ore, să-ți calculezi potențialul de câștig. Dar mai bine o lași pe altă dată, că linia e ocupată cu un grande cado. 

Cu alte vorbe și gătite altfel, vă recomand câteva materiale, mai precis câteva podcasturi interesante 

Cum să-ţi resetezi mintea cu George Buhnici și al său invitat Paul Olteanu de la mindarhitect.ro. 

Pe curând, Diana.